Pulaniada miliţiştilor care căutau un sac plin cu bani în bloc

Eram un ghiocel mic şi căcat pe el, acu 11 ani, când m-am mutat în Blocul vecinilor psihopaţi. Stăteam pitit în garsonieră, sub plapumă, speriat de muzica de operetă care ţâşnea din apartamentul vecinului machitor Neluţu, de răgetele vecinilor, de primii stropi de sânge de om picuraţi pe uşă după prima bătaie care s-a terminat cu o înjunghiere în faţa apartamentului meu.

Cel mai frică mi-era de cleptomanu' care mi-a furat becu' cu tot cu dulie din faţa uşii, bec pe care îl aprindeam io din apartament, pentru că pe casa scării se umbla cu torţe. Dacă mi-a furat becu', înseamnă că avea planuri de invazie a apartamentului. Ulterior am aflat că Beculeţ', un retardat din bloc, făcea colecţie cu becuri.le vecinilor şi chiar m-a reclamat la administraţie că atunci când îmi tăia cablu' cu tot cu bec era să-l omor că am băgat curent pe cablu'.

Făceam pe mine de fiecare dată când alcoolicul filosof Nelu forţa intrarea în apartamentu meu, furios că iar a schimbat iubita sa yala la apartamentu' lui. "Ieşi în plm afară p...do, că te omor!". Io, ştiind că nu-s femeie, nu ieşeam, pentru că nici nu doream să devin.

Am vizionat şi prima bătălie galactică între etaju' 1 şi etaju' 2 pe motiv că ăia de la doi au tras cabluri la unu', de unde furau curent de la contoarele celor care le-a venit în luna aia o factură de la ENEL cu un consum de 5.000 de KW de parcă aveau centrală atomică în baie.

Rătăcit printre psihopaţi, într-o noapte, descinderea dintr-un Aro ruginit a unor poliţieni la noi în bloc părea o idee bună şi chiar m-am bucurat când au început să-şi izbească pulanele de uşi. Eram naiv şi nu ştiam că Poliţia e mafia cu uniformă, recuperatoare pentru intelopi, dar m-am trezit din visare cu viteza luminii când am auzit ce căutau miliţiştii: "Nă'seara, n-aţi găsit un sac cu bani, aşa negru, de la domnu' italian care locuia la 39".

Când au ajuns cu pluguşoru' pulănelii la mine-n uşă eram deja maro pe lenjerie a două oară în zece minute şi am început să regret vremile când îmi dispăreau becuri sau mă făcea Neluţu p...dă. "Hai băiatu', deschide, că nu-ţi dăm amendă. Hai să vedem dacă n-ai sacu' cu bani şi plecăm", au grăit stăpânii pulanelor. "Da' de ce nu aţi venit când mi-a furat ăla becu'", am prins io curaj, bucuros că era o uşă între noi. "Bă, io-l curentez pe ăsta când dăşchide uşa. Ce bec mă, ce bec? Noi după sacu' cu bani am venit?". Am prins curaj. "Haide, dacă scoateţi hoţu cu becu', sar cu sacu'"....

Au mai colindat pulănienii ce-au colindat cu bastoanele în uşa mea, până i-a abordat Nelu, convins că eu, noul lui vecin, sunt o vecină. "N-o speriaţi pe domnişoara, că e proaspătă-n bloc". Miliţiştii au dispărut cu pulanele între picioare, fără sac cu bani, pentru că au luat plasă de la toţi vecinii psihopaţi. care şi acum sapă gropi în jurul blocului ca să găsească comoara. Aşa s-a născut mitul urban blochist: "Legenda sacului plin cu bani".