Întotdeauna am crezut că trilogia Lord of the Rings s-a filmat în apartamentu' de deasupra mea, din cauza sunetelor care vin de acolo, dar am fost băiat giorno nu am zis nimic, pentru că îmi place Frodo. Chiar am crezut că Frodo, sub forma unui băiat de vreo 25 de ani, şi-a făcut cuib în apartamentul de deaspra mea.
Frodo e toată ziua acasă, deci rămâne deschis dosarul X despre sursele sale de venit. N-au auzit nicioadă ţipăt de femeie satisfăcută din direcţia apartamentului său, unde se aude şi când cade un ac, deoarece cred că Frodo se mulţumeşte doar cu definiţia femeii, noţiunile teoretice. Asta pentru că e prea ocupat să fie zi şi noapte bot în bot cu un alt vecin, tot hobbit, care poartă tot timpul o căciulă portocalie pe cap şi o mână ruptă pusă în ghips.
Am cunoscut aceste personaje fantastice în timp ce se antrenau pentru cel de-al treilea război mondial. Adică într-o noapte, pe la ora 2, făceau wrestling, dându-se unul pe altul de podeaua lor, care printr-o stranie coincidenţă este şi tavanul meu. În acea seară le-am făcut cunoştiinţă rebelilor apocalipsei cu poliţiştii-orcă de la Secţia 2.
După ce am mai chemat orcile poliţieneşti de încă două ori, am fost invitat de căciulatul la negocieri pentru semnarea unui tratat de pace cu hobbiţii. Aşa am descoperit universul paralel din camera de deasupra mea, unde până la urmă cred că s-a filmat doar Harry Potter, Camera secretelor.
Camera e goală: are un pat şi un computer, fără mobilă, fără covor (normal, nu poţi să faci wrestling pe covor: tre' să dai cu oponentu' direct de podea). Când vorbeam cu rebelii, la negocieri, se auzea ecoul în cameră (fiecare vocală îşi dădea cu capu de pereţi), ca într-o peşteră săpată-n munţi (ceea ce explică toate sunetele ştiinţifico-fantastice pe care le aud io de sus).
Acum trebuie să o iau de la capăt cu identificarea apartamentului din bloc unde s-a filmat Stăpânul Inelelor. Sunt sigur că este în blocul meu. Ştiu că filmările s-au încheiat de multă vreme, dar într-un apartament din bloc se aud unii care încă trag duble.
Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat. Psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului". Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor. (vecinipsihopati@yahoo.com)
Totalul afișărilor de pagină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sunt sigura ca pana la urma gasesti tu si apartamentul ala!!!)si sa ne tii neaparat la curent,ca eu de abia astept!!!de cand m-am mutat la casa,mi-s zilele pustii!!!nu mai aud decat latrat de caini si cantece de cocos!!!!da mai rar acum ca a venit frigul!!!
RăspundețiȘtergerefrumos :p
RăspundețiȘtergereeu am deasupra apartamentului o artista, mare iubitoare de animale. in fiecare seara, pe la 9 avem concert de urlet la luna, realizat de cei 3 tenori canini in fata celor 4 pisici ale doamnei. Artista(a fost pictorita la Tonitza)vine pe la 23.30 acasa si incepe sa spele si sa mute mobila etc. alte activitati..Noaptea se aud pasi cinilor asa cum se auzeau in copilarie sobolanii in podul casei.
RăspundețiȘtergereCel mai nasol este sa ai vecini cu multe animale :P
RăspundețiȘtergere