"La mulţi ani!" cititorilor de pe tot globul ai Blogului vecinilor psihopaţi

Blogul vecinilor psihopaţi, care a luat naştere în 8 decembrie, după ce colega mea, Lavinia Elena, mi-a zis să îmi aşez adevărurile dureroase şi psihopatice pe hârtie, vă doreşte "La mulţi ani!", vouă, celor care mi-aţi adus aproape 18.000 de vizualizări în cele 22 de zile de când ne cunoaştem.

Spre surprinderea mea există mii de români, fugiţi în lume largă, cărora le e dor de vecinii psihopaţi din blocurile româneşti de căcat, şi care, după cum se poate vedea în imaginea alăturată, citesc cu sufletul la gură aventurile halucinante care apar pe  Blogul vecinilor psihopaţi. Pe lângă grosul cititorilor, din ţările care se văd pe statisticile din imaginea alăturată, avem cititori din Qatar, Kuweit, Thailanda, Israel, Cipru, Australia, Rusia, China, chiar şi Bahrain (asta a trebuit să caut pe hartă), care nu pot să fie decât români verzi, altfel nu văd de ce-ar citi un blog despre români psihopaţi.

Şi românilor prizonieri în blocuri şi românilor care au evadat în ţările calde, Blogul vecinilor psihopaţi le doreşte un 2011 de poveste, cu multă sănătate, mulţi bani şi vă aşteptăm şi anul viitor, când sper să dezvoltăm împreună pagina noastră psihopatică.

LA MULŢI ANI,

Cu drag, Partea normală a blocului.

Morţii sunt plimbaţi cu pătura prin bloc: ultima călătorie a lu' Ghiţă

"Aho, aho, să mor io!", mă tem că au fost ultimele vorbe ieşite din vecinu' Ghiţă  înainte ca aura sufletului lui să se desprindă de trupul la volanul căruia dădea el ture prin lumea asta materială. Ghiţă a fost ambalat într-o pătură şi cărat pe casa scării, azi dimineaţă, de vracii de la Ambulanţă, care cică îi tot dădeau curent în piept cu două fiare de călcat ca să-i readucă fantoma înapoi în carcasa pământeană.

Ghiţă n-a pornit de la prima cheie, că cică motoru' îi era bocnă, mai ales că ar fost găsit pe la etaju patru înconjurat de ţurţurii care l-au cristalitat toată noaptea. Când l-au găsit vecinii, era statuie. Acu', seara, nici dracu' nu ştia starea de agregare spirituală a lu' Ghiţă. Circulă trei zvonuri contradictorii: 1. Ghiţă mortua est. 2. Ghiţă trăieşte. 3. Ghiţă e la fileu, vorbeşte cu arbitru'. Vecinu' Nelu chiar mi-a zis: "Nu l-au depanat bine ăia la spital, stă pe pod, la o ţigară, între apele din lumea asta şi aialaltă. Nu cred că prinde artificii de revelion anu' ăsta".

Unii vecini speră să lipească chefu de pomană cu paranghelia de revelion, alţii deja-s pe la Cartea Funciară, măsluiesc actele ca să vândă apartamentu', iar vecinele trecute de prin bloc se pregătesc să întâlnească la înmormântare bărbatul vieţii pe care să-l bage ele în mormânt. Nimeni nu vrea ca Ghiţă să-şi revină la simţiri, iar verdictul e clar:  "A fost cărat cu pătura, mult nu mai are", a spus unul dintre cărătorii de morţi ambalaţi în pături.

Aşa am aflat că trendu la noi în bloc e să te duci al Doamne Doamne învăluit în pătură, chiar dacă afară-s 40 de grade. Te leagănă vecini în pături ca să aluneci în somnu' de vecini până la salvare, că n-au loc cu tărgile pe scări, că cică la noi casa scării e strâmtă decât la alte blocuri. Au încercat brancardierii să care oamenii pe tărgi, dar cică au dat cu toţi de trepte, pentru că nu pot să facă viraje fără să basculeze "clientul" în cap şi să-l strice şi mai rău. Deci, de când e blocu ăsta toată lumea merge-n păturică la salvare sau la maşinuţa de pompe funebre, în funcţie de disfuncţia suferită.

Plus că, cum e strâmt blocu', mânerele de la tărgi zgârâie zugărveala de pe casa scării. Iar în bloc sunt voci care vor ca zugrăveala recentă cu rozul definitiv să nu aibă zgârieturi de la tărgile celor care oricum se mută într-o lume mai bună şi ne lasă pe noi cu casa scării cu scrijelituri. Acu', de anu' nou, chiar nu se cade...

Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1

La câţi "tu-ţi Dumnezeii mă-tii" s-au urat la noi prin bloc anu' ăsta (pe puţin câteva milioane), era şi timpul ca trimisul oficial a lu' Alfa şi Omega pe Terra să împartă fluturaşi cu reclame la sedinţe de iertarea păcatelor în blocu' nostru.


Popa s-a dat ieşit de la reprezentanţă, unde depanează creştinii din cartier şi le ridică capota sufletescă ca să le pipăie motoru', şi şi-a tras poster la intrarea în bloc să promoveze terapia prin spălături apă sfinţintă. Perfect, mai ales că la noi blocu' colcăie de casperi, poltergeişti şi moroi, care fac gargară cu apă sfinţită, se uită la crucifix ca la televizor, o pun săptămânal de-o olimpiade de rugăciuni, de-au fugit mâncând pământul toţi exorciştii şi ghostbusterii din bloc.

Trimisul lui Dumnezeu în cartieru' meu are şi o latură high-tech, de-a dreptul cyborgică, cu care e intouch: a făcut programări prin telefonul mobil la binecuvântarea apartamentelor pe ritmuri de "În Iordan botezându-Te Tu Doamne". Evrika, de când aştept şi eu ca curentul de gândire ortodoxă să se conecteze la o reţea, fie ea şi Orange. Ce-i drept, între noi şi Dumnezeu sunt sateliţii, deci era o problemă de timp până când Biserica să înfăptuie miracolul telefoniei mobile care să ne asigure o transmisiune fără pureci cu Doamne Doamne.

Îmi şi imaginez o reţea de telefonie divină, "Biblica - o eternitate în legătură cu tine", unde poţi să vorbeşti până la sfârşitul vieţii, în care: "Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1, pentru contabilizarea păcatelor, apăsaţi tasta 2, pentru a da citire contorului cu numărul de zile rămase de trăit pe Pământ, apăsaţi tasta 3, pentru a afla opţiunile care vă aşteaptă în iad corespunzătoare numărului de păcate acumulate de dumneavoastră, apăsaţi tasta 4, pentru a consulta oferta noastă specială de spălare a păcatelor, apăsaţi tasta 5, pentru a afla câte blesteme-penalizare s-au pus pe capul dumneavoastră, apăsaţi tasta 6, pentru a beneficia de promoţia de sărbători pentru mântuire, apăsaţi tasta 7, pentru a afla adresele mănăstirilor de maici şi taici unde vă puteţi încorpora, apăsaţi tasta 8, pentru a face comenzi la butoaie cu apă sfinţită în care să vă înbăiaţi, apăsaţi tasta 9, pentru a fi transferaţi la unul dintre operatorii divini cu aripi apăsaţi tasta 0".

Cea mai profitabilă afacere ar fi totuşi un serviciu de roming cu abonaţii trecuţi deja în Lumea de Dincolo, plecaţi cu treburi dintre noi. O să facem un abonament special. O să-i spunem "Vorbiţi cu noi şi-n Lumea de Apoi". Ţi-a ascuns mortu' şlapii, nu găseşti moştenirea bunicului, nu şi-a făcut decedatu' testament, nu ţi-a lăsat răposatu codu' PIN de la carduri, a uitat să spună pe care iubeşte mai mult: soţia sau amanta?

Nimic mai simplu: pui mâna pe telefon şi suni pe lumea cealaltă. "Alo,Gicule, ce faci? Te distrezi cu smoală şi cuie? Tot la curve şi pe lumea aialaltă. Las' că-mi iau io glanda şi vin să-ţi ţin de urît, să n-ai parte nici de iad, nici de moarte, nici de fufe. Auzi, de ce te-am sunat? Unde dracu' ai pus decodoru' de HBO?"

Şi bombonica de pe colivă: un serviciu de spovedanie şi împărtăşanie prin SMS: "Viaţa îţi iese din picaj, cu preţul unui mesaj" Bagi un SMS cu păcatul comis, îl trimiţi la îngeraşul tău şi poţi să câştigi şi 10 excursii în Moarte Clinică (întoarcerea la viaţă e garantată de Serviciul Divin de Resuscitare şi Readucere la Viaţă).

Singura problemă e că Satan interceptează toate convorbirile telefonice şi are stenogramele pe care le foloseşte la dosarul penal de la Judecata de Apoi.

Miracol de Crăciun: puii căţelei nemuritoare au ieşit din ouă

Miracol de Crăciun: căţeaua nemuritoare, care doarme tot timpul în mijlocul drumului, ca Ciac Noris şi fâlfâie ca-n Matrix printre roţile maşinilor, a pus-o de-o diviziune celulară şi s-a multiplicat în apropierea Blocului vecinilor psihopaţi.

Avem nouă guri maidaneze în plus de hrănit, pe lângă boschetarii care forează în tomberoane. Mă rog, acum sunt doar opt, căci unu mic şi căcăniu a fost deja furat pentru organe.

Securiştii cu muci la nas care se joacă în faţa blocului spun că s-au căcat pe ei când răpitoarea a descins în trombă pe o bicicletă cu ghidon fumuriu, cu faru' stins şi a înşfăcat animăluţu' inocent care se juca cu puţulica în prima lui zăpadă.

Biciclista a demarat cu patrupeduţul schelălăitoar introdus într-o plasă, care se se tot lovea de spiţe, iar mucoşii au văzut plăcuţa de înmatriculare, dar nu ştiu să o interpreteze, pentru că nu ştiu scrisul şi cititul.

Până să o văd cu minori lătrători proaspăt ieşiţi din găoace după ea, credeam că căţeaua nemuritoare este parte bărbătească. Părea maidanez cu coaie, mai ales că făcea ju-jit-su cu toţi dulăii comunitari care vânează oase la blocu' nostru. Era neagră în ceru' gurii. Muşca din ei, până se pare că a compostat-o unu'.

Acum căţaua nemuritoare a dispărut în misiune, exact ca Ciac Noris, şi am rămas noi, toţi din bloc, mame surogat cu ăia mici în plasament. Schiaună ăia şi latră "mama" în trei limbi străine, numa' numa' să nu rămână ca Oliver Twist pe drumuri, ca mă-sa nebună, care i-a lăsat singuri pe lume, carne de tun pentru hingheri.

Copilu din flori al lui Moş Crăciun: legenda bastardului

Moş Crăciun are un copil din flori şi acel bastard trăieşte la mine în bloc. Păi de ce dracu' ar duce moşu' jucării la toţi copiii din lume, dacă nu s-ar simţi vinovat că în tinereţe ( că nimeni nu ştie exact ce-a făcut nenorocitu' ăsta la juneţe) şi-a lăsat puradelu' mucos pe drumuri, fără un ban şi fără jucării. 

El nu apare înfăşurat în beteală, printre cadouri de mii de coco, în reclame perfecte de la televizor, în care Moşu mogul inventat de multinaţionala Coco-Cola acu 100 de ani a luat locu Isusului rupt în fund inventat acu 2.000 de ani de Biblie, cartea de căpătâi a celei mai mari corporaţii din lume. Adevăratu' bastard din floricele al Moşului trăieşte ascuns în mizerie în Blocul vecinilor psihopaţi, unde a fost abandonat de Rudof, renu' care ştie secretu' murdar a lu' Crăciun, pe care chiar îl şantajează astfel, ca să rămână renu-şef la sanie.  

Bastardu' urăşte şi Crăciunu', e rupt în fund, fumează ţigări de contrabandă, bea doar vodcă Săniuţa şi spirt Diana tras prin pâine şi sălăşluieşte undeva la etajul 3 sau 4, deasupra lu' etajul meu 2. Fie vară, fie iarnă, bastardu', îi face în ciudă lu' tac-su natural şi împodobeşte în fiecare zi, în ciuda umanităţii, pomul Anti-Crăciun, chiar în spatele Blocului vecinilor psihopaţi.

De doi ani îl vânez fără izbândă pe bastardu' Moşului, acest boschetinopat retardat şi impotent, violat de lene, care îşi aruncă pungile pline de gunoi, pe geam, de la etajuă 3 sau 4, direct în pomul din spartele blocului. Nu trece zi să nu fâlfâie pungile cu gunoi pe la fereastra mea şi să nu se propetască printre ramuri. Gunoiul cade, punga de plastic rămâne, ca globu, în pom şi dăinuie acolo vreo 400-500 de ani, până când, zic biologii, se biodegradează, drăguţa de ea.

Acum pomu e gata, plin de pungile bastardului şi am şi io o poezie penturu Moşu:

"Moş Crăciun, Moş Crăciun, te rogă acum băiatu,
Vino dracu' la mine-n bloc şi ia-ţi napoi bastardu
Şi fă-i şi lui primu' brad cu-n glob şi c-o saloană
Că complexatu' se defulează-n pomu meu cu pungile ce zboară"

Patrulaterul sexual: Nelu, amanta, soţul amantei şi organele (Poliţia)

Parfumul discret al sexului cu dudui căsătorite trezeşte animalul feroce din vecinul meu Neluţu, instalatorul filosof, care în fiecare trimestru bifează în calendarul ordodox de pe perete o nouă vrăbiuţă pălită şi lungită la orizontală de şarmul său periferic de blochist. Şi femeile altora îl caută pe Neluţu ca pe piatra filosofală, râşchie pe la uşa lui ca apucatele şi îi satisfac cele mai mioritice mofturi sexuale, lui "Neluţă" (numele lui cod din timpul jocurilor de societate ale împerecherii). 

Nelu nu respectă "Top 10 reguli sacre ale futaiului secret din bloc" şi astfel aflu toate micile trucuri pentru accelerarea particulelor plăcerii orgasmice în trupuşoru' lui, în reprezentaţii sexuale live prin pereţi. Soţiile cununate religios cu alţi vecini comunică animalic cu Neluţu în limba lui, în instalatorică: "îmi place ţeava ta", "desfundă-mi instalaţia" şi "dă-mi-o cu cheia de 20", "ia şarpele şi învârte-l pe conductă, că există impurităţi", "vreau să-ţi simt puterea presiunii".

Nelu erogenu' e în silenzzio stampa când satisface femeile, nu freamătă deloc: are reţinerea discretă a unui spion sovietic încrucişată cu o femeie care nu vrea să-şi spună vârsta. O singură dată, când mâncam în bucătărie, (pătuţul din unica lui cameră e lipit de peretele meu), am auzit o voce care urla la mine: "Ia-o în gură, ia-o în gură, ia-o în gură". A fost o masă de neuitat. Nelu avea parte de iubire orală, eu de mâncare nasoală. Doi oameni, două destine, un singur perete între noi. Poezie, nu alta.

Amantele lui Nelu fac orice ca să evadeze din colivia căsniciei lor pentru o porţie de iubire pe FW în garsoniera amorului interzis de Dumnezeu, unde Nelu e Zeus. Distrusele îi aduc ofrande lui Neluţu: oţet, mălai, pâine, pămât de flori, macaroane,... orice Nelu want's, Nelu get's, numai să ofere felii din înţelepciunea lui tantrică în locul unde duduile poartă centura castităţii maritale.

Din când în când câte un soţ gelos află că Nelu depanează instalaţia nevestei sale şi bate la uşă în timp ce Nelu pompează. Un scandal epocal în bloc a avut loc când Nelu se iubea cu Adi, o femeie care venea la sex de trei ori pe zi din scara vecină şi folosea drept alibi cum că merge la cumpărături la butic. Sătul să-şi vadă nevastă mergând să cumpere beţe de chibrituri la bucată, "cerbul" s-a înfipt în uşa armăsarului cartierului, filosof care ajunge la sufletul femeii folosindu-se de trup, ză one and only Neluţ,  


Şi a început încornoratul în acea seară minunată să revendice teritoriul pierdut al nevestei, obsedant, zgârmând la uşa Neluţului, în timp ce alterna ameninţarea discuţiei civilizate cu promisiunea datului cu omoru': "Adi, Adi, ieşi, că ştiu că eşti acolo, ieşi, să vorbim, te rog io". Şi Adi stătea pitulată, în breaţele vânjoase a lu' Nelu, şi soţu' făcea spume la uşă: "Ieşi, în plm, Adi, că te omor şi pe tine şi pe el. Stau toată noaptea aici şi vă compostez cu cuţitu' dimineaţă, vă omor bă....". Nelu şi Adi fumau ţigara de după în bucătărie, iar ameninţările îi excitau. "Hai Neluţă, ne mai dăm o tură?". Şi soţu' urla şi ameninţa, nevasta gemea şi ofta şi Neluţu tăcea şi pompa.

Soţu' a adus şi Poliţia, noaptea pe la două. A venit doi Garcea, ce-au primit misiune clară de la soţu': "Nevastă-mea fute la altu' înăuntru. Rupeţi uşa, că vreau s-o iau de păr şi s-o duc acasă. Auzi bă, Adi, rup uşa cu mascaţii şi-ţi dau io numa p...", răcnea soţu'.

S-au rugat miliţiei toată noaptea pe hol, de-au sunat vecinii din nou la Poliţie ca să ne scape de poliţiştii din casa scării, care au ameninţat la Nelu cu amenda, cu dosaru' penal, cu bulău', da Nelu nu crăpa uşa şi pace, ca să dea înapoi nevasta folosită, ci insista între cracii lu' Adi, mistuită de orgasmele care se băteau ca să ajungă la creieru ei.. "Domnu', vă rugăm noi, ieşiţi şi restituiţi amanta lu' reclamantu' să fie linişte în bloc, să plecăm şi noi acas. Nu vă tăiem nici proces-verbal. Ne despărţim prieteni, iar domnu şi domna se împacă ca soţ şi soţie, dumneavoastră vă mai odihniţi niţel, că tre să ieşim şi noi din tură".

Soţu' cu coarne, care-şi auzea prin uşă nevasta executată de plutonu de execuţie a lu' Nelu, a încasat până la urmă amenda, că i-a făcut pe miliţieni incompetenţi. Dimineaţa, tot blocu era istovit de la sexgateu' lu' Nelu, care a făcut dragoste extremă, cu soţia victimei şi "organele" statului bătându-i la uşă. Un vecin curios pune şi o întrebare când Nelu era plecat în recunoaştere şi verifica dacă soţul-cerb nu stă cu cuţitul în dinţi, ca Rambo, camuflat pe casa scării. "Ce faci bă, Nelule, cu atâtea muieri în casă?". Răspunsul e epocal: "Ce pula mea să fac, maratonu' feminin de Sudoku"

Iată vin recuperatori: colindul sfânt cu levierul pe la vecinii datori

În preajma preludiului Crăciunului, în blocu' nostru, Moş Recuperator trece să-şi umple punga pe la toţi psihopaţii cuminţi, care au strâns datorii tot anu' şi acum au bani de dat la specia cămătarilor de cartier, o nouă încrengătură a existenţei umane care vânează în Blocul vecinilor psihopaţi. Cămătăraşii de cartier au renăscut ca păsăricile "Feonix" din scrumul ţigării de după a crizei economice mondiale, care a strâns între craci creditul cu buletinul din Românica pe care l-a lăsat fără suflare, dar cu spume la gură .

Bubuie uşile apartamentelor ca petardele sub mângâierile de levier ale cămătăraşilor. Ei vin la lăsarea serii cu ameninţarea că o să îi execute silit c-o rangă pe cutia craniană pe toţi mogulii din bloc cu ratele neachitate la creditele pentru nevoi personale: tot psihopatu' din blocu' are credit pentru sămânţe, carne de mici, vodcă şi ţigări, care sunt probleme de siguranţă naţională la noi în imobil.

Marea diversiune a cămătătăraşilor din cartierul nostru este că ei nu seamănă cu balaurii de 254 de kile, bestii cu puţe fleaşcă şi fâlfâitoare modelate de steroizi, care fac safari cu datornicii în zona centrală a oraşului. Aici, la periferie, cămătarii de cartier sunt proiectaţi parcă în laboratorul în care geneticienii au suflat viaţă în Adi Minune. Sunt mici, mulţi (umblă doar în turme), cu chelie şi poartă flanele albastre şi sunt foarte insistenţi: când te uiţi pe vizor nu poti să-ţi dai seama dacă e recuperatoru' sau poştaşu'.

După ce obosesc să lovească uşile cu levierele şi să colinde în cămătăreasca de baltă "Deschide uşa, creştine", urmat de "Ne daţi ori nu ne daţi", cu muzică şi versuri scrise de manelistul Gelu Schingiuitoru', cămătăraşii pun ranga jos şi lovesc uşile cu pumnii lor mici şi fragili, cu palmele deschise, te înjură cu vocile lor piţigăiate şi chiar cred din tot sufleţelul lor mic şi impotent că scot banii de la fraieri cu efectele lor speciale. Dacă clienţii nu deschid uşa, cămătăraşii fug după colţul scării şi aşteaptă să ieşi din apartament ca să îţi bată obrazul.

Cămătăraşilor de la noi din cartier le lipseşte claritatea viziunii pe care o are leul care dă cu antilopa de ţărână pe National Geografic. Cămătăraşii au dat faliment în cartierul nostru, pentru că nu pot să recupereze bani nici de la Nelu, instalatorul filosof, care se ceartă în fiecare zi cu minumum trei creditori: "Ce p... mea o să-mi iei, băi, pulică frânică? Datoriile de la întreţinere? Mă piş pe voi, bă, mă piş pe voi şi-mi pare rău n-am băut mai mult, ca să vă ud mai tare cu pişat, bă". Aşa am aflat că cămătăraşii sunt proştii cartierului.

Vecinii mei psihopaţi au provocat criza mondială: au bărberit filialele de cartier ale băncilor care dădeau credite cu buletinul, au tras obloanele la buticuri după ce au umplut de datorii neplătite caietele de sub pult şi apoi au luat caşu de la ultimii mohicani cu bani de dat din cartier: patronii de bodegi.

Abia acum au înţeles şi cămătăraşii de cartier că balaurii de 254 de kile, care fac safari cu datornicii în zona centrală a oraşului, or fi ei bestii cu puţe fleaşcă şi fâlfâitoare modelate de steroizi, dar au şi două bile tari, sub formă de ouă, sub puţe,  dădătoare de curajul datului în cap la datornici, gest filosofic care duce la creşterea încasărilor. Acum cămătăraşii din cartier fac vaccin cu steroizi şi aşteaptă să le crească ouă tari, cu riscul de a rămâne cu puţa în vânt, ca să-şi recupereze banii. Până atunci datoria publică a blocului e în creştere.

Creaturi din bloc: cine se uită la bestia goală prin gaura de aerisire?

Exact din noaptea de joi spre vineri, ora 02,36, pe coloana de aerisire din baie, pe interior, cad bolovani. Iniţial am sărit din pat, din vâltoarea unui vis, pregătit să rup din nou recordul fugitului pe scări în chiloţi (35 de trepte în 4,3 secunde). Am crezut că iar explodează blocu', doar că acum se prăbuşeşte filosofic în interior, prin implozie, ca turnuleţele gemene (WTC).

M-am lipit de ţevile din baie să ascult sunetul muzicii bolovanilor care se picau de la etaju' 4 lovind toate ţevile în care ţinem noi apa (apa rece, apa caldă, apa vie, apa sfinţită, etc.). Se auzea de parcă se aruncau oameni într-o fântână din cinci în cinci minute. Am crezut că iar comunică sfinţii cu mine prin codu' Morse, mai ales că se aproprie Crăciunu' şi semnalele divine se intensifică. Dar şi ceilalţi vecini, în frunte cu Neluţu (John Connor, pentru fani), auzeau în urechi aceleaşi "beat"-uri ca şi mine. "Ne-a dat Dumnezeu şi Moş Crăciun mină în bloc, vecine. Poate dacă săpăm adânc găsim şi aur", se bucura Neluţu'. "Ce aş da un lingou de-un kil pe o jumică de vodcă", spune el însetat. 

Şi uite aşa s-a mai crăpat de-un mister nou în bloc. Cea mai enigmă din cartier, care bate piramidele la bestemul gol: de unde vin bolovanii? Cine cui ar putea să arunce pietroaie în cap în spaţiul îngust unde se întâlnesc toate miresmele rahatului din toate băile din blocu' nostru, ca să formeze Mirosul Suprem? Ce creaturi supranaturale se războiesc în fabrica noastă de parfumuri atent selectate din toate toaletele?

Suspecţii numărul 1: şobolanii cu blană de nurcă şi colţi de argint. Jur, aşa exemplare n-aţi văzut. Parcă erau bizoni. Noi le ziceam "şobolanii atomici" (sobolanus bizounurus atomicus) pentru că păreau indestructibili. Dar au dispărut precum dinozaurii după ce s-a dat acu' juma de an cu o combinaţie matematică de otrăvuri fermecate pe la subsol, de-au murit "la promoţie" şi toate mâţele pe o rază de trei blocuri. Puţinele pisici supravieţuitoare n-au păscut decât iarbă toată vara ca să-şi dreagă mutaţiile. Asta a dus la o triplare a numărului de păsărici nevânate în zonă, care şi-au tras cuiburi în toate crăpăturile şi au căcăt tot imobilu. (Ăia de la National Geografic au dreptate, lanţu trofic chiar există, doar trebe uns). 

Suspectul numărul 2: animalul mitologic necunoscut. Are două mâini, patru labe, un ochi roşu, coadă stufoasă şi lasă urme doar la etajele superioare ale blocului. Noi credem că e un alcoolic degradat pe care nu l-am văzut de mult ori strigoiul vesel al boschetarului care şi-a crăpat singur căpăţâna de un bolovan în spatele blocului. Este un ciupacabra mioritic, încrucişat cu o capră neagră. Se lasă văzut doar de noile femei chiriaşe din bloc sau de fetele case se iubitesc în bloc pentru prima oară. De aia îl vedem rar, dar îl numim totuşi cu respect şi "ocrotitoru' fecioarelor". 

Suspectul numărul 3: prietenul imaginar al copiilor din bloc. Este supraponderal, negru (unii zic că e ţigan) şi are platfus: locuieşte împreună cu noi toţi. Locaţie: în universul paralel de după mobila din fiecare apartament. Se poate face invizibil şi protejează copii din bloc de pedofili, de E-uri, de şcoală şi note bune şi de alte blesteme din bloc. Nu doarme niciodată, nu mănâncă şi îşi schimbă culoarea, atunci când îi spunem că e ţigan şi că dispar lucruri de prin casă.

Câştigător: Nebuna de la etajul 4, care când face duş se întâlneşte cu gândacii care vor să o vadă goală prin gaura lor de aerisire, unde cică au viză de flotant Şi bestia aia sexi care umblă goală pe sub duş şi se teme de trei goange crede că opreşte perverşii nemuritori cu antene dacă umple gaura de aerisire cu bolovani, că gândacii "e" proşti şi nu se pot strecura printre pietricele ca să o spele pe spate.

Ce-am învăţat noi azi? Că şobolanii atomici (sobolanus bizounurus atomicus) s-au prăpădit după ce au pus botul la meniul cu otravă. Dar şi că gândacii au crescut, s-au maturizat şi s-au aşezat toţi la gaura lor de aerisire. Asta chiar după ce-a fost o agenţie de "desinsectanţii" în bloc să ne stropească apartamentele cu o substanţă necunoscută în Univers de-am făcut toţi bulbuci la gură o săptămână: inclusiv animalul mitologic necunoscut şi prietenul imaginar al copiilor din bloc.

CITEŞTE ADEVĂRURI DUREROASE DESPRE ALTE CREATURI DIN BLOC:

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului

Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

Când faci dragoste/sex, deşi crezi că sunteţi doi,  tot blocu' ştie că e futai la apartamentu' tău'. Eşti actor în filme porno, iar vecinii tăi sunt spectatori. Ei îţi cunosc obiceiurile sexuale mai bine decât pe ale lor... şi când treceţi unii pe lângă alţii pe scări, fiecare se gândeşte la cât de nărăvaş sexual e ălalalt, pe care îl ştie după ţipete.

În blocul vecinilor psihopaţi, ne cunoaştem după orgasme mai bine decât după moace. Pot să scriu un tratat de Kama Sutra cu un capitol despre gemetele şi urletele extazului sexual suferit de fiecare co-locatar/ă care se îndeletniceşte des cu sexu', rar cu dragostea.

Că la blocul vecinilor psihopaţi, ca peste tot în Românica, pereţii sunt o formalitate şi plăcile de beton se pitulează printre urletele de extaz şi clipele de agonie, de nu poţi să-ţi plesneşti iubirea peste fund fără să ciulească toţi vecinii urechile şi să pocnească popcorn ori să frigă sămânţe în aşteptarea şoului erotic pe care-l simt prin betoane. Ca-aşa-i în orice bloc.

Ce nu afli în timpul sexului, afli când se ceartă cuplurile: dimensiuni, frecvenţă, cât durează, cine cât o mai are, cine cu cine o mai arde, pe ce emisiuni TV are loc actu', intervale orare şi orale, care sunt urlăturile şi strigăturile finale. Şi după cum atârnă prezervativele prin tomberoane, pot să spun şi care companie producătoare de cauciuc câştigă o avere din sex la blocu' nostru.

Am învăţat şi io, ca indienii aflaţi la vânătoare, să citesc activitatea sexuală din bloc după urmele le care le lasă suspecţii în timp şi spaţiu: pot să ghicesc tot lanţu de poziţii în care şi-o trag vecinii, în funcţie de cât scârţâie patul, de cum dau unii cu alţii de podele, de cât de înfundate sunt zgomotele sau revărsate sunt zgomotele, şi după mirosul ţigării de după.


TOPUL ZECE POZIŢII PENTRU SEX LA BLOC FĂRĂ VECINI

1.Deschideţi televizorul, cu tonul la maximum pe CNN, unde accentul crainicilor şi ştirile mondiale, ascultate prin pereţi, îi dezorientează pe vecini, care cred că sunteţi prea deştept pentru sex. Ei aşteaptă zece minute cu urechile ciulute, apoi abandonează interceptarea. Atenţie însă cum daţi hainele jos de pe voi. Fără azvârliri: am vecini care simt foşnetul ţoalelor care zboară prin aer.

2. Nu discutaţi decât chestiuni strict tehnice, în mare şoaptă, în primele faze ale împrerecherii. Nu pierdeţi prea mult timp cu preludiul, pentru că feromonii ajung cu viteză orgasmică la nasul vecinilor cei mai apropiaţi de sus, jos, dreapta, stânga, care dau alarma de sex în tot blocu'.

3. Ardeţi etapele privitului în ochi, mângâierile şi săruturile prea lungi, care sunt toate producătoare de frecare în aer, ceea ce poate declanşa undele cerebrale ale vecinilor să culeagă semnalul. Ungeţi paturile, parchetul, fotoliile, mesele, frigidere, aragazele, dulapurile. mobila, masa computerului şi alte "terenuri" ale plăcerii. Nu împingeţi prea tare ca picioarele obiectelor pe care are loc actu' să nu fie târâte pe parchet, situaţie care declanşează SCÂRŢÂITURA lemnului, deci.... zgomot detectabil. 

4. Nu vorbiţi şi nu urlaţi în timpul iubirii. Mai bine înregistraţi pe un CD/DVD dinainte ceea ce vreţi să vă spuneţi în timpul actului sexual, purtaţi căşti în urechi şi lăsaţi înregistrările să curgă în timp ce sunteţi implicaţi în mecanica fizică. Evitaţi astfel pierderea timpului cu vorbăria complimentară de prisos, uşor detectabilă de radarele vecinilor.

5. Nu vă plesniţi unii pe alţii, ca perverşii, chiar dacă vă place. Palma pe bucă sau în orice alt loc circulă prin aer mult mai rapid decât vitează luminii şi a sunetului la un loc. Doar mimaţi că loviţi o porţiune din persoana iubită, iar partenerul să mimeze că a încasat bucata, în maximă tăcere. Chiar dacă nu pare, acest joc de mimă sporeşte plăcerea.

6. Mare atenţie la schimbatul poziţiilor. Sunt operaţiuni periculoase, în care trebuie să daţi dovadă de mişcări de maestru (el  ninja, ea balerină). Este realizabil dacă călcaţi unul pe urmele celuilalt, ca să nu audă vecinii că tropăiţi în mai multe locuri diferite din aceeaşi zonă.

7. Nu fă sex în baie. Ecoul gresiei şi al sunetelor care se răspândesc mai repede prin aburi (e dovedit ştiinţific) plimbă zgomotele pe coloană, pe ţevi, la vecinii de sus şi de jos, iar psihopaţii îţi intuiesc poziţiile sexuale după cum clipocesc valurile apei şi se lovesc de pereţii vanei în timp ce, alea, alea... Folosiţi duşul: îi bagă în ceaţă pe toţi.

8. Nu vă împerecheaţi lipiţi de pereţi, deoarece sunetele şi smunciturile,  împreună cu gâfâiturile şi grohăiturile finale fac pereţii să intre în trepidaţii şi să vibreze, iar semnalul este decodat de psihopaţii din toate apartamentele. Păstraţi distanţa de tavan, dar mai ales de podea, care e cel mai bun transmiţător.

9. Nu vă legaţi partenerul cu lanţuri, căci zalele zornăitoare pun tot blocul pe jar şi încep toţi să bată în calorifere. Îmbrăcaţi toate jucăriile sexuale în bumbac.

10. Ţipaţi în gând la final. Este mult mai sănătos ca atunci când plăcerea care pleacă în tot trupul dvs. şi al partenerului la apogeul iubirii de la baza iubirii să se întâlnească cu ţipătul interior al fiecăruia, care pleacă din capătul celălat, adică dinspre cap, cel pe care nici nu l-aţi folosit prea mult în această treabă cu iubirea.

Vă dorim satisfacere plăcută!

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului

Nu există antidot şi nu s-a investit pastilă, chimicală, injecţie, napalm sau subsanţă radioactivă care să ameţească ţânţarii mutanţi, cu aripile tatuate cu s(z)vastici, ce s-au făcut interlopi şi şi-au tras sediul central al organizaţiei mafiote fix la subsolul blocului. Ţeava spartă cu apă caldă îi ţine în viaţă chiar şi iarna, iar rahatu' nostru plin de E-uri care se adună la subsol practic n-a reuşit decât să-i facă pe toţi nemuritori, duncani mclauzi cu aripi în loc de sabie.

Până şi şobolanii se tem să intre în subsolul blocului, că mutanţii cu aripi îi sug de rămâne doar carcasa păroasă din ei. Oamenii au ferecat uşa la subsol cu aparatu de sudură, ultimul intrat acolo fiind Nelu, care e John Connor, care înotat în rahat până la brâu ca să avem confirmarea oficială că e ţeva de apă caldă e frântă de-o fisură.

Există mii de teorii savante pentru care subsolul nostru e plin de rahat, la fel ca viaţa, dar administratoarea are argumentu' suprem: "E înclinat tot blocu' şi pământu' din jurul lui şi rahatu' din restu' blocurilor din zonă se scurge prin canalizare tot la voi". Deci plutim pe o mare de rahat, de-ar trebui să ia potul la loto 6 din 49 în fiecare săptămână numa' psihopaţi de la noi din bloc.

Dar noi suntem milionari doar în ţânţari mutanţi. Molima mondială care o să ne pună capac umanităţii o să fie plimbată prin lume de mutantele noastre înaripate, care la pariu că lucrează chiar acu' la un virus dă distrugere a homo sapiensului sapiensului pe lângă care antraxu' şi gripa porcină par Chanel no. 5.

Acum tânţarii fac teste pe noi, în bloc, ca să vadă cum şi cât rezistă specia umană la supt şi înţepat. Şi adevăru' e că oamenii de prin bloc, fie ei masculi ori femele, cedează uşor... Conspiraţie mondială ţânţară, pusă la cale de masoni, ce mai...

Ţânţarii îţi intră în apartament ca recuperatorii. În casa scării, stau lipiţi cu urechea de uşa apartamentului şi cum ai deschis, cum ai vreo 200 musafiri care se uită la tine prin lunetă.. Mutanţii au învăţat să umble ca păianjenii pe pereţi, ca ninja, fără să fâlfâie zgomotos din aripi, şi cum îl omori pe unu' mic şi prost care nu vede palma ce-l lipeşte de pereţi, doişpe fraţi mai mari scot trompa la tine, gata de supt.

Ţânţarii ştiu şi jocuri ale minţi, mindfuckuri perverse, şi ne lucrează pe toţi direct la creieri, de-aia e tot psihopatu' din bloc' cu nervii în batistuţă pe marginea prăpastiei, gata să-şi dea drumu' în neant fără paraşută. Noaptea ţânţarii se lansează de pe nişte portavioane direct peste capu' nostru şi dacă nu donezi 2-3 litri de sînge, o pun de o bâzâială maniacală în timpan şi fug toţi după mobilă şi râd de tine când aprinzi becu'.

Supţi şi înţepaţi, şi cu blocu' în rahat până la genunchi, ce şanse avem noi, specia umană din imobil, în faţa unor entităţi avansate tehnologic, tactic şi pshihologic, care ştiu să zboare şi nu cunosc mila... Canci, nenicule, canci... Sau cum le place ţânţarilor să spună: "Vax albina".

Pulaniada miliţiştilor care căutau un sac plin cu bani în bloc

Eram un ghiocel mic şi căcat pe el, acu 11 ani, când m-am mutat în Blocul vecinilor psihopaţi. Stăteam pitit în garsonieră, sub plapumă, speriat de muzica de operetă care ţâşnea din apartamentul vecinului machitor Neluţu, de răgetele vecinilor, de primii stropi de sânge de om picuraţi pe uşă după prima bătaie care s-a terminat cu o înjunghiere în faţa apartamentului meu.

Cel mai frică mi-era de cleptomanu' care mi-a furat becu' cu tot cu dulie din faţa uşii, bec pe care îl aprindeam io din apartament, pentru că pe casa scării se umbla cu torţe. Dacă mi-a furat becu', înseamnă că avea planuri de invazie a apartamentului. Ulterior am aflat că Beculeţ', un retardat din bloc, făcea colecţie cu becuri.le vecinilor şi chiar m-a reclamat la administraţie că atunci când îmi tăia cablu' cu tot cu bec era să-l omor că am băgat curent pe cablu'.

Făceam pe mine de fiecare dată când alcoolicul filosof Nelu forţa intrarea în apartamentu meu, furios că iar a schimbat iubita sa yala la apartamentu' lui. "Ieşi în plm afară p...do, că te omor!". Io, ştiind că nu-s femeie, nu ieşeam, pentru că nici nu doream să devin.

Am vizionat şi prima bătălie galactică între etaju' 1 şi etaju' 2 pe motiv că ăia de la doi au tras cabluri la unu', de unde furau curent de la contoarele celor care le-a venit în luna aia o factură de la ENEL cu un consum de 5.000 de KW de parcă aveau centrală atomică în baie.

Rătăcit printre psihopaţi, într-o noapte, descinderea dintr-un Aro ruginit a unor poliţieni la noi în bloc părea o idee bună şi chiar m-am bucurat când au început să-şi izbească pulanele de uşi. Eram naiv şi nu ştiam că Poliţia e mafia cu uniformă, recuperatoare pentru intelopi, dar m-am trezit din visare cu viteza luminii când am auzit ce căutau miliţiştii: "Nă'seara, n-aţi găsit un sac cu bani, aşa negru, de la domnu' italian care locuia la 39".

Când au ajuns cu pluguşoru' pulănelii la mine-n uşă eram deja maro pe lenjerie a două oară în zece minute şi am început să regret vremile când îmi dispăreau becuri sau mă făcea Neluţu p...dă. "Hai băiatu', deschide, că nu-ţi dăm amendă. Hai să vedem dacă n-ai sacu' cu bani şi plecăm", au grăit stăpânii pulanelor. "Da' de ce nu aţi venit când mi-a furat ăla becu'", am prins io curaj, bucuros că era o uşă între noi. "Bă, io-l curentez pe ăsta când dăşchide uşa. Ce bec mă, ce bec? Noi după sacu' cu bani am venit?". Am prins curaj. "Haide, dacă scoateţi hoţu cu becu', sar cu sacu'"....

Au mai colindat pulănienii ce-au colindat cu bastoanele în uşa mea, până i-a abordat Nelu, convins că eu, noul lui vecin, sunt o vecină. "N-o speriaţi pe domnişoara, că e proaspătă-n bloc". Miliţiştii au dispărut cu pulanele între picioare, fără sac cu bani, pentru că au luat plasă de la toţi vecinii psihopaţi. care şi acum sapă gropi în jurul blocului ca să găsească comoara. Aşa s-a născut mitul urban blochist: "Legenda sacului plin cu bani".

AUDIO Scandalul sexual "Te-a f... mai bine decât mine, bă"?

Dragostea se naşte, decedează şi putrezeşte pe lângă Blocul vecinilor psihopaţi. Noapea trecută, şi-a mai frânt gâtul lângă pereţii găuriţi ai blocului nostru încă o poveste de amor, din cauza ochişorilor dracului. Ovidiu, de profesie patron, a luat o frumoasă pereche de papuci de la Nico, o femeie de perspectivă cu trei joburi: studentă la Facultatea de Drept, angajată la firma lu' Ovi şi curva lu' un domn Ciobanu' (posibil profesor la Drept, după cum reiese din interceptările Blogului vecinilor psihopaţi).

Ovi a pişat ochii ca un bărbat adevărat care iubeşte o femeie, beat mangă, sprijinit de colţul imobilului nostru: cu o mâna degerată pe telefonul mobil la care îşi pizduia iubita şi cu o mână îşi manevra puţa cu care desena inimioare prin zăpadă cu ajutorul jetului cald. Asta în timp ce o acoperea pe Nico cu divese titluri academice "curvă", "proastă", "paraşută", în timp ce bezna îşi făcea de cap în bloc.

Ovi suferea înfiorător pentru că şi-a irosit toată iubirea patronală pe o angajată care visa la bani când se făcea că face dragoste cu cel ce-i dădea un colţ de pâine pe criza asta mondială. "Băi, deci dacă tu-l aveai pe ăsta în mânecă, de o lună două, eşti o groaznică. Io mi-am bătut joc de mine că te-am iubit", a fost o cugetare post-luare de papuci a Ovidiului înşelat cu profesorul Ciobanu'.


Dar mai tare şi mai tare decât partea financiară l-a durut pe Ovidiu aspectul sexual. Dacă Nico nu l-a iubit cu adevărat, şi îl făcea doar pentru un bănuţ, oare ea a căzut şi în patima mimării orgasmului? Şi dacă da, oare amantul care i-a luat locu' lu Ovi în sufletul şi portofelu' lu' Nico este un atlet al dragostei? "Auzi, un lucru vreau să ştiu. Bă, te fute mai bine decât mine bă?. A, da. Tu din ianuarie nu mai eşti la lucru la mine, ceau!". (ASCULTĂ AUDIO)

Ovidiul a mai dat totuşi un telefon lu' Nico. Doarece ca orice îndrăgostit a pierdut o mare iubire, dar a câştigat o mare obsesie. "Ascultă, Nico, tu acuma faci greşeli, vrei să te răzbuni pe mine, dar io sunt cu ochii pe tine, sunt peste tot, te găsesc, te urmăresc...". Am mai auzit toţi aceeaşi poveste, dar la alt băiat, nu?

Bezna surprinsă cu chiloţii în vine în blocul vecinilor psihopaţi

Aseară părea că furtuna solară care ucide aparatura terestră prin care se plimbă curentu’ electric a ajuns în sfârşit pe Terra şi ne-a bătut la geam, exact cum proroceşte NASA şi Domnu’ Dan de la OTVeu. Pe la opt s-au întunericit brusc apartamentele şi  bezna m-a primit direct în ochi.

Bezna are nişte ochi verzi superbi, pe care i-am admirat deoarece puţintică lumină de la lună se reflecta în zăpada albă de afară şi ajungea în apartamentul meu. Atât cât să trag cu ochiul şi la tot corpu' beznei, care era dezbrăcată complet şi pregătită de o orgie îndelungată cu tot blocu'.

Iniţial am crezut că părinţii naziştii de la parter, care îşi schingiuiesc în permanenţă cei doi copilaşi, îi învaţă iară pe ăia mici „Viaţa la 220” şi i-au conectat la firele cu care fură curent direct din contor. Dar urlete de durere subţiri şi piţigăiate ale picilor groazei, nu mai umpleau blocu' de muzica spiritului sărbătorilor.Au primit de Moş Nicolae căluş la gură.

Ne-am întâlnit toţi vecinii cu iniţiativă la panoul de comandă electrică al blocului, de unde bănuiam că s-a înălţat în paradisul rozătoarelor un şobolan, al 28-lea de anu' ăsta, care a ronţăit ultimul cablu cu aromă de curent din viaţa lui. Eram toţi îngrijoraţi, mai ales că un vecin beţiv joacă păcănele cu siguranţele din panoul electric de fiecare dată când ENEL îi taie lui curentu' şi începe să facă jocuri de lumini prin toate apartamentele nostre, de zis ăia de la Observatoru' Astronomic că iar sunt întâlniri de gradu' trei la noi în bloc.

Cum n-am găsit niciun cadavru' în panou, "grupul locatarilor din bloc care consumă doar energie de contoare măsluite" a identificat vinovaţi în vile care au răsărit în spatele blocului, unde acum zece ani era porumb. Vilele rele care au cabluri malefice de furat energie din bloc: "Când dau drumu' ăia la instalaţiile de Crăciun de pe garduri, rămâne tot blocu' nostru în beznă. Mă duc să le tai beculeţele", spune Sănătosul Barbă-Căruntă, un personaj mitologic, care are centru de colectare a fierului veci în apartamentul său de la etajul patru.

Cât a fost beznă în bloc am legat prietenii cu vecinii care credem că o să dureze o viaţă. A existat pentru prima dată înţelegere între psihopaţii din bloc şi unanimitate: am votat toţi că tre' să facem 1907 cu ăia din vile şi ascuţeam coasele şi topoarele să plecăm la tăiat de instalaţii de Crăciun. Asta până a venit vecinu' de la ENEL şi ne-a zis: "Un dobidoc cu Mercedes a doborânt un stâlp în cealalt capăt al oraşului şi a căzut curentul aici. Aşa îs legate firele, la ghici". Şi-a brusc apărut lumina.

Când ne-am văzut iar psihopaţii între noi din nou la faţă, fără protecţie de la beznă, s-a terminat cu pacea pe pământ şi s-a reluat iarna vrajbei noastre cu o nouă sesiune de pizduieli pe casa scării: "Bă p..., tu ai 500 de lei datorii la mine", "P...-o, tu m-ai inundat", "Bă, când plm plătiţi datoriile la întreţinere"... De-abia aştept să vină pe bune furtuna solară, să fie beznă iar şi să ne avem ca fraţii.Toţi psihopaţii.

RĂMÂI PE BLOGUL VECINILOR PSIHOPAŢI CA SĂ CITEŞTI ÎN ACEASTĂ SEARĂ DETALII INCENDIARE DESPRE PRIMUL SCANDAL SEXUAL DIN JURUL BLOCULUI

Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot

Părea o seară în care Dumnezeu se juca de-a conturatul minunilor pe tavanul meu: forme divine prindeau viaţă sub ochii mei exact lângă becu’ din bucă. Mă simţeam ales de ruleta moaştelor: ceva numai al meu gata de ambalat şi vândut proştilor care „cred”.

Mă simţeam ca Biserica Ortodoxă Română. Mă şi vedeam îmbrăcat în ţoale trase în foiţă de aur, ca Patriarhu, cu sceptru de voievod, ca şi Ceauşescu, cu mâinile îmbălate de babele ce-şi turnau pensiile în contu-mi în timp ce le aruncam şi io în scârbă un „Doamne-ajută” printre dinţi.

Îmi ţineam pumnii; speram la un Isus, nişte pete de ulei în formă de vreun sfânt la modă din calendar sau cel puţin o cruce. Ceva bun pentru inventarea unui pelerinaj care să-mi scoată blocu’ din foame. Modelele divine s-au dus dracu’ şi se transformau rapid în picuri de apă vie distilată cu clăbuci de Ariel: era doar miracolul inundaţiei îmi călca pragu’ din nou.

Cum petele se se transforme în bălţi suspendate pe tavan, am început pelerinaju’ sus. Am bătut la uşa lu’ vecinu’ Frodo, de deasupra mea, care se dădea împuşcat. La vecina de lângă Frodo, care are baia şi cumva ea deasupra mea, era paranghelie cu manele şi mă gândeam că poate curge şampanie de la ea. Mă chinuia o întrebare: să bat la uşă acum sau să aştept să curgă prin tavan şi icrele negre de la chefu’ ei de lux.

Bat la poarta raiului şi iese-o babă ochelaristă: începe să ma-njure că o inculpez cu inundaţia, că ea spală dumnezeieşte, aproape fără apă. Urletele îl trezesc pe bărbat-su, unu’ roşcovan de la alcool, care-mpute cu parfum de Vodcă nr. 5 tot timpu’ blocu când levitează cu picioarele împleticite pe scări.

Presimţeam că urmează o încleştare din care o să mi-o fur de la beţivan, dar roşcovanu’ se întorce-nspre nevastă-sa care mă-njunghia cu ţipete. Şi-ntrerupe roşcovanu ancheta mea penală despre apele fermecate, aplicând-i la nevastă-sa în bot câteva bucăţi, de-şi înghiţea aia vorbele amestecate cu dinţi. „Taci, fă-n Paştele ... (bip-bip), că vorbeşte omu”.

Şi în timp ce-şi culegea vecina „borşu’ magic” de la gură, iese Frodo din apartament şi-mi întrerupe ancheta, nevinovat. „Scuze, vecine. De la mine vine apa. Mi-a dat afară pe la ghiuvetă, că azi am mai spălat io nişte vase”.Şi acum io cred că Frodo-i vinovat pentru sângele vărsat.

Cea mai gaură neagră frumoasă: misterul contorului cu prezervativ

Bucuria că numa' unul dintre noi a explodat, individual, cu tot cu apartament, a fost de scurtă durată. Seara-post săritură în aer, când am ajuns acasă, contorul de gaz din faţa apartamentului se uita în ochii mei printr-un prezervativ tras pe carcasă, legat cu sârmă şi picurat cu sigiliu de ceară cu o bombiţă electronică. Am crezut că e o nouă ediţie e festivalului folcloric vodoo în bloc, până am vrut să mă joc de-a "Fetiţa cu chibrituri" cu aragazu.

Blocul vecinilor psihopaţi fusese luat ostatic de teroriştii de la E-on Gaz, care au tras cagule pe cap la toate contoarele şi au dat un ultimatul: cine nu îşi trage gaură de aerisire în capul peretelui din bucă', nu primeşte gaz pe ţeavă. Şi au zis că găurile din acoperiş nu se pun. Asta lipsea blocului care arată ca şi caşcavalul din Tom şi Jerry: nişte găuri în plus pe lângă molozul lipsă.

Atât le-a trebuit psihopaţilor, pe care îi suspectez că abia aşteptau să facă intrări noi în bloc, pe la toate etajele. Şi uite aşa a început săpăturile în cadrul proiectului "Gaură pentru căldură". Cu mic, cu mare, cu topoare, târnăcoape, burghie, bormaşini, tot psihopatu a început să decupeze pereţii din bucătării, ca să vadă lumina printr-o gaură. Aşa am apucat şi io să asimileaz înţelesu lu' versurile... "Şi-am să fac o gaură... şi-am să văd lumea prin ea, într-o altă aură"

Eu am apelat la un specialist în găuri, maestru găurar de la Mica Publicitate, care mi-a făcut cea mai gaură frumoasă neagră, de rup acum bilete la toţi astronomii de la NASA care vor să arunce o privire în găurica mea. A venit specialistul găurilor cu o sculă nemţească şi brusc a devenit idolu' meu, pentru că mi-a forat peretele în 15 minute m-a taxat cu 150 de lei. Când cresc mare, o să fiu găurător-şef, cu doctorat în găurologie la Insitutul de Găuristică.

Chiar şi băeţii de la E-on, care au venit să-mi dea drumu la gaz au votat-o a mai gaură perfectă din lume. "Mamă, dar ce gaură frumoasă aveţi. E cea mai circulară pe care am văzut-o până acum. E Miss Gaură". Gaura mea neagră poate să fie altă, dacă ai curaj să o priveşti în ochi în tipul zilei. Unii zic că îi ea zace misteru' Universului, dar io nu văd prin ea decât nişte porumbei beliţi şi câteva vrăbiuţele bagaboante care se bat pe viaţă şi pe moarte pentru un loc de cuib în găurica mea de evacuare a gazului. Sper să câştige porumbeii, că au ouă mai mari.

Războiu mondial bacteriologic: murăturile şi legionarii

Alienii care stau cu sufletul la gura verde şi cu fibra optică înfiptă în OZNeu' ca să vadă ce-i mai nou în blocu' nostru şi un om citit şi necăjit (profesor de română şi atlet al grevei foamei) de la noi de pe palier au crezut că au spart ghicitoarea ce-a apărut la noi pe imobil de am crezut toţi că-i Codu' nespart al lui DaVinci.

Astrologii cu doctorat în Înalta Şcoală de Studii Mamii Omidene şi Nostradamusiene de pe tot mapamondu' s-au călcat pe bătături cu savanţii NASA şi ne-au avertizat că se crapă de-o apocalipsă în bloc. Dar după ce-am trecut cu bine de explozie, n-am crezut o iotă, nici când când echipele de vânători de tomberoane au găsit în zăpadă proaspăt căzută şi urmele morţii care dă târcoale blocului. 

Catrenu' blestemat "Nimic pe lume nu-i mai sfânt şi mai frumos pe acest pământ, decât să mori ca luptător înfăşurat în tricolor" zice că pe lângă datorii la întreţinere, ţânţari mutanţi, tevi sparte la subsol, scumpirea apei calde şi manele, o molimă necunoscută, un fel de copilu' din flori a lu gripa aviară şi a lu antrax, o să ne radă pe toţi de pe paliere, din apartamente şi de prin băi, de-o să fie invidioşi şi regizorii Final Destination şi SAW.

Unu' de la patru, neobişnuit cu războaiele psihologice care au loc la noi în bloc, s-a baricadat în boxa cu murături şi a ameninţat că deschide toate borcanele din ediţia de colecţie şi fură astfel startul la războiul mondial bacteriologic, dacă blestemul sfârşitului lumii nu-l ocoleşete.

Misterul blestemului a fost elucidat de Nelu, instalatorul filosof alcooli. Aflat în acea perioadă din an când s-au aliniat sticlele la inventar şi beneficiază de  ceea ce filosofii numesc "clarviziunea omului beat care vede o dată în an faţa urâtă a realităţii", Nelu a ghicit catrenu: "Haide bei, că vă spun io, inscripţia de pe bloc nu-i blestem, e imnu' legionarilor, bă dobitocilor". Şi aşa e. V-am spus eu ieri că Nelu este John Connor.

CLICK AICI CA SĂ ASCULŢI BLESTEMUL BLOCULUI NOSTRU: IMNUL LEGIONARILOR

Operaţiunea neagră "Oala": cum a explodat blocul în cadrul proiectului "Sfârşitul lumii"

Ora 3.45, noaptea. Io nu ştiam că atât e ceasu', fiind preocupat cu somnul. Apoi am simţit un BOOM mic şi atomic şi un zdrăngănit de oală şi am avut un feeling că o ia agale la plimbare blocu' vecinilor psihopaţi de sub pătuţul meu. Se crăpa de 5 octombrie 2010, ziua în care blocu' a sărit în aer.

Am ieşit toţi ca şobolanii pe la geamuri să vedem care jumătate din bloc lipseşte. A fost o surpriză pentru noi că erau toate etajele blocului la locul lor, exact în ordinea în care le-a aşezat constructoru', mai ales că eram pregătiţi toţi să facem Lego cu molozu'.

Cu o mână pipăiam întunericu căutând nădragii, cu una sunam la Pompieri şi cu altă mână descuiam uşa. Da, aveam trei mâini, ca-n filmele indiene, că aşa-i când îţi ajunge fumu' le la nări după ce îţi explodează blocu': mâinile fac minuni ca să-ţi scape hoitul să nu-i cadă bucăţi din bloc în cap. Am sperat să nu fie trepte lipsă, în timp ce domnişorul tâmpiţel de la Pompieri făcea cu mine recensămâtul în bloc: "Câţi morţi sunt, sunt multe dărâmături, care etaj arde?".

Pe hol, fum şi groază ca şi când face Didina de la doi mici, iar la pater, unde s-a ţinut explozia, alt vecin neprins de flamă făcea sex la telefon cu o doamnă de la Ambulanţă. "De unde p... mea să ştiu cum îl cheamă pe astă pârlit. Veniţi în p... mea mai repede că e flambat rău ăsta". Vecinul explodat a sifidat explozia şi deşi era pârlit ca porcu' de Crăciun, avea griji să-şi caute şlapii roz, de-am rămas toţi mască că vrea să fie trendy, a la Jean Paul Gaultier, pe când vin domnişoarele din Salvarea să-i pună tifon pe arsuri.

Primu meu gând: iară s-a jucat ăsta micu de la parter de-a generatoru' de particule din Elveţia, în cadrul proiectului "Sfârşitu' lumii", dar experimentu' n-a mers bine pentru că în loc de fotoni a băgat metan pe ţeavă şi s-a ionizat tot blocu. Geamu' de la buca' sărită-n aer era ţăndări, iar pe rafturile din bucătărie, toate oalele erau la loc. Numa' una, oala buclucaşă, care stătea ca proasta pe aragaz, a sărit pe geam cu suflu' lu explozie şi s-anfipt într-un Opel parcat în spatele bloculu', de-a crezut vecinu' restant la rate că explozia e o conspiraţie a recuperatorilor băncii, care i-au trimis mesaje subliminale cu oala. 

Vecinu pârlit tre' să doneze nişte piele de pe pulpele de la picioare, că nu mai are suficientă pe faţă şi pe mânuţe şi cică se lasă cu un transplant. Iar noi facem bloking cu BCR şi ne-am tras nişte rate ca să-i plătim nota la explozie.

Neluţu "Robin Hud" fură de la RDS ca să salveze specia umană

Iată cablu' prin care Neluţu "Robin Hood" fură des de la RDS. Muzicile din apartamentul filosofului instalator Nelu, cu care ne antrenăm noaptea toţi  în cadrul a două proiecte secrete: "Viaţă fără somn" şi "Somnabulez pentru tine", tre' vină ele de undeva.

Tot ce are mai bun televiziunea în ea se reproduce prin miracolul furtului pe ecranul televizorului Neluţului, acest Robin Hud, care ia de bogaţi şi dă la săracu de el. Imaginile ţâşnesc din îndepărtatul tărâm al zeului RDS şi ajung la retina lu' Neluţu' cu ajutorul a două cabluri care cred că-s lipite cu scuipat.

Cablu' doldora de semnal care vine de la mama lu' RDS trece periculos de aproape de uşa mea şi se rupe brusc când ajunge la colţul de sus al porţii stelare care duce în apartamentul Neluţului. Acolo semnalu RDS şi cablu ruginit care iese din universul paralel a lu' Nelu îşi împletesc sârmele. Acum înţeleg de ce eu văd la TV doar bastonaşe, linuţe şi purici de ceva vreme, din moment ce tot semnalu' HD mă ocoleaşte ca să ajungă direct în televizorul cu lămpi a lu' Nelu.

Acum sincer să fiu tot blocu regretă vremurile când haiduceam toţi la grămadă şi furam ca-n codru semnal de la serviciul de cablare UPC. Fiecare îşi înfingea câte o sârmă în cutiuţele amătâte de la UPC: nimeni nu vedea bine la TV, dar ochii au suferit mutaţii şi am învăţat toţi să decriptăm imaginile dintre purecii de pe micu' ecran. Arătau cutiuţele alea cu semnal de la UPC ca gâtul unei tinere domniţe în jugulara căreia erau înfipţi vreo 70 de vampiri deodată.

A venit RDSu' şi a turnat titan peste toate izvoarele de semnal şi s-a terminat cu furăciunea. Ne-a descurajat pe toţi, dar nu şi pe Nelu, care a găsit o breşă în corporaţia RDS.De-aia peste 20 de ani, când o să dea roboţii cu nuclearele peste noi, o să dispărem toate cele şase miliarde de oameni, dar o să rămână Nelu şi rebelii, ca în Terminator, să salveze umanintatea. NELU ESTE JOHN CONNOR.

I'll be back!

DACĂ VREI SĂ AFLI CE ESTE UN NELU CITEŞTE ŞI:

Scandalul "Doamne ocroteşte-i pe români": ameninţarea balconului

Introducing Nelu, cel mai instalator filosof: "Vă omor pe toţi, bă"

Căutăm spărgător de Codu' lu' DaVinci, bueiiiii

"Bloc presărat cu oameni normali, căutăm decriptolog sau Isuscolog, posibil vrăjitor sau specialist în exorcizări imobiliare, care să rupă în două codul blestemat care ne ţine cele patru etaje în loc, şi le împiedică de la dezvoltare".

Am pus mânuţă de la lăbuţă (până şi câinii se tem să se mai pişă la colţul blocului) şi am strâns bănuţ pe bănuţ pentru un anunţ la "Minora Pubicitate". Vrem să găsim un specialist în versologie, catrenistică şi magie închisă la culoare, care să distrugă blestemul lu' ghicitoarea satanistă pitulată la noi pe bloc cu ocazia Zilei Unirii, care a dezbinat tot blocu'.

Nici măcar zeiţele şomere din bloc, atotştiutoarele bârfei, care nu se depărtează de bloc mai mult decât să ducă gunoiu', nu stiu cum a nimerit răstignită cea mai ghicitoare patriotică lângă panou' central de gaz al blocului.

Nu avem patrioţi în bloc, în afară de dementu' etajului trei care a ieşit pe 1 decembrie, la ora 14,34, pe fereastră să cânte "Deşteaptă-te române!", dar şi-a cerut scuze înainte să îl batem cu pietre. Pluteşte în aer pe casa scării o mireasmă de şhaorma îndoită cu paranoia, mai ceva ca-n vremea Războiului Rece, iar la sedinţa de bloc s-a votat cu o mică unanimitate că-s vinovaţi de inscripţia diavolescă rivalii sociopaţi din alte blocuri.

La băeţii de la centrala termică le e teamă să vină să ne mai taie căldura, administratoarea vine să încaseze banii numa' cu lanţuri de usturoi la gât, preotul spune că de acum tre' să îndoim vodca cu apă sfinţită, se aud răcnete şi răgete înfiorătoare în bloc (altele decât ale noastre) şi într-o seară, mă jur pe portativu' lu' Mozart, am auzit cum manelele se transformau în muzică simfonică.

Unii zic că s-a prins cineva că la noi în subsol nu e spartă ţeava de apă caldă, ci de fapt curge de fapt izvoru cu patriotism. Cititorii de cărţi din bloc spun că e un cod a lu' un băiat, Da Vinci şi că până nu-l sparge cineva suntem toţii blestemaţi. Acum înţeleg de ce a vrut băiatu' de la parter să arunce tot blocu' în aer.A simţit el ceva, mai ales că stă tare aproape de inscripţia care ne scote pe toţi din minţi.

Deci, dacă vă lasă inima, ajutaţi-ne şi pe noi cu un decodor de blesteme, că ăia de la RDS zic că n-au!

Să fim în rugăciunile voastre până trecem cu bine şi de blestemu' ăsta!

CITEŞTE ŞI:
Pe urmele iubitorului de frumos care a vopsit casa scării în roz

Cum l-a cenzurat doamna Juji pe Fuego noaptea pe la doo

Miracolu' zăpezii şi-a arătat moaca crispată şi la noi în bloc. Au căzut primele zeci de mii de fulgi de nea, sâmbătă noaptea, peste Blocul vecinilor psihopaţi, pitulându-se prin găurelele din smoala de pe acoperiş, sub formă de inundaţie, exact în cap la doamna Juji de la etajul patru.

Asta chiar în timp ce zăpada era preslăvită de exoticul superstar-rapsod Fuego, evadat din Etno Tv direct în blocu meu: răcnea pe holuri fantomatic colindul fuegoian despre lumină şi întoarcerea de Crăciun la mă-sa; nişte Isuşi apar în colindă abia pe la sfârşit. 

Şi pe la doo noaptea săvârşitu-s-a astfel un mixaj de care n-a auzit nici cea mai ţâţoasă DJ-iţă mixatoare dezbrăcată, nici Dumnezeul digeelii, Măria Sa Tiesto. Căci doamna Juji a ieşit pe hol în capot să înjure omătul, dar mai ales pe noi, toţi muritorii fără fulgi de nea pe cap, setându-şi blestemele pe pilot-automat. A fost nominalizat fiecare locatar care n-a dat bani în toamnă pentru un strat proaspăt de smoală cu care să poleiască acoperişu'.

În timp ce ne plimba pe toţi prin origini, cu nişte înjurături de 5* (stele), doamna Juji l-a auzit şi ea Fuego, care o tot dădea cu zăpada, mama şi Isuşii la a 13-a reluare, şi a început serbarea de Crăciun. "Bă, vă f... colindele, băga-v-aş în cur beculeţele de Crăciun... Care cântă mă la ora asta, care cântă băăăăăăăăă?. Scălda-v-ar Noe în ape proaspăt dezgheţate", a început Juji să răcnească animalic pe hol. Care Juji între noi fie vorba cred că a tras la măsea alcool, ca să despartă cu respiraţia ei apele topite la ea în apartament.

Până şi Fuego a făcut muclues când a auzit ţipetele Ghionoaiei. S-a tăiat semnalu' şi maioneza la Fuego, dar sincer, cred că stătea şi el pitit după uşă, ca noi toţi, să vadă dacă doamna Juji, căreia cică îi plângeau pereţii de la omăt ca într-o minune dumnezeiască, îl mai nominalizează la o înjurătură.

Moartea vecinului-terorist "Futu-ţi buricu mă-ti" aka vocea lui Dumnezeu

Într-o seară sălăşluiam în singura mea cameră şi mă uitam la televizor. Deodată aud o voce care bubuie în cameră: "Vecine, nu vrei o boabă?". Am crezut că e Dumnezeu care îmi oferă o alună, o măslină, o atenţie... Dar n-a fost decât teroristul "Futu-ţi buricu mă-ti", care stădea cu coatele la mine pe geam, cu picioarele pe acoperişul balconului vecinului de la etajul unu şi se uita cu mine la televizor.

Teroristul era tatăl ideal şi avea o voce groasă, de tenor, de putea să joace liniştit rolul vocii lui Dumnezeu în filme. Îl auzeam prin pereţi, de 28,3 ori pe zi cum îşi înjură fiicele, de doar câţiva anişori, cu tradiţionalul: "Futu-ţi buricul mă-tii". Aşa de căcate pe ele erau alea mici, de temătoare de lume, de se făceau una cu peretele şi se prelingeau pe trepte când se întâlneau cu o altă fiinţă vie pe casa scării.

Teroristul "Futu-ţi buricu mă-ti" avea mustaţă şi era un fin cunoscător de manele. Deşi era cât un dop, se cocoţa ca Tarzan: sărea de pe un balcon pe altul, ca să culeagă strugurii de pe via sălbatică ce a ajuns la etajul trei. Trebuie precizat că la mine la bloc balcoanele sunt din două în două. Ăla de la trei are, ăla de la unu are: noi la doi avem canci.

Într-o zi dementă am auzit bătăi în perete de la vecinu-terorist. Era pentru prima dată după mulţi ani de scandal la el când m-am enervat şi am început să-i bat înapoi în perete. Ţin minte şi acum că am folosit formula de politeţe "Futu-ţi buricu mă-ti" ca să mă înţeleagă vecinul. După vreun sfert de oră am ieşit să duc gunoiu şi toată populaţia din blocu era la mine pe palier, de parcă se deschidea un supermarket nou.

Duc gunoiu şi când urc întreb mulţimea: "What's up?" Cică vecinu. "Cum adică, vecinu?", întreb io. Vecinu s-a sinucis. S-a spânzurat de ţeava de la baie, iar bătăile în perete erau ultimele lui bătăi pe acest pământ. Dacă nu era prea ocupat cu horcăiala, cred că a auzit când am răspuns la codul lui Morese de bătăi în perete şi i-am plasat un "Futu-ţi buricu mă-ti". Bine că am răspuns la ultimul lui salut, nu vroiam să creadă că nu-s politicos.

Dumnezeu să te ierte teroristule, oriunde ai fi!!!!

Mărturii cutremurătoare din alt bloc: pensionarele sexi şi vizoarele lor

Bogdan este primul cititor al Blogului vecinilor psihopaţi care are o poveste fabuloasă despre vecine. Iată răvaşul lui.

"Eu am stat în chirie timp de un an de zile la marginea oraşului, zona Giroc. Şi aveam 3 vecine, octogenare foaaaarte "speciale" :

1. Prima dintre ele locuia în apartamentul din faţa mea. O domnişoară de vreo 75 de ani ce avea la uşa 5 vizoare (pe masură ce se cocoşa nu mai ajungea la vizorul de sus şi îşi suna băiatul să mai facă o gaură)

2. A doua dintre ele, o frumuseţe blondă de aproape 80 de ani, avea un obicei ieşit din comun. Dimineaţa venea la uşă şi cerşea 50 de bani pentru pâine. Într-o zi am făcut greşeala să nu las uşa încheiată cu cheia şi m-am trezit cu ea în baie în timp ce făceam duş. Stătea în tocul uşii cu mana întinsă, tăcută, în timp ce eu fredonam "de-ale lui Nicu Alifantis" cu spumă la ochi... Am aruncat un prosop pe mine când am văzut-o şi am dat-o afară în blesteme şi injurii...(de atunci închid uşa de la intrare cu două chei)

3.A treia zână locuia la ultimul etaj . La doar 67 de anişori ce îi avea îi plăcea să mă invite la cafea "pentru că dorea să fie la curent cu ce mai gândeşte tineretul în ziua de azi"...nu avea curent în casă pentru că nu mai plătise factura de ani buni, avea un ochi de sticlă, şi ţinea vreo 3 pisici "din mila Atotputenicului, unde are ce mânca un suflet...mai au loc şi trei pe lângă el"

Administratora blocului era o puştoaică de 19 ani ce ţinea un mic bordel în apartament ...iar dimineaţa mă trezeau cocoşii vecinei de la parter, ce înglobase un mic "paradis galinaceic" în spatele blocului...
Şi sincer: Mi-e dor de cele trei zeiţe (vorba lui caragiale" ) şi mi-e dor de certurile lor...

Vă pup, vă iubesc şi vă respect!
ţine-o cu blogul k este super"

Stăpânul zgomotelor: teoria camerei goale plină cu doi proşti

Întotdeauna am crezut că trilogia Lord of the Rings s-a filmat în apartamentu' de deasupra mea, din cauza sunetelor care vin de acolo, dar am fost băiat giorno nu am zis nimic, pentru că îmi place Frodo. Chiar am crezut că Frodo, sub forma unui băiat de vreo 25 de ani, şi-a făcut cuib în apartamentul de deaspra mea.

Frodo e toată ziua acasă, deci rămâne deschis dosarul X despre sursele sale de venit. N-au auzit nicioadă ţipăt de femeie satisfăcută din direcţia apartamentului său, unde se aude şi când cade un ac, deoarece cred că Frodo se mulţumeşte doar cu definiţia femeii, noţiunile teoretice. Asta pentru că e prea ocupat să fie zi şi noapte bot în bot cu un alt vecin, tot hobbit, care poartă tot timpul o căciulă portocalie pe cap şi o mână ruptă pusă în ghips.

Am cunoscut aceste personaje fantastice în timp ce se antrenau pentru cel de-al treilea război mondial. Adică într-o noapte, pe la ora 2, făceau wrestling, dându-se unul pe altul de podeaua lor, care printr-o stranie coincidenţă este şi tavanul meu. În acea seară le-am făcut cunoştiinţă rebelilor apocalipsei cu poliţiştii-orcă de la Secţia 2.

După ce am mai chemat orcile poliţieneşti de încă două ori, am fost invitat de căciulatul la negocieri pentru semnarea unui tratat de pace cu hobbiţii. Aşa am descoperit universul paralel din camera de deasupra mea, unde până la urmă cred că s-a filmat doar Harry Potter, Camera secretelor.

Camera e goală: are un pat şi un computer, fără mobilă, fără covor (normal, nu poţi să faci wrestling pe covor: tre' să dai cu oponentu' direct de podea). Când vorbeam cu rebelii, la negocieri, se auzea ecoul în cameră (fiecare vocală îşi dădea cu capu de pereţi), ca într-o peşteră săpată-n munţi (ceea ce explică toate sunetele ştiinţifico-fantastice pe care le aud io de sus).

Acum trebuie să o iau de la capăt cu identificarea apartamentului din bloc unde s-a filmat Stăpânul Inelelor. Sunt sigur că este în blocul meu. Ştiu că filmările s-au încheiat de multă vreme, dar într-un apartament din bloc se aud unii care încă trag duble.

Pe urmele iubitorului de frumos care a vopsit casa scării în roz

N-am văzut în viaţa mea casă a scării ROZ. Asta până n-am intrat într-o zi chiar în blocul meu şi după ce am urcat câteva trepte mi-am dat seama că nu mai e maro pe casa scării. Totul ce-a fost maro în scara mea vreodată acum e roz. Ca la mall.

Nici nu cred că rozul putea să îşi găsească o casă a scării într-un bloc mai de căcat decât al meu. Dar rozul nu are nicio vină, ci doar mintea în care a încolţit ideea că noi, psihopaţii din bloc, trebuie să listăm rozul din nou la bursă.

Zugravul a crezut că vrem o capodoperă, a picatat vreo lună, de credeam toţi că pare aşa roz, culoare de căcat, dar la cât efort depune omu' poate iese Capela Sixtină. Şi când şi-a terminat lucrarea era roz totul, că zugravul nu s-a oprit în detalii: uşile, geamurile, cablurile întinse în bloc, chiar şi scările, de toţi câinii curioşi care au nimerit în bloc ca să vadă minunea au plecat cu "saboţi" roz pe lăbuţe.

Apoi a ieşit un scandal cromatic de toată frumuseţea. De ce e roz? Cine a ales culoarea? Cine a facut blocul "homosexual"? Evident, nimeni nu şi-a mai asumat culoarea. A rămas rozul stingher pe pereţi. Preşedintele de bloc a dat-o pe admnistrator, care a întors-o pe ţaţele din bloc, care au zis ca ele nu. Şi uite aşa a ajuns pe lista de Most Wanted din bloc "ăla care ne-a vopsit în roz".

Cin' să fie, cin' să fie?

Scandalul "Doamne ocroteşte-i pe români": ameninţarea balconului

Primii fulgi de nea ne-au adus în bloc un concert extraordinar cu o singură melodie rulată la nesfârşit: "Doamne ocroteşte-i pe români". Alcoolicul Nelu a plâns în hohote şi a ieşit pe hol urlând o problemă geopolitică care ne roade pe toţi. "Cine-i apără pe români, bă? Cine-i apără pe români de români, bă?".

Vecinul de la etajul unu, de sub alcoolicul Nelu, care poartă cu Nelu de ani în şir un război psihologic din cauza sunetului muzicii, nu se putea concentra la discuţii despre politică externă pentru că îi bubuia în cap a XXX-a oară "Doamne ocroteşte-i pe români".

A urcat pe trepte cu o falcă în cer şi una în pământ şi a bătut la uşa lui Nelu. După încă trei redifuzări a "Doamne ocroteşte-i pe români", iese Nelu vizibil deranjat. "Ce p... mea vrei mă? Io te deranjez pe tine când te relaxezi?"

Vecinu insită ca Nelu să omoare românii din "Doamne ocroteşte-i". Nelu se enervează : "Bă p..., când tu ţi-ai dărâmat balconu şi ai construit altu' te-am deranjat io. Ia să sun io la Primărie acum să vedem dacă ai autorizaţie de construcţie. Că dacă n-ai îţi dărâm balconu' io acum cu mâna mea, pe muzică".

Io şi ăilalţi vecini care ascultau pe la uşi scandalul am rămas interzişi când am aflat că există inteligenţă în alcoolicul Neluţu.  "Doamne ocroteşte-i pe români" a dăinuit ore în şir, dar ce mai conta... Ameninţarea balconului l-a ocrotit pe Nelu de românii care au vrut să-i ucidă muzica patriotică.

Introducing Nelu, cel mai instalator filosof: "Vă omor pe toţi, bă"

Meet Nelu. Instalator, 50 şi de ani, 16 milioane lei vechi restanţe la întreţinere, posesorul unei butelii neexplodate încă, locuieşte singur, ascultăm împreună Taraf TV cu sonoru la maxim de la televizoru lui. E un boem. Fură ţigarile lăsate aprinse pe scrumierele exterioare de la magazinul Novatim, iar când clienţii ies rapid să tragă un fum îl văd pe Nelu care fuge cu ţigara lor în bot.

Nelu se muceşte nopţi şi zile în solitudinea garsonierei sale, plânge în hohote şi apoi iese cu lacrimi în ochi pe hol cu uratul cu moartea: "Vă omor pe toţi, bă". Vecinele trec pe lângă el, se duc în treaba lor, fără să privească moartea în ochi. Şi nici pe Nelu.

Eu sunt convins că instalatorul Nelu o să aducă moartea cu forţa în bloc. Şi că într-o bună zi o să ne întâlnim toţi vecinii în văzduh, zburând printre bucăţi de moloz, privind de sus blocul nostru, de acolo unde doar vulturii îndrăznesc să se aventureze. Şi o să-l vedem pe Nelu, cu juma de buletie în mână şi cu promisiunea respectată.

Trezit cu schelălăiturile de 6 şi 20

Ca orice bloc care se respectă şi al meu are o haită de câini care nu a avut întâniri de gradul trei cu hinghierii. Câinii se mănâncă între ei noaptea târziu sau dimineaţa devreme. De obicei se bat pentru teritoriu, putere, mâncarea din tomberoane, lăbuţele căţelelor neprihănite şi un loc mai în faţă pe capacul cald de la canalizare. Astăzi schelălăiturile m-au trezit înaintea alarmei de la telefon.

De fiecare dată mă tem, alături de copiii din bloc, ca după o bătălie din asta între maidanezi să nu o găsim cu maţele pe afară pe căţeaua scării, care doarme de vreo doi-trei ani tot în mijlocul drumului şi nu o loveşte nicio maşină. Dar despre ea, într-o altă postare, când fac rost şi de poză.

Prima ceartă din bloc după apariţia blogului

Preşedintele de bloc a urcat la etajul meu, etajul doi. Îi bubuiau creierii în ritm de muzică clasică, de la un vecin, care are serată culturală cu manele. Se flutură ameninţări cu poliţia. Vecinul manelo-meloman e revoltat că toţi psihopaţii din bloc pun muzică neaducătoare de poliţie, dar că el cum a băgat o bucată cum apar promisiuni ca vin "mascaţii". Preşedintele de bloc pleacă în vizuina lui, cu amninţarea că poliţia o să-i lipească melomanului pe frunte o amendă de 1.000 de lei, dar muzica răsună din difuzoare în continuare, doar că acum e o bucată din cunoscutul rapsod Puya...

Lăsaţi psihopaţii din lumea întreagă să vină la mine

Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat.

Astăzi, 8 decembrie 2010, eu,  psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului", mă lansez la apă cu acest blog. Acesta este jurnalul meu de bloc, unde ofer gratuit felii din înţelepciunea mea şi a vecinilor mei psihopaţi. TOT CE VOI POVESTI ESTE REAL!

Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor.

Pentru alcoolicul Nelu, vecinu' de la apartamentu din dreapta mea, care îşi sparge sigur uşa în fiecare seară (pentru că îşi pierde cheia) şi îmi pune noaptea manele la maxim.

Pentru vecinul cu mustaţă, din apartamentul din stânga mea, care s-a sinucis prin spânzurare de ţeava de la baie în urmă cu câţiva ani. Oare şi după moarte îşi înjură fiicele cu : ""Futu-ţi buricu lu măta"?

Pentru vecinul de la parter, care a uitat gazul deschis şi a aruncat blocul în aer în 15 octombrie, ora 03.45. Nu a murit, dar ce ne-am mai distrat cu toţii! Noi, pompierii, ăia de la salvare. 

Pentru vecinul de sus care învaţă în toiul nopţii să cânte la chitară, de vreo trei săptămâni. Eşti un afon băăăăăăăă! Şi pentru vecinul lui, cu mână ruptă, care îl încurajează să cânte.

Pentru ţânţarii mutanţi care trăiesc la subsol (din mila noastră, fără să plătească înteţinere) pentru că s-a spart o ţeavă de apă caldă şi în măruntaiele blocului sunt condiţii propice ca bâzâitoarele să supravieţuiască şi iarna.