Totalul afișărilor de pagină

duminică, 20 februarie 2011

Dumnezeu, dizainăru cartierului: Doamne, dă-ne colecţia primăvară-vară

Minune marca Cătălin Botezatu. Toate fundurile goale şi bucile dezgolite din cartier stau cu ochii pironiţi pe cer, ca la miting aviatic, şi aşteaptă să le pice o pereche de chiloţi roz din nori. S-a dat start la programu dumnezeisc "O aţă în cur pentru fiecare".

Întreg neibărhudu' stă cu sufletu' la gură şi cu frunzuliţa la cuculeţ, că de-o săptămână, adevăr grăiesc io vouă, pe modelu minuni cu peşte şi minuni cu vin, a-nceput să picure pară mălăiaţă numa ot-cutiur de cinci stele din văzduh.

Întâi au fost chiloţii intimi femeieşti şi masculinileşti, toate modelele şi culorile, atârnând printre crăci. Credeam că-s şi chiloţi comestibili pentru jocurile olimpice erotice din cartier, dar Gicuţă, care a mâncat vreo zece perechi şi a început, ca viermii, să cace numa fire de mătase şi ciorapi lycra de muieri, ne-a infirmat teoria.

Degetele neamputate încă a lu' toţi desculţii cartierului au cunoscut prima dată binefacerile transpiraţiei. Fiecare talpă goală a putut să-şi tragă peste stratu de jeg cel puţin 3 perechi de şosete: una ţine de cald, două ţin loc de papuci (încă nu plouă din regatul cerurilor cu Jimi Ciuuri).

Ce-a urmat ştie tot mapamondu': crăcile lu' copacu' făgăduinţei au început să arunce în noi cu flanele, pantaloni scurţi, sutiene, paltoane... Acum e confuzie totală în cartier: curvele sunt îmbrăcate ca doamnele din înalta societate, boschetarii arată ca milionarii, maidanezii umblă cu Armani în coadă, toţi copii din cartier arată ca tu-pacii.
video
Nu mai deosebeşti rupt în fund de săracu-lipit şi nici categoriile sociale "n-ai ce mânca" de "maţe fripte". Toţi suntem piţipoance şi cocalari. E paradisu' dezbrăcaţilor  şi coşmaru dizainărilor: haine gratis care pică din copac şi stau pe noi ca pe gard.

Defilăm în fiecare seară tăţi ca nişte Adami şi Eve, şi ne tragem pe trupuri creatorii ce pică din copac. De vreo două zile au început să cadă haine şi pe mărimi, că prea purtam toţi numa M-uri.

Iniţial am crezut că a picat din cer un avion cu containăre cu ţoale contrafăcute din China. Am chiar găsit aripa şi o elice de avion din care şi-a croit Gogu coteţ la porci în spatele blocului. Da' cutiile negre developate ne-au liniştit: avionu' ăla era furat dintr-o altă unitate militară, din Ungaria

Ieri dimineaţă am avut revelaţie: a fost plin pomu' numa' de colecţia primăvară-vară 2011. Deci numa Dumnezeu putea să ştie rezultatele lu colecţie şi trendu în avans, căci festivalu' de modă de la Paris n-a fost înk anu' ăsta.

Dumnezeu ne îmbracă pe toţi, aici în Calea Buziaşului, face minuni cu treninguri, caşmir şi iegări. Suntem toţi fotomodelele Lui. Unii însă e haloşi. Vasile de la etaju' doi se ruga la pom cu "Doamne, nişte blănuri de nurcă, n-ai? Una la amantă, alta la nevastă"...

Copacu' lu făgăduinţa îmbrăcăminţii mi-a dat o singură certitudine în viaţă. La ce modele de haine cade din cer, sigur toţi dezignării şi croitorii homosexuali, care mor ajunge în Sus şi croieşte în continuare pentru Creatoru' Suprem. Asta deşi toată viaţa lor toţi Armani, Dolce şi Gabbani, Versaci au trăit în preacurvie Sodoma şi Gomora style şi au luat în buci toate puţulicile lu' masculii fotomodele din subordine. Ştiam io că se poate şi cu sula în fund şi cu sufletu' în rai.

CITEŞTE ALTE POVEŞTI CU MIEZ BIBLIC DIN CARTIER:


Babi Minune ft. Isus Hristos - Naşterea manelei creştine

Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1

duminică, 13 februarie 2011

Bordeiu' de lux: sărăcia zburdă în curu' gol printre viloace

Sărăcia lucie în spatele meus blocus pitulatus est! (CLICK PE FOTO) Şi-a făcut culcuş exact peste drum de cea mai viloacă din cartieru' rezidenţial plin de P+1uri+2iuri+jdă mii de coco.

Sărăcia iese în puţa goală din cortu ei în fiecare dimineaţa, execută nişte genuflexiuni, flotări şi tracţiuni la crăcile de nuc, şi apoi face pişu' uitându-se la vila vecinului. Singura diferenţă dintre sărăcie şi posesoru' de viloacă? Din pişatu' lu sărăcie iese abur, de la condens, că pişu' sărăciei e fierbinte, iar afară e ger. 

Sărăcia îşi trage pe ea chiloţii de Mowgli şi cuţitu' la cingătoare şi pleacă la vânătoare de mâncare şi trăieşte periculos, că face flic-flacuri dimineaţa printe X5uruile conduse de bogătani cu ochii cârpiţi de somn, care pleacă la biroaie.


Cât de uşoară este sărăcia mutată în cartier de lux? Cea mai ieftină sărăcie din univers: construită din gunoiu' de lux a lu' bogătani. Terenu' de 100 euro/mp e gratis, 4 pereţi ridicaţi din mobilă de lux şutită din tomberoanele vecinilor, ţigle ca să nu-ţi ia vântu acoperişu la cort - câţiva bolovani tot din molozu' de la viloacele vecinilor. De căcat, te caci lângă gardu' bogaţilor, ca să simtă şi ei parfumu sărăciei.


Sărăcia n-are prieteni. Are doar câini maidanezi, care să o apere de prieteni. Şi le-a făcut şi cuşcă, exact la uşa cortului. Câinii mai au o cuşcă şi în spatele cortului, între şosea şi cocioabă, ca să apere sărăcia de prietenii care vin mişeleşte pe la spate, dinspre vile.

Sărăcia şi maidanezii savurează împreună şi rod micile oase şi bucurii ale vieţii şi îi sfidează pe bogaţi. Şi bogătanii se uită la sărăcie prin termopane, din vilele lor cu turnuleţie, căldură, lux şi poleială şi moare de ciudă că, fie ploaie, ninsoare sau vânt, sărăcia rezistă.

RĂMÂNEŢI PE BLOGUL VECINILOR PSIHOPAŢI CA SĂ AFLAŢI POVESTEA SĂRĂCIEI + FOTO CU BOSCHETARU' CARE LOCUIEŞTE ÎN CORT!

marți, 8 februarie 2011

Ainştain, poştaşu' etnobotanic şi violul lu' coana Corespondenţa

Cele mai scrisori pierdute, cu cele mai secrete intime ale lu oamenii din bloc, sunt identificate oribil violate. Le găseşte oamenii pe scrisori cu franjuri şi cu lipelile dezlipite prin smulgere, cu paginile crăcite a citire cu forţa, pe trepte. Toacmai la noi în bloc această grozăvie să fie, mai ales că să ştie, că toţi locatatii pe gură scoate numa' literatură.

Habemus una bucată Violatoru' de Corespondenţă, creatură ce se hrăneşte cu intimităţile lu noi. Precauta dihanie foloseşte nişte protecţie în timp ce îşi plimbă mădularu vizual prin interioru' lu corespondeţa cu numele noaste, tocmai ca să nu-şi taie puţa în plice şi să n-avem noi parte de probele lui biologice.

Creatura ştie că am amanetat viitorul strălucit a lu' Casa Scării pe-o trusă de citit ADNu', şi-o ginim pe nenorocită după celulele răposate uitate pe timbrele mult prea linse. De la subsol la etaju' patru, toţi locatarii ne simţim compostaţi ca biletu' de tramvai, exact unde ne doare mai tare: în secretele murdare.


Avem deja un ONG la bloc, Cu-Clucs-Clan, unde cu mic, cu mare şi cu ciarciafuri murdare trase peste cap, desfăşurăm adunări săptămânale în care n-am  reuşit decât să linşăm dintr-o regretabilă eroare de calcul un băiat prins în laţ exact în timp ce ne lectura facturile la gaz, lumină şi telefoane lu' tot blocu'.

Era doar un băiat deosebit, citititorul viitorului în factură, care spune că facturile completate sunt cea mai tristă formă de literatură, pentru că toate personajele de pe facturi moare. Citititorul viitorului în factură nu şi-a citit singur facturile şi implicit viitoru'. Altfel n-ar fi decedat groaznic şi teribil, curentat definitiv în firicelu' de apă pârâiaşă ce se scurge din panou' electric de la intrarea din blocu nost, care constituie sistemu-capcană de apărare între noi şi lumeam rea.

Da' cin' să fie mişunătorul din plice? Şi cum să inventăm un sistem de prindere negreşită? Era imposibil. Cel mai retardat din clădire, Ainştain, descoperitorul relativităţii fericirii în bloc, a propus dacă nu-l putem identifica pe violator, măcar să implementăm un sistem ca să-şi piardă minţile. Să ne jucăm de-a alba-neagra cu număru' de ordine de la cutiile poştale. Şi să schimbăm număru' la căsuţe, zilnic, pe principiu filosofic "păsărică mută-ţi cuibu". (VEZI FOTO CU ORDINEA NUMĂRULUI PE CUTII POŞTALE). Numa' aşa violatoru' o să fie derutat şi o să facă o greşeală crucială.

N-am reuşit decât să distrugem viaţa lu' poştaş, care când ajunge în bloc ia pe nas toate etnobotanicele din spice şop, doară doară o să-l ajute drogurile să găsească puterea nimerească corect scrisorile în găurile lu' fiecare, da' ne trezim toţi cu plicu' altuia în cutiuţi. Dar am descoperit plăcerea discretă a savurării lu' nenororocirea altora.

Acum suntem toţi violatori de corespondenţă. Totată lumea din bloc citeşte scrisorile lu' toată lumea, fiecare ştie secretele lu fiecare din bloc şi abia aşteptăm să vină poşta, că se ne uităm în "chiloţii" corespondenţei unui vecin/vecină, la roata norocului. A cui scrisorici nimeresc io azi? Facturile la psihoterapia pentru dramele mele: 1.000 de lei. Bucuria că văd facturile de executare silită a lu vecinu' mai rupt în fund decât mine: nepreţuită.

marți, 1 februarie 2011

Batman se joacă de-a Onan Barbarul: conspiraţia "fulg de nea" (DOVADA)

Gicuţa Pornuţa se simte de vreun an privită din întunecimea nopţii, prin etajul ei trei, de un străin nedefinit şi cauciucat. Dar noi toţi credeam că se uită la ea din sertar dildou' de pe care extrăge ea straturi de latex fin, de se minuna auditiv toţi copii din bloc ce vrăji face fructele lu' arborelu' de caucic la auto-contactu' ferm cu păsărica necuibărită a Gicuţei.

S-a încropit comitet de bloc, să votăm cine-i snaipăru' sexual, Demiurgu' ce se onaneşte lung din lumea lui stelară la splendida Gicuţa, levitând la nivelu' lu' etaju trei şi nu îndrăzneşte să o smotocească definitiv, înlăturând astfel dominaţia regatului latexului ce o decora interior tot mai des pe Gicuţa Pornuţa.

Da' în spatele blocului nost e câmpu', iar crăcile din pomi nu pot susţine decât păsări cu masa totală de 1,5 kile, singura şansă fiind ca  Luceafărului amator de pip-şouri era să penduleze pe la geamu' Gicuţei suspendat în hamuri cu sistem scripeţi .

Gicuţa dixit că admiratoru' ei nocturn levitează la geamu' ei neajutat de cabluri şi frânghii şi că instinctu' ei de fată mare care a dat poligonu' sexual cu toţi italienii îi spune că probabilitatea matematică e mare ca semipământeanu', care făcea pe Onan Barbaru la geamul ei, să fie juma om, juma altceva, posibil ciborg. Oricum, Gicuţa era convinsă că creatura are sistem propriu de propulsie.

Azi dimineaţă a nins în toată Timişoara, numa blocu nostru era omăt-free. Nu s-a atins fulg de bloc şi toţi psihopaţii au zis că  în imobilu a fost luat la ochi de conspiraţia meteorologică "fulg de nea", experiment al ruşilor. Numa' io am ştiut şi am auzit în noapte cum străinu mitologic topea fulgii în dinţi ca să nu derapeze pe omătu' care ameninţa să se pună pe bloc, că avea mult de plimbat şi de vibrat la geamu' lu' Gicuţa, care îl aştepta dezbrăcată cu un pahar de lapte cald şi fursecuri pe tocu' geamului. 

Da' azi s-a confirmat oficial că fiecare bloc are Batmanu' lui, care umblă pe acoperiş şi sare din balcon în balconu lu' domnişoare. Şi e greu să bântui noaptea, că ţiglele de pe case/blocuri nu-s toate fix la locul lor, e polei, e bufniţe şi alte păsări, plus concurenţa, alţi onanişti ai nopţii. Iar uneori, Batman, mai are şi accidente, şi cade în cap oamenilor pe stradă (VEZI FOTO).  Vorba lu' poetu': "A-nceput de ieri să cadă câte un Batman, acum a stat/ Pe bloc nu-i niciun scelerat/ Numa domnişoarele goale-n garsoniere suspină/ Că din ochii lu' obsedatu' de la geam nu mai sclipeşte lumină".

E greu să fi Batman deghizat în Onan, căzător de pe bloc. Mai ales că nici asigurările de sănătate nu-ţi acoperă tratamentu' la fracturi, nu se dau cârje compensate, salvarea vine după o oră (dacă ai noroc să te găsească cineva îngheţat în zăpadă şi să îşi consume un impuls cu tine la 112), plus că oricât eşti tu de Batman, dă cu tine de patu de moarte un microb mutant luat din spital.

La intrarea din blocu' din foto e un bilet de oameni îngrijoraţi: "Batmane, hai înapoi, că după căzătură ţi-ai pierdut şlapu' şi o mănuşă! Ejti bine?"


P.S. Mulţam maestre Adrian Pîclişan pentru poza excepţională!