Totalul afișărilor de pagină

vineri, 23 decembrie 2011

Ce vrea Moartea să-i aducă Moş Crăciun?

Moartea e vie şi să bate ca Russel Crow în Gladiatoru cu o tanti dă la noi din bloc. Miza: mama lu tanti, o babă de 80+, care buzunăreşte moartea cu zeci de mii de secunde, dă aproape un an. Baba, ca o bancă occidentală, fură şi nu vrea să moară. O babă mondială ca şi criza globală.

Tanti de dă ea upercut în barbă la Moarte e femee de seriviciu la trei şcoli, o leoaică a mopului, şi nu binevoieşte să îi permită lu mă-sa să moară. Care babă 80+ horcăie insistent a deces, şi dă să ia colţu' odată la doo-trei zile. Da' tanti o trage  pe mămică-sa înapoi din moarte, ca pe un gumilastic. Cum dă să intre baba în luminiţa de la capătu tunelului, cum tanti îi dă retur şi o aduce napoi în trupuşoru vechi de 80+ .

Cum se aduce oamenii napoi din moarte? "Îi dau pălmi pă faţă şi urlu la ea, pînă se sperie şi se trezeşte. Şi se întoarce. Aşa am văzut io într-un film", mi-a povestit tăntica pe trepte, I shit iu not. Şi Ambulanţa venea la primele rezurecţii să-i dea primu ajutor la babă, da acu nu mai vine. Şi doctoriţa, ca şi moartea, visează să deguste o colivă mult prea îndepărtată a babei.. "Mi-o zis ăia de la salvare că nu mai vin, să o las să moară, că se chiuie aşa. Da io nu pot", a declarat rivala Morţii exlusiv păntru Blogu vecinilor psihopaţi şi pă verificate la Serviciul de Ambulanţă Timişoara.

Moatea şi tanti îşi tranşează baba aşa de vreun an. Acu joacă şah, Moartea şi tăntica, şi în pauze, una o duce pe babă în lumină, alta o târîie napoi din beculeală, direct în blocu meu de pă Terra. Răzbelul  poa să ducă la prăbuşirea bursei mondiale a morţii, iară moartea şi-a pus tăte speranţele şi în gândul ei a scris minunată scrisoare lu Moş Crăciun, să-i aducă o babă noo lu tanti, ca moartea să fugă cu baba veche sub braţ pînă în lumină.

"Cineva, şi nu puţini, moare înainte de vreme în locul lu baba asta. Io iau minutele astea din reţea, mâncate ampulea de babă, tre să le iau de la altii, cum ia U.E. miliarde de la proşti. Deoarece, fireşte că sistemu decesoidal tre să meargă înainte şi fără babă. Analiştii mortuari zic că moartea, ca şi euro, se prăbuşeşte şi dă faliment tăte firmele de pămpe funebre. Nici nu pot să-mi iau vacanţă, sintagma "Moarte în vacanţă" îşi pierde din sens şi să goleşte dă conţinut. Trist, dacă se întâmplă aşa ceva în România la 22 de ani de la Revoluţie. Pentru ce au murit tinerii ăia?", a declarat Moartea.

luni, 23 mai 2011

Prostituatele de pe capela mea sextină fac porno pe un alt tavan

Frodo cel gay s-a mutat de deasupra lumii sufletului meu chinuit într-o lume cu chirie mai bună. Şi-a luat ghitara, tu-i Jimmi Hendrixu' lu mămica sa, şi a plecat să zdrăngănească "Vrei să dormi" de la Cargo în alţi creieri de vecini nedormiţi, într-un alt apartament de căcat, trei bloace mai la amonte, dar tot în cartieru meu. Pentru mine Frodo e ca mort. Să-i fie muzica uşoară!

Dar Frodo nu era ghei, cum greşit i-am interpretat orientarea lui pleziroidă. Parteneru lui Frodo de bairamuri, un băiat mai sărac decât Frodo, vecin cu mine, mi-a turnat tot, deunăzi, pe scară, el aflându-se în stres post-traumatic după plecare cu tot cu curve a lu' Frodo. Securistu era supărat că Frodo a devenit arogant de la atâta alcool şi păsărică în cap şi că şi-a mutat cuibu erotic în altă văgăună. Balconul din imagine e cu vedere interioară, martor tăcut al minunilor din cămăruţa porno.

Varianta turnătorului: Frodo a început deraieze bahic din păsă în păsă şi în ultimul timp era mai nefun, pe motiv că futea la gramaj, nu la forme. Adică le sexărea pe micuţe mai mult cantitativ fără să ţină cont de învelişu exterior calitativ al curvelor. Cică Frodo aducea de doi ani curve deasupra mea şi le pârlea ca focul pe Sadoma şi Gomora. Adică Frodo ardea femei orientate sexual pă bani. Iar curvele urla când ele permitea lui Frodo să intre, intelectual cum îl ştim, în ele. Eu auzeam freamătu femeilor ce prindea contu(r) pe tavanu meu.

Dar pentru că nu l-am văzut cu muieri evăr pe vecinu Frodo am presupus matematic, ca prostu, că Frodo, ca orice labagiu normal se desfată manual pe filme porno diferite. Că de la el femeile urlau ca-n cor, pă voci, cu vocalize de femei mimătoare de orgasme.

Fiind Frodo inginer la o fabrică de anvelope continentală din Timişoara, era pe undeva logică că Frodo întindea cauciuciele în prostituate pă bani grei, iar ele urlau, gâfâiau şi orgasmau contracost pe tavanu meu când aeru din gură le permitea pe motiv că nu era el, aeru, plin cu altceva, posibil alte bucăţi din Frodo.

Frodo are cică 1.000 dă coco salariu din care un sfert spre 1/3 cică era virat spre curve. Utima dată cică Frodo a dat 250 dă lei pentru a-l înmuia Frodoleţ Jr. în 2 fete, dixit turnătoru meu. Era Havana deasupra mea, bordel, se pârjoleau turme întregi de traseiste, de tre să răzuiescu acu' SIDA de pe tavan.

E dramă, că păianjenii de pe tavanu meu nu mai dorm în pânza lor de când au aflat de curve, de frică să nu ia blenoragie.Şi ţânţarii care stau acu pe tavan, fără frică de păianjeni, îmi dau blenoragie prin muşcătură, noaptea, când io nu sunt atent, că dorm cu becu stins.



CITIŢI DESPRE ALTE SEXGATE-URI DIN BLOC:


Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot


Patrulaterul sexual: Nelu, amanta, soţul amantei şi organele (Poliţia)


Orgasmul altora în casa ta: sexu' lu mono prin pereţii lu' stereo (ÎNREGISTRARE)


Porno-poliţista şi-a deschis larg dosarele XXX sub geamul meu


Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului


marți, 3 mai 2011

Interviu cu celebru' Beni despre speranţă, mâncare şi sensul vieţii

Beni von Buziaşului, filmat AICI într-o încleştare corp la corp cu gravitaţia, revine în coproducţia de manelistă-lirică: "BENI 2: O viaţă jertfită pe altaru' băuturilor distilate, aburilor şi gradelor", film născut pă cale VIDEO-telefonică, în variantă HDă-te drecu'. Într-un interviu exploziv, în care încearcă cu cuvintele lui să se explice faţă de lumea ce ni l-a dat, Beni vorbeşte prin silabe, dar care diluate în vodcă, prinde aripi din gura lui şi încasează un triplu înţeles suplimentar.

El Beni se zbate zvârcolitor în micul său univers bizar, din care pur şi simplu nu poa' să evadeze fără o juma de vodcă. După ce ia combustibil, Beni o arde spontan şi  încearcă să comunice cu ceilaţi, persoane exterioare, ce locuiesc în afara trupului său, deci în altă dimensiune, adică vecinii lui de univers.

În complexitatea orânduirii cosmosului, Beni nu e rău, nu-i golan, nu-i Darth Vader, deşi pare (pentru neiniţiaţi) pentru că are briceag elveţian. Beni e un fel de Han Nasolo, iar arma tăietoare din mâna sa e semn de nobleţe. Că vorba lu Beni dulce mult aduce, da' la o adică te despică ca pe porc, dacă la o discuţie despre principii aveţi abordări divergente despre Teoria şi sistemu' lu Hegăl (manelistu Hegăl şi Jekăl, nu filosfu). 

La o primă vedere el trăieşte prin filosofie, dar conflictele e de fapt viaţa lu' Beni. El nu poate să treacă ziua în profunzime dacă nu suferă cel puţin o întrebare existenţială. Par example: "Io ce mănânc?" . Beni nu poate să există zilnic dacă nu se împleteşte metafizic prin dileme, dacă nu se autodefineşte spiritual şi dacă nu se autorezolvă retoric prin cunoaştere cu bere.

Acum Beni se purifică verbal şi comunică numa' şi numa' în coduri. Se află perpetuu în acea perioadă delicată prin care trecem toţi în viaţă, nu-i aşa, când după multă vodcă descoperim că puţini îs cei aleşi să merite să ştie adevăratu tâlc şi misteru lu' învăţăturile noastre. Drept pentru care Beni vorbeşte încrucişat în sistem binar cu mulţi de 0 şi mai puţini de 1.

Că nu e proşti ăia ce-l ascultă pe Beni, e proşti ăia ce nu-i înţelege graiul cimentat pe idei în substraturi, ca frunzele de ceapă. Beni meşteşugeşte vorbele şi frământă ideile unde şi urinează, adică la margine de drum. Dar sistemul său filosofic nu e pentru toţi proştii trecători cu creieru mic, care nu primeşte semnale de la Beni, că e reduşi. Beni este guru şi poate predică existenţa spirtuală plăcută! Şi în caz împlinire totală prin comă alcoolică, folosiţi codu binar a lu Beni. Ăla lu Morse duce nicăieri şi ne-tredy: nişte bocăneli ampulice.  

CONCURS FĂRĂ PREMII: CE CREDEŢI CĂ A VRUT SĂ TRANSMITĂ BENI PĂMÂNTENILOR ÎN FILMUL DE MAI SUS?


AŞTEPTĂM IPOTEZELE VOASTRE LA COMENTARII




duminică, 1 mai 2011

VIDEO Beni are talent: s-a făcut munci la nunta lu Prinţu Angliei

Beni are minte limpede, inimă zglobie, inteligenţă artificială, treling original şi medalie Adidas (vezi insigna din pept). Este din cartieru meu şi îi curge sânge nobil prin alcoolu de sub vene. Şi numa' ce s-a întors muci şi mangă, în această seară, direct de la nunta lu' ăla micu, Prinţu Angliei, cu păpuşa aia din popor.

Da, ne-am făcut de kkt şi la cea mai şto nuntă din lume. Beni este dă rang nobil. E duce. Duce cam 2-3 litri de vodcă, vin, spirt Diana, şampanie cu sifon şi acid de baterie de Bentley. A făcut praf imaginea lu Casa Regală din Calea Buziaşului la nunta lu' William pă care îl ştie de când era Willy, adică mic.

Beni von Buziaşului a borât urât exact în boneta lu Regină, bunica nunţii, la care Beni s-a dat în tinereţe, când el era doar un alcoolic promiţător. Acum a vomat omagial şi în poalele lu Regina, da' i-a şi zis sincericeşte după aia: "Fă, princiaro, a fost o greşeală. Îl ţinteam pă bărbatu-tu, dă-te drecu că your ar so fain, I'm gonnă meic you main. Bă Chiarlse, dă-te-n sânge, Cămila aia nu-i femeie, da te-nţeleg. Ai avut păpuşa aia, Diana, şi-ai ales animala. Camilo, arătă-mi cocoaşele, hai, finuţo".

Acum Beni von Buziaşului e din nou pe moşia lui, în Calea Buziaşului din Timişoara (lângă Blogul vecinilor psihopaţi). S-a întors de la nunta lu Prinţ ca orice român, în patru labe. S-a ţinut până în România, ca să pişe binecuvântător marginea drumului cu urină din bere britanică. Beni e acum în recuperări. Învaţă să vorbească şi să umble şi vrea şi el la "Românii are talent". Da' să nu fie blat şi să câştige un băiat fără coaie şi cu voce de fată.





 

marți, 19 aprilie 2011

CRIMĂ LIVE prin vizor: Nelu îşi UCIDE iubita DIN DRAGOSTE în această seară

De juma' de an ţin îngropat în mine un secret teribil: sunt prizonier în mijlocul unui vortex amoros implacabil. Nelu instalatoru' filosof, care locuieşte în garsoniera din drepata mea, trăieşte o poveste interzisă de iubire cu văduva teroristului  sinucigaş: "Futu-ţi buricu mă-tii", care locuieşte în apartamentul din stânga mea. Doar eu sălăşluiesc fizic între iubirea lor.

Azi l'amour câest fini, Fifi.. Nelu şi-a primit papucii şi amoru' ură se făcu, iar acu ameninţă pe hol că în această seară îşi omoară fosta iubită. Acum ea stă ca hârciogu după uşă şi Nelu urlă şi ameninţă hamletian pe casa scării că "În seara asta fac o crimă în bloc".(secunda 59 - CLICK PE FIŞIERUL AUDIO-VIDEO CA SĂ ASCULŢI AMENINŢĂRILE).

Noi, vecini psihopaţi, stăm cu urechile ciulite ca să auzim crima. Rămâi şi tu pe Blogul vecinilor psihopaţi şi afli detalii în direct de la locul viitoarei crime, într-un LIVE TEXT care o să vă ţină cu sufletul la gură. Pentru că psihopaţii sunt la locul crimei înaintea Poliţiei.  

LIVE TEXT:
ORA 18. 32:
Nelu trece de la vorbe la fapte. Dă cu picioarele în uşa lu' fosta iubită, care fostă iubită tace mâlc şi nu cheamă poliţia, deci îi place.

ORA 18.55
Nelu a bătut toaca în uşa din imagine, unde se ascunde viitoare moartă, care acum îşi trăieşte viaţa la maximum. Nelu a plecat în apartamentul lui să se înarmeze.

ORA 19.56
După zdrăngănelile de oale, vecina pregăteşte cina care pare să fie cea de taină. Pentru ea. Nelu mai dă un picior în uşu, mai îşi bagă o p... în ea metaforic, iar vecina rezistă eroic în spatele uşii, pe metereze. Un vecin face conciliere cu Nelu pe scări, dar Nelu e cu deştu pe butonu atomic.

ORA 20.19

Nelu nu a penetrat dispozitivu', da' zgîrmă la uşă şi spune că o iartă. Apoi iar spune că o omoară. Apoi iar o iartă. E bingoul iubirii. Pronosportul amorului. Schizofrenia sexului. E un bărbat şi o femeie, Adam şi Eva, care se iubesc...ăăă... Of, s-a sucit iară, e pe bază de omor. "Îţi scot maţele din tine şi dansez pe ele", zice Nelu. Abia aştept să-l văd la "Dansez pentru tine - varianta cu intestine".

ORA 21.24

Promisiunea omorului e în pericol. Nelu-i istovit de pălituri în uşă. Spărgătorii de sămânţă  fac pariuri. Iubirea bate omoru? La noi în bloc iubirea n-a fost văzută din 1992, de la un viol pe bani. Nelu ar ceda la ispita iubitei-ţintă, poate, pentru că e prea beat, prea flămând sexual şi plânge pe hol mai mult decît poate să meargă şi să se ţină de pereţi. Dar e însetat de sînge. "Tura asta te omor. Bă, dacă rup uşa, moartea e sigură", strigă ca un vampir, Nelucula.

ORA 22.04

Nelu s-a autoînfrânt prin epuizare şi se retrage să despartă moleculele de vodcă în solitudinea folclorică a apartamentului său, unde face karatcu mobila şi ia declarativ în p... tot blocu. El extinde ameninţarea la "Vă omor pe toţi,bă, pulifricilor". Vorbe în vânt. Oricum, nicio crimă neonorată nu rămâne nepedepsită în bloc. Ceva sânge tot a curs în seara asta în imobil. Că Nelu a picat pe scări şi şi-a spart capu. Dar noaptea e încă tânără. Şi Nelu n-are decât 54 de ani...

vineri, 15 aprilie 2011

Asasinate la comandă: killăruţii, caloriferu şi Robbie Revoluţionaru

Din somn ca-n Insepşăn îmi se prăbuşi zgomotologic ringhişpilu' bubuielii în creieri. Şi-am retrăit fi-lingu' că-mi explodează iară blocu', de-o să-mi beau cu vulturii cafeluţa de dimineaţă bine amestecată cu 3 metri cubi de gaz de la E-on.

Mă şi vedeam în chiloţi, plutind prin văzduh, primind vând la pupa de la suflu' boom-ului, căutând să trag pe mine o pereche din zecile de nădragi care zboară ele aşa prin aer, printre alte lucruşoare şi bucăţi din bloc, cu ocazia exploziei. Mă şi vedeam tot terci la aterizarea forţată, cu coroniţe din fier-beton printre creieri şi mi-era să n-ajung la autopsie cu chiloţii emoţionaţi maro.

Credeam că s-amplinit profeţia cu "Difuza-s-ar live Cătălin Radu Tănase din faţa molozului tău", ce mi-a urat-o un vecin. Dar nu, nu era ziua în care dezastrologu naţiunii să raporteze misiune îndeplinită din faţa blocului nost.

Era el, Sunetul Suav al pânzei de bomfaier care mângâia cu dinţi pe elemenţi lu' caloriferu. Căci, da, era prima zi dă primăvară, când bondarii abia face ochi şi ciuguleşte adormiţi polen de la pistilu' florilor şi când la noi să asasineşte caloriferele fără amortizor şi fără jenă exact în faţa blocului vecinilor psihopaţi.

Asasinul nambăr oan: Robbie Revoluţionaru şi ucenicii lui: doi aşa-zişi copii din bloc, care se dau entităţi biologice infantile să ne păcălească. Dar ei este kilăruţi (pui dă killer), încă fără testosteron şi fără inimă, terorişti de inox, şi lucrează pe bază de contract de asasinare: fiecare a primit câte 1 leu de la Robbie, ca să ţină calofieru.

Care mititelu, singur şi lipsit de apărare, fără robineţi şi contact la reţea, încă mişca din elemenţi şi horcăia a apă cu rugină, şi se scugea viaţa din el, picur cu picur, sub muşcătura de bomfaier, trecând graniţa cu forţa într-o lume mai bună, unde caloriferele zburdă libere şi fac gargară numa cu apă Evian.

Să mira si băeţii de la centrala termincă, că n-au apucat să taie ei căldura, cât de repede şi-a ninjat Robbie caloriferu cu bombafieru, de nici nu se uscase apa caldă-n ţevi.

Că Robbie era la competiţe cu razele soarelui şi cum a simţit că s-a depăşit pragul pssihiatric al îngheţului şi afară s-a făcut consecutiv 10 grade timp de trei zile, a feliat element cu element dădătoru de căldură, l-a pus în ricşa lui, bucată cu bucată, l-a vândut la fier vechi, iar de bani şi-a luat... napolitaneeeeeeeeeeeee.   

Da ce e un "Robbie Revoluţionaru"? Cum să defineşte el existenţial, prin structura sa moleculara şi prin datoriile la întreţinere? Cum funcţionează mecanismul fin ce-l pune în mişcare? Din ce neguri universale vine el? Păi, Robbie (a.k.a. Robbinson-fier-vechi) vine la de la apartamentu 71, etaju 4 şi trăieşte dintr-o relaţie incestuasă cu fieru-vechi, că Robbie are un fetiş cu fier.

Adică adună de pe străzi fier-vechi, însă de unele ţevi, bări, bobine se ataşează emoţional şi doarme cu ele în pat. Iar noaptea, când Robbie asimilează fieru şi se zvârcoleşte de pe o parte pe alta, poliţienii îi taie amenzi pentru "tulburare". Că vecina nu se contopeşte psihologic cu fiarele care cade din pat pe podeaua lu Robbie/tavanu lu' femeie şi dementa sună Garda când fiarele necunoscute se joacă de-a "căluşarii" pe nervii lu' vecina.

Zic necunoscute că ea, vecina, în nemernicia ei, s-a învăţat într-o fază să doarmă beton pă trilurile lu toate fiarele pe care Robbie le şmirgluieşte prin aşternuturi. Nu doarme insomniaca numa când Robbie aduce câte un fier nou în patu conjugal. Că ea, scandalagioaca, nu suportă sunetu' nou al fierului-vechi musafir la Robbie, care cade din pat producând zgomot necunoscut nervilor femelei-vecină.

Ehe, duse-s vremurile când Robbie Revoluţionaru îşi permitea bări noi de inox, gata nichelate, fără frecare suplimentară. Robbinson-fier-vechi a intrat în recesiune când a ieşit trei ani la rând Miss "Femeia de Serviciu" în blocu vecinilor psihopaţi.

Adică el s-a făcut că n-a plătit întreţinerea, administratoru' n-a prins gluma şi l-a executat silit, iar Robbie a plătit datoria de câteva milioane de lei ca un veritabil jucător la bursă, în acţiuni. Adică a acţionat cu mătura şi mopu pe treptele din casa scării, trei anişori la rând, până şi-a răscumpărat datoria faţă de societate. Dar în mintea şi în sufletul nostru, Robbie este mogulu' oligarh din Imperiul Metalelor Reciclate.


CITEŞTE DESPRE ALTE FĂPTURI DIN BLOC:

Miracol de Crăciun: puii căţelei nemuritoare au ieşit din ouă

Creaturi din bloc: cine se uită la bestia goală prin gaura de aerisire?

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului

Neluţu "Robin Hud" fură de la RDS ca să salveze specia umană


Moartea vecinului-terorist "Futu-ţi buricu mă-ti" aka vocea lui Dumnezeu

marți, 5 aprilie 2011

TOP 11 viaţa fără apă caldă: atacu mârşav al restanţierilor

Săvârşitu-s-a încleştarea supremă din bloc. Jegu' - apa caldă - scor final 1 - 0. Mai sunt exact 10 zile şi nu mai pupă dopu' de la vană apă caldă. Facem toţi duşuri în avans (10-15 pe zi) şi pentru momentu ezoteric când aeru' ia locu' H20-ului fiert din ţevi, când Moise de la centrală nu o să mai despartă apele la noi în bloc.

Evrika, se fac duşuri anticipate. Evriko, astăzi eu am ajuns cu spălatu în avans până în luna iulie, ziua 17. Da, Nobele, sari cu caşu, că am inventat formula matematică a spălatului preventiv. Azi am făcut două duşuri pentru azi şi încă 2 în avans pentru o zi când n-am apă caldă (17 iulie- zi în care am o treabă şi tre să fiu curat). Formula: 2 D (duş) ori X (unde X e ziua necunoscută în care n-ai apă, dar ţi-ai dori) = DAPVCACCNE (duş anticipat pentru viitor cu apa caldă care nu există).

Ha, ha, ha, n-au ei apă în centrală, câtă pot eu consuma cu duşurile preventive. Milioane de tone. Eu sunt Flipper. Trăiesc sub duş, de două zile am şi branhii, asimilez altfel oxigenu. Am început să văd lumea cu alţi ochi, că deja văd microbii prin apă. Ieri, a fost zi mare... mi-au dat şi trei solzi. N-o să am apă, dar ce frumos mutant mă fac. 


Tocmai de aceea, Flipper & vecinii psiho, pe cale să se muteze, au mare rugăminte la voi, acum în Postul Paştelui, când se crapă de-o minune. Dacă ne puteţi ajuta cu ceva apă, de oricare, numa apă să fie: în bidoane, peturi, cisterne, ceşti, găleţi, dopuri, după cum vă lasă sufletul. Acceptăm orice:

1. Apă vie - Bună şi asta. Folositoare la casa omului pentru resuscitări, aduceri înapoi din morţi, învieri la domiciliu, rezurecţii capitale şi transformarea celulelor moarte în celule mişcătoare. O să fie nevoie, că pe mulţi o să-i pierdem în jeg şi tre aduşi toţi înapoi. No man left behind. Războiu cu jegu' îi dur şi nu moare nimeni de capu' lui, când vrea el.

2. Apă nucleară de la Fukushima - Numa bună pentru mutanţi, desfundă ventuzele de pe tentacule. Spălaţi reactoru nucular cu ea şi n-o mai vărsaţi în ocean. Îmbuteliaţi în containere de plumb: "Fukusima minunilor-apa finală". O depozităm în subsol să le facem o surpriză şobolanilor, care după ce o gustă o să beculească pe-ntuneric. Numa bine, că-i atârnăm şi în bradu de Crăciun şi nu mai dăm bani pe beculeţe. 2 probleme, o singură soluţie.

3. Ou di toilăt (cunoscută sub denumirea folclorică - eau de toilette). Nu, nu apă din budă, ci parfumuri. Dacă aveţi Diior, niscava Şanel nefolosit, doi-trei stropi de Jivaşi, o gură de Paco Cabană, ce mai e p-acolo prin sticluţe. Poa să fie şi mostre, da cantităţi mari şi neapărat furate de dincolo (n-avem noi apă, da' chiar nu ne spălăm cu toate căcaturile contrafăcute). Mai camuflăm şi noi putoarea, când ieşim în societate.

4. Apă sfinţită -  ce vă mai rămâne nebăută de la Paşte, de la sfinţiri nereuşite, de la slujbe nefinalizate, ce-aţi mai furat de prin biserici. Face bine la exorcizări, dacă mai găsim sufletul posedat sub straturile de jeg. Dacă se poate, apa sfinţită să fie fără gust de busuioc.

5. Apa de gură. - Acum că vă miroasă gura a flori după gargări, ce rămâne pe fundu' sticlei puteţi să donaţi pentru nespălaţi. Trebuie să ne tratăm şi noi cumva gingivita, care acum o avem pe tot corpu. Nu râdeţi, că nu cunoaşteţi durerile gingivitei anale. Nici lu ză enămiz of ză duşmanii să nu doriţi, par example, gingivita la gambă.

6. Apă vaporizată -  N-ar strica nişte plăşi de rafie cu vapori de apă, aşa ca ăia făcuţi vara la terase, că noi deţinem tehnologia extraterestră de remoleculizare de vapori înapoi în stropi, stropii îi unim în picuri şi tot aşa mai departe, până la apa iniţială. Lăsaţi plăşile lângă bloc, urlaţi de două ori şi fugiţi printe blocuri, că maidanezii de la bloc nu cunosc mila pentru necunoscuţi.

7. Apă cu lămâie. Da, da, primim şi limonăzi, n-ar fi rău să ne aduceţi nişte lămâi, măcar cojile. Apa cu lămâie, pe lângă că spală bine maţele şi depietrifică rinichii, este esenţială la făcutul binelui la solzi. Că cum dracu vă aşteptaţi să flippăruim frumos prin apă rece, ca sirenele, dacă nu ungem solzu frumos cu lămâie. Credeţi că bucătarii, când vă face peşte cu lămâie, chiar vă face? Aiurea, fraerilor, plătiţi lămâiatu ampulea, că peştii se lămâiază singuri, că să fie aerodinamici sub ape.

8. Apă de mare - specifică mărilor şi oceanelor, apa cu sare e bună mai ales din zona focilor, balenelor şi finguinilor (pinguini cu f în loc de p), adică din locu din mare unde face ele duş, că e are chestii vindecătoare în Ouurili din H2Ouri . Adică apă+sare+smirnă de finguin+frecare de focă+triplu salt cu şurub încrucişat de balenă ucigaşă = apă cu gradu' 8 de mutaţie, bună la ficat, rinichi şi suflet, dacă se bea pe stomacu gol, dimineaţa, bine amestecată cu un kil de vodcă.

9. Gheaţă - Cuburi, sloiuri, pojghiţe, bucăţi din gheţari, felii din Antarctica, tot ce nu vă mai trebuie şi stă aiurea prin fundu curţii, aduceţi că topim noi. E foarte important să avem şi apă dulce, cristalizată, că avem şi nişte whiskey Balăntains, Joni Uacăr, Ticiărs, dar canci freon în frigidere. 

10. Apă de ploaie uitată la soare. Cea mai bună dintre toate, că-i tare călduţă. Nu contează că-i cu mormoloci. parameci, goange şi broaşte, că ne spălăm cu ea după ce o trecem prin filtre de apă.

11. Filtre de apă. Am căutat mai bine şi nu avem. Dacă vă lasă Dumnezeu şi Maica Domnului să ne-ajutaţi cu filtre de apă, ar fi chiar mişto. Doamne ajută. Şi să vă bucuraţi de apa de la duş, că nici nu ştiţi când se gată. Facă-se voia restanţierilor. 

CITEŞTE ŞI:

Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

duminică, 20 februarie 2011

Dumnezeu, dizainăru cartierului: Doamne, dă-ne colecţia primăvară-vară

Minune marca Cătălin Botezatu. Toate fundurile goale şi bucile dezgolite din cartier stau cu ochii pironiţi pe cer, ca la miting aviatic, şi aşteaptă să le pice o pereche de chiloţi roz din nori. S-a dat start la programu dumnezeisc "O aţă în cur pentru fiecare".

Întreg neibărhudu' stă cu sufletu' la gură şi cu frunzuliţa la cuculeţ, că de-o săptămână, adevăr grăiesc io vouă, pe modelu minuni cu peşte şi minuni cu vin, a-nceput să picure pară mălăiaţă numa ot-cutiur de cinci stele din văzduh.

Întâi au fost chiloţii intimi femeieşti şi masculinileşti, toate modelele şi culorile, atârnând printre crăci. Credeam că-s şi chiloţi comestibili pentru jocurile olimpice erotice din cartier, dar Gicuţă, care a mâncat vreo zece perechi şi a început, ca viermii, să cace numa fire de mătase şi ciorapi lycra de muieri, ne-a infirmat teoria.

Degetele neamputate încă a lu' toţi desculţii cartierului au cunoscut prima dată binefacerile transpiraţiei. Fiecare talpă goală a putut să-şi tragă peste stratu de jeg cel puţin 3 perechi de şosete: una ţine de cald, două ţin loc de papuci (încă nu plouă din regatul cerurilor cu Jimi Ciuuri).

Ce-a urmat ştie tot mapamondu': crăcile lu' copacu' făgăduinţei au început să arunce în noi cu flanele, pantaloni scurţi, sutiene, paltoane... Acum e confuzie totală în cartier: curvele sunt îmbrăcate ca doamnele din înalta societate, boschetarii arată ca milionarii, maidanezii umblă cu Armani în coadă, toţi copii din cartier arată ca tu-pacii.
Nu mai deosebeşti rupt în fund de săracu-lipit şi nici categoriile sociale "n-ai ce mânca" de "maţe fripte". Toţi suntem piţipoance şi cocalari. E paradisu' dezbrăcaţilor  şi coşmaru dizainărilor: haine gratis care pică din copac şi stau pe noi ca pe gard.

Defilăm în fiecare seară tăţi ca nişte Adami şi Eve, şi ne tragem pe trupuri creatorii ce pică din copac. De vreo două zile au început să cadă haine şi pe mărimi, că prea purtam toţi numa M-uri.

Iniţial am crezut că a picat din cer un avion cu containăre cu ţoale contrafăcute din China. Am chiar găsit aripa şi o elice de avion din care şi-a croit Gogu coteţ la porci în spatele blocului. Da' cutiile negre developate ne-au liniştit: avionu' ăla era furat dintr-o altă unitate militară, din Ungaria

Ieri dimineaţă am avut revelaţie: a fost plin pomu' numa' de colecţia primăvară-vară 2011. Deci numa Dumnezeu putea să ştie rezultatele lu colecţie şi trendu în avans, căci festivalu' de modă de la Paris n-a fost înk anu' ăsta.

Dumnezeu ne îmbracă pe toţi, aici în Calea Buziaşului, face minuni cu treninguri, caşmir şi iegări. Suntem toţi fotomodelele Lui. Unii însă e haloşi. Vasile de la etaju' doi se ruga la pom cu "Doamne, nişte blănuri de nurcă, n-ai? Una la amantă, alta la nevastă"...

Copacu' lu făgăduinţa îmbrăcăminţii mi-a dat o singură certitudine în viaţă. La ce modele de haine cade din cer, sigur toţi dezignării şi croitorii homosexuali, care mor ajunge în Sus şi croieşte în continuare pentru Creatoru' Suprem. Asta deşi toată viaţa lor toţi Armani, Dolce şi Gabbani, Versaci au trăit în preacurvie Sodoma şi Gomora style şi au luat în buci toate puţulicile lu' masculii fotomodele din subordine. Ştiam io că se poate şi cu sula în fund şi cu sufletu' în rai.

CITEŞTE ALTE POVEŞTI CU MIEZ BIBLIC DIN CARTIER:


Babi Minune ft. Isus Hristos - Naşterea manelei creştine

Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1

duminică, 13 februarie 2011

Bordeiu' de lux: sărăcia zburdă în curu' gol printre viloace

Sărăcia lucie în spatele meus blocus pitulatus est! (CLICK PE FOTO) Şi-a făcut culcuş exact peste drum de cea mai viloacă din cartieru' rezidenţial plin de P+1uri+2iuri+jdă mii de coco.

Sărăcia iese în puţa goală din cortu ei în fiecare dimineaţa, execută nişte genuflexiuni, flotări şi tracţiuni la crăcile de nuc, şi apoi face pişu' uitându-se la vila vecinului. Singura diferenţă dintre sărăcie şi posesoru' de viloacă? Din pişatu' lu sărăcie iese abur, de la condens, că pişu' sărăciei e fierbinte, iar afară e ger. 

Sărăcia îşi trage pe ea chiloţii de Mowgli şi cuţitu' la cingătoare şi pleacă la vânătoare de mâncare şi trăieşte periculos, că face flic-flacuri dimineaţa printe X5uruile conduse de bogătani cu ochii cârpiţi de somn, care pleacă la biroaie.


Cât de uşoară este sărăcia mutată în cartier de lux? Cea mai ieftină sărăcie din univers: construită din gunoiu' de lux a lu' bogătani. Terenu' de 100 euro/mp e gratis, 4 pereţi ridicaţi din mobilă de lux şutită din tomberoanele vecinilor, ţigle ca să nu-ţi ia vântu acoperişu la cort - câţiva bolovani tot din molozu' de la viloacele vecinilor. De căcat, te caci lângă gardu' bogaţilor, ca să simtă şi ei parfumu sărăciei.


Sărăcia n-are prieteni. Are doar câini maidanezi, care să o apere de prieteni. Şi le-a făcut şi cuşcă, exact la uşa cortului. Câinii mai au o cuşcă şi în spatele cortului, între şosea şi cocioabă, ca să apere sărăcia de prietenii care vin mişeleşte pe la spate, dinspre vile.

Sărăcia şi maidanezii savurează împreună şi rod micile oase şi bucurii ale vieţii şi îi sfidează pe bogaţi. Şi bogătanii se uită la sărăcie prin termopane, din vilele lor cu turnuleţie, căldură, lux şi poleială şi moare de ciudă că, fie ploaie, ninsoare sau vânt, sărăcia rezistă.

RĂMÂNEŢI PE BLOGUL VECINILOR PSIHOPAŢI CA SĂ AFLAŢI POVESTEA SĂRĂCIEI + FOTO CU BOSCHETARU' CARE LOCUIEŞTE ÎN CORT!

marți, 8 februarie 2011

Ainştain, poştaşu' etnobotanic şi violul lu' coana Corespondenţa

Cele mai scrisori pierdute, cu cele mai secrete intime ale lu oamenii din bloc, sunt identificate oribil violate. Le găseşte oamenii pe scrisori cu franjuri şi cu lipelile dezlipite prin smulgere, cu paginile crăcite a citire cu forţa, pe trepte. Toacmai la noi în bloc această grozăvie să fie, mai ales că să ştie, că toţi locatatii pe gură scoate numa' literatură.

Habemus una bucată Violatoru' de Corespondenţă, creatură ce se hrăneşte cu intimităţile lu noi. Precauta dihanie foloseşte nişte protecţie în timp ce îşi plimbă mădularu vizual prin interioru' lu corespondeţa cu numele noaste, tocmai ca să nu-şi taie puţa în plice şi să n-avem noi parte de probele lui biologice.

Creatura ştie că am amanetat viitorul strălucit a lu' Casa Scării pe-o trusă de citit ADNu', şi-o ginim pe nenorocită după celulele răposate uitate pe timbrele mult prea linse. De la subsol la etaju' patru, toţi locatarii ne simţim compostaţi ca biletu' de tramvai, exact unde ne doare mai tare: în secretele murdare.


Avem deja un ONG la bloc, Cu-Clucs-Clan, unde cu mic, cu mare şi cu ciarciafuri murdare trase peste cap, desfăşurăm adunări săptămânale în care n-am  reuşit decât să linşăm dintr-o regretabilă eroare de calcul un băiat prins în laţ exact în timp ce ne lectura facturile la gaz, lumină şi telefoane lu' tot blocu'.

Era doar un băiat deosebit, citititorul viitorului în factură, care spune că facturile completate sunt cea mai tristă formă de literatură, pentru că toate personajele de pe facturi moare. Citititorul viitorului în factură nu şi-a citit singur facturile şi implicit viitoru'. Altfel n-ar fi decedat groaznic şi teribil, curentat definitiv în firicelu' de apă pârâiaşă ce se scurge din panou' electric de la intrarea din blocu nost, care constituie sistemu-capcană de apărare între noi şi lumeam rea.

Da' cin' să fie mişunătorul din plice? Şi cum să inventăm un sistem de prindere negreşită? Era imposibil. Cel mai retardat din clădire, Ainştain, descoperitorul relativităţii fericirii în bloc, a propus dacă nu-l putem identifica pe violator, măcar să implementăm un sistem ca să-şi piardă minţile. Să ne jucăm de-a alba-neagra cu număru' de ordine de la cutiile poştale. Şi să schimbăm număru' la căsuţe, zilnic, pe principiu filosofic "păsărică mută-ţi cuibu". (VEZI FOTO CU ORDINEA NUMĂRULUI PE CUTII POŞTALE). Numa' aşa violatoru' o să fie derutat şi o să facă o greşeală crucială.

N-am reuşit decât să distrugem viaţa lu' poştaş, care când ajunge în bloc ia pe nas toate etnobotanicele din spice şop, doară doară o să-l ajute drogurile să găsească puterea nimerească corect scrisorile în găurile lu' fiecare, da' ne trezim toţi cu plicu' altuia în cutiuţi. Dar am descoperit plăcerea discretă a savurării lu' nenororocirea altora.

Acum suntem toţi violatori de corespondenţă. Totată lumea din bloc citeşte scrisorile lu' toată lumea, fiecare ştie secretele lu fiecare din bloc şi abia aşteptăm să vină poşta, că se ne uităm în "chiloţii" corespondenţei unui vecin/vecină, la roata norocului. A cui scrisorici nimeresc io azi? Facturile la psihoterapia pentru dramele mele: 1.000 de lei. Bucuria că văd facturile de executare silită a lu vecinu' mai rupt în fund decât mine: nepreţuită.

marți, 1 februarie 2011

Batman se joacă de-a Onan Barbarul: conspiraţia "fulg de nea" (DOVADA)

Gicuţa Pornuţa se simte de vreun an privită din întunecimea nopţii, prin etajul ei trei, de un străin nedefinit şi cauciucat. Dar noi toţi credeam că se uită la ea din sertar dildou' de pe care extrăge ea straturi de latex fin, de se minuna auditiv toţi copii din bloc ce vrăji face fructele lu' arborelu' de caucic la auto-contactu' ferm cu păsărica necuibărită a Gicuţei.

S-a încropit comitet de bloc, să votăm cine-i snaipăru' sexual, Demiurgu' ce se onaneşte lung din lumea lui stelară la splendida Gicuţa, levitând la nivelu' lu' etaju trei şi nu îndrăzneşte să o smotocească definitiv, înlăturând astfel dominaţia regatului latexului ce o decora interior tot mai des pe Gicuţa Pornuţa.

Da' în spatele blocului nost e câmpu', iar crăcile din pomi nu pot susţine decât păsări cu masa totală de 1,5 kile, singura şansă fiind ca  Luceafărului amator de pip-şouri era să penduleze pe la geamu' Gicuţei suspendat în hamuri cu sistem scripeţi .

Gicuţa dixit că admiratoru' ei nocturn levitează la geamu' ei neajutat de cabluri şi frânghii şi că instinctu' ei de fată mare care a dat poligonu' sexual cu toţi italienii îi spune că probabilitatea matematică e mare ca semipământeanu', care făcea pe Onan Barbaru la geamul ei, să fie juma om, juma altceva, posibil ciborg. Oricum, Gicuţa era convinsă că creatura are sistem propriu de propulsie.

Azi dimineaţă a nins în toată Timişoara, numa blocu nostru era omăt-free. Nu s-a atins fulg de bloc şi toţi psihopaţii au zis că  în imobilu a fost luat la ochi de conspiraţia meteorologică "fulg de nea", experiment al ruşilor. Numa' io am ştiut şi am auzit în noapte cum străinu mitologic topea fulgii în dinţi ca să nu derapeze pe omătu' care ameninţa să se pună pe bloc, că avea mult de plimbat şi de vibrat la geamu' lu' Gicuţa, care îl aştepta dezbrăcată cu un pahar de lapte cald şi fursecuri pe tocu' geamului. 

Da' azi s-a confirmat oficial că fiecare bloc are Batmanu' lui, care umblă pe acoperiş şi sare din balcon în balconu lu' domnişoare. Şi e greu să bântui noaptea, că ţiglele de pe case/blocuri nu-s toate fix la locul lor, e polei, e bufniţe şi alte păsări, plus concurenţa, alţi onanişti ai nopţii. Iar uneori, Batman, mai are şi accidente, şi cade în cap oamenilor pe stradă (VEZI FOTO).  Vorba lu' poetu': "A-nceput de ieri să cadă câte un Batman, acum a stat/ Pe bloc nu-i niciun scelerat/ Numa domnişoarele goale-n garsoniere suspină/ Că din ochii lu' obsedatu' de la geam nu mai sclipeşte lumină".

E greu să fi Batman deghizat în Onan, căzător de pe bloc. Mai ales că nici asigurările de sănătate nu-ţi acoperă tratamentu' la fracturi, nu se dau cârje compensate, salvarea vine după o oră (dacă ai noroc să te găsească cineva îngheţat în zăpadă şi să îşi consume un impuls cu tine la 112), plus că oricât eşti tu de Batman, dă cu tine de patu de moarte un microb mutant luat din spital.

La intrarea din blocu' din foto e un bilet de oameni îngrijoraţi: "Batmane, hai înapoi, că după căzătură ţi-ai pierdut şlapu' şi o mănuşă! Ejti bine?"


P.S. Mulţam maestre Adrian Pîclişan pentru poza excepţională!

vineri, 28 ianuarie 2011

Orgasmul altora în casa ta: sexu' lu mono prin pereţii lu' stereo (ÎNREGISTRARE)

Să ridice piatra ăla care n-a palpat cu timpanele câte-un futai venit din neantu' apartamentului vecin şi urletele plăcerii altora care păreau să o pun de-un 69 şi de-un "misionarului" exact în camera ta. Da, toţi am fost martori tăcuţi cu urechi ciulite la câte un armistiţiul sexual din războiul masculino-femeiesc ce se poartă defragmentat, în fieşte apartament, din orice bloc al Românicii mereu suprinzătoare sexual.

Că viaţa la bloc nu-i decât o mare orgie, un adevărat film porno, în care tu eşti paraşuta, care stă ca proasta în explectativă între două duble, vecinii tăi sunt actori cu organele înfierbântate, care trec rând pe rând prin pătuţul tău, exact în funcţie de cum li se scoală.

Marele talent a lu' orice actu' sexual din bloc este că transcede timpu şi spaţiu, da' mai ales pereţii. Da, toţi am experimentat cel puţin un menaje a trois (futai în trei, pentru intelectuali) în formaţia de 1-2=XXX . Ecuaţie în care 1 eşti tu, fraierică, de obieci singurel şi somnoros în camera ta, cu nimic de tras pe făcăleţ. 2 sunt ei, vecinii atomici, câte doi, furaţi de încolăceala împerecherii care-şi freacă în gura mare electonii din atomi şi care gâfâie, transpiră şi se orgăsmuie animăleşte de parcă sunt în patu tău. Iar XXX e tot ce li se întâmplă lor, tot ce auzi tu în urechi şi tot ce scârţâie.

Stimate cititorule, transmitem astăzi prima interceptare pornografică a unui meci de sex, o încleştare diavolească prin futai, din mijlocul unei relaţii la fundaţia căreia stă decât dragostea, iubirea şi răcnetele animalice ale lu' posesorii orgasmelor.

Vecinii porno interceptaţi au cuib într-un bloc din Calea Lugojului din Timişoara şi se sexează unu' pe altu' de trezesc tot blocu, dar mai ales vecinu' care i-a înregistraz zilele trecute, fan al Blogului vecinilor psihopati.

Furtaiu' începe cu patu care se ciocăneşte sacadat de perete, trasmiţând cel mai erotic semnal a lu' Morse. Restul e plăcere. Actori: el, un cocalar de vreo 30 de ani, care umblă tot timpu' beat şi are maşina răzuită de tăţi stâlpii din cartier. Ea, o puţă de 20 de ani, din specia urlătoare, care a înlocuit-o recent pe fosta pretenă a cocalarului, din specia "amortizor", care nu băga efecte speciale la futai.

CLICK LA CASETA NEAGRĂ CA SĂ "AUDIŢIE PLĂCUTĂ": ORGASM GARANTAT LA MINUTU 2,45 -2,55


Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10



miercuri, 26 ianuarie 2011

Tăcerea păsăricilor: CSI în văgăuna lu' Hanibănelu Lectărelu

Întâi a fost puf pe hol, de parcă s-a pogorât raiu' pe casa scării, iar Sfântu Petrică ţinea de şase la interfon. Decât c-a fost iuzie. Canci hevăn în bloc, căci nu era puf din ăla sfânt, jumulit din nori cereşti pe care plutesc interpreţi la harpe.

Ipoteza 2: noi am crezut că-i un strat fin de pufy-pufy, smuls din puicuţele traseise ce se joacă de-a centura în bloc. Ele savurează direct în suflet opereta Etno sau Taraf TV în compania selectă a lu' spărgătorii de sămânţe din bloc care aplică pe ele formula matematică euclidiană cică: se ia nişte vodcă + nişte vin vin = "Ghiţă, hai să te frece fata puţin!".

Misterului pufului de curvă a fost clasificat din momentul T0 în care pe casa scării a început o minunată ploaie de pene, cum nu s-a văzut în nici un cuibar din lumea asta. S-a constituit urgent echipa de CSI a blocului (Comitetul de Surprindere a Înaripatei). După penaj ne-am dat seama că ne confruntăm cu o pasăre matură, posibil ştruţ. Însă toată lumea din bloc, de profesie român, a început să spere la mai mult.

Vecinii au început să caute păsărica Feon X, băieţii au avut fantezii cu păuni, fetele au visat că-i pasărea-spin, trei-patru vecini au zis că-i pasărea măiastră, iar cei mai mulţi au întors blocu pe dos în speranţă că e rara avis, adică o păsărică din specia "văzută rar". N-a fost exclusă nici ipoteza că s-a întors "cloşca cu puii de aur" de la ruşi. Dar toţi speram adânc în sufletul nostru că dacă nu găsim bestia cu pene, măcar să localizăm cuibul şi să se lase cu nişte ouă sparte la cină.

Deşarte ne-au fost speranţele şi orice vis de păsărică s-a spulberat. Am auzit toţi cum plânge o pasăre. Apoi am auzit cum croncăne a moarte. Era decât din specia găină. Iar sunetu' n-a fost localizat într-un apartament anume. Zile la rând auzeam toţi cum păsărică după păsărică pierea pe limba ei, cotcodăcind-şi ultimele gânduri într-un apartament X, neidentificat, în care clipocea sunetul unei lovituri de satâr peste care se aşternea brusc o tăcere sângeroasă suspectă. 

Eu, intuitivul, am fost mai deştept decât tot blocu' şi mi-am dat seama că Nelu, vecinului meu filosof-instalator-John Connor- cu 1.600 de lei datorii la întreţinere - avea de câteva zile privirea omului care a mâncat carne. Plus că din toţi porii lu' crăpăturile uşii vizuinei-apartament a Neluţului ieşea o penă, un puf şi un găinaţ. Case closed. 

Nelu' era kilăru': Vine cu înaripatele vii în plasă şi pe modelu' Hanibănelu Lectărelu, le face baie cu supă şi apoi măcelăreşte în văgăună lui înfăptuind tăcerea supremă a găinilor. Jos pălăria pentru el, mai ales că pleacă în fiecare zi la vânătoare, iar afară, după cum ştiţi e Siberia, deci nici lui nu îi e uşor având în vedere că la tăţi ni greu.

Ca o curioasă coincidenţă, de câteva zile, vecinii cu case din spartele blocului au început să numere găinile din două în două: una e, una nu e, una da, alta ba. Şi cocoşii par supăraţi, că nu mai au nimic de montă. Nelu e kilăr din umbră, iar dacă cocoşii nu fac trupă de comando şi nu o iau pe urma penelor, pufului şi a găinaţului lăsat de victime pe modelu' Hansel şi Gretel, trece iarna. Iar primăvara o să avem parte de un Nelu sătul de carne şi, ca bonus, de cel mai eveniment zoologic universal exact lângă bloc: cocoşii care în lipsă de altceva fut alţi cocoşi.

duminică, 23 ianuarie 2011

E-on-aniştii ne-au puşcat bir pe blocul explodat

Ecce factura de la gaz, dezbrăcată de plic, aşa cum a lăsat-o Dumnezeul pe interes al E-on Distribuţie S.A. la mine în poştă. Este factura supremă, cum n-a fost alta, cu un tabel de o rară frumuseţe, care m-a anunţat că am de plătit 1 bucată de revizii perioada 0-2mc/h.

Traduceara din e-on-eşte în româneşte este: "Bă boule, aceasta este nota de plată pentru apartamentu' tău pârlit din blocu' ăla de căcat care nesimţitu', noaptea şi pe ascuns, a explodat în octombrie 2010 d.H.. Şi s-au trezit din somnul de frumuseţe "mascaţii" de la trupele noastre de intervenţie, ca să taie gazu în tot blocu', să nu ardeţi toţi la promoţie ca şobolanii, buei neoamenilor". Tarif E-on de detonare pe apartament: 36,47 de lei (TVA 7,06 lei), cam de trei şaorme. 

Bucuria că am scăpat nepârlit din explozie a fost umbrită de orgasmul că a venit factura la timp, ca-n Românica, la patru luni de la lansarea blocului în văzduh. Cine-ar fi crezut că E-on a găsit formula de calcul a fericirii tocmai la noi în imobil: 36,47 de lei X (ori) 71 de apartamente din bloc = 616 coco, bani de cico-lico la o paranghelie a erudiţilor cititori de contoare de la E-on Distrubuţie.

Îmi şi imaginez cum ne bârfesc interpretatorii cifrelor din contoare, în timp ce puşcă ca la plutoanele de execuţie dopurile de la butelile de Dom Perinionuri cumpărate din cei 36,47 de lei, ai mei X (ori) 71: "Hai noroc, Gogule. Auzi, bă, căcaţii ăia credeau că sare blocu-n aer, aşa, moca. Doza-le-aş explozia în fâsâieli mici".

Da' nicio factură nu vine fără o veste bună. Cică tre să şi stau la coadă să achit factura, venită fără cod de bare. "Aşa trebe, domle, că banii nu intră în contul E-on. Veniţi la caserie căci factura e pentru servicii prestate, nu pentru distrubuţie de gaz", mi-a zis o hoaşcă la telefon.

Tot sunt bucuros că plătesc doar 36,47 pentru explozia prestată şi că nu mi-au încasat şi câteva milioane de metri cubi de gaz, aflaţi sub Rusia, că vorba aia: "Nu există explozie serioasă fără o pungă de gaz sănătoasă". Ha, ha, aha, şi le-am dat ţeapă, că n-au tarifat şi flama, scânteia care a declanşat bubuiala din bloc, şi care, între noi fie vorba, a făcut toată treaba la explozie. Băeţi de salon, E-on-aiştii ăştia, nu alta.

Da' toţi cei 36,47 de lei sunt de fapt camuflaţi în "verificarea" pe care au făcut-o băeţii cu salopete, E-on-aiştii, care după explozia blocului au venit cu o brichetă aprinsă şi au plimbat flacăra pe toate ţevile mele, proprietatea E-on- Distribuţie, ca să găsim împreună pe unde fuge gazul din casa mea. Vă daţi seama ce explozie de bucurie dacă găseam "fugarul"...

Asta după ce E-on ne-a sigilat contoarele, post-explozie, ilegal "zice" specialiştii în avocatură, şi ne-a ţinut în frig, până nu ne-am făcut toţi găuri în pereţii de la bucă (-tărie). Mi-a şi zis superbii băeţi de la E-on, sculpaţi ca nişte Atlaşi, cu flacăra olimpică în mână. "Aveţi cea mai frumoasă gaură". Atunci eu, entitate biologică cu sentimente, am suferit o presimţire că mă tarifează nenorociţii, pentru că bărbaţii e porci şi nu face complimente gratuite la găuri, dacă nu le pică şi lor ceva.

joi, 20 ianuarie 2011

"Gâturi rupte fără capace": promoţia destupărilor de canale

Tre să te caracterizeze inconştienţa ca din blocu' nostru să ieşi cu aroganţe, cu capu' sus şi cu nasu' în vânt şi fumuri în cap. Cât eşti tu de filfizon, faci trei paşi şi ţi se taie pelicula, apoi simţi miracolu' basculatului din salvare şi farmecul discret al plimbatului pe targă "a la domnu' Lăzărescu" pe la urgenţe, pe motiv de cap frânt ori mâini, picioare, coaste, faţă franjurate de la întâlnirea de gradul no. trei cu cursele din asfalt.

Că dacă Eminescu cutreiera păduri pe lângă plopişorii fără soţ, pe la noi prin jurul blocului plimbărica e sport sângeros că trotuaru' bate asflatu' la canale fără capace.

În zona canalizărilor e plin de muşcături în asfalt, de la cei pe la care "Zâna Măseluţă" a trecut după ce nefericiţii au nimerit un picior în gaură şi au dat cu dinţii de plombele din smoală turnate în jurul gurilor de canal.

Îndrăgostiţii cu iubire neîmplinită care veneau noaptea la futut la noi la bloc pot să cânte, tot pe model eminescinan, "pe lângă blocul tău nefinalizat, adesea am căzut, m-au cunoscut toate găurile neacoperite din canal, tu nu m-ai cunoscut".

Chirurgii plasticieni începători, care vor să-şi facă mâna pe pacienţi mutilaţi fără bani, pot să împrăştie cărţi de vizită pe lângă canalizările noastre. Că după ce dă câte unu cu faţa de asfalt, primul lucru pe care îl vede amărâtul când se trezeşte din inconştienţă e cartea de vizită - marketing suprem.

Pentru că hoţii joacă cu noi jocul de societate "te uiţi sub capac şi câştigi" şi din trei în trei zile lasă găurile de canal în fundu' gol. Iubitorii de capace ne testează vigilenţa zi şi noapte, vin ca ninja şi pleacă cu capacu' sub braţ şi rămânem cu vedere directă spre rahatul din canal.

Şi noi, locatarii, jucăm "nu bleleşti ochii, beleşti coatele" şi de trei ani vânăm destupătorii de canale. Toţi ţigani, toţi cu căruţe, toate căruţele cu cai, toţi caii slabi. Caii au învăţat să umble tip-til, în vârful potcoavelor, roţile levitează deasupra asfaltului, iar puradeii sunt pe mute când carele alegorice ţigăneşti trec în viteză pe lângă bloc şi curenţii din spatele căruţei trag în remorcă ca magneţii capacele de pe canale. (curenţii - ţiganii mici, iuţi şi cu leviere, care destupă canalele cu viteza cu care echipa lui Şumi e maestră la schimbatu' roţilor din Formula 1).

E ca la promoţiile Coca-Cola. Ţiganii vor să vadă ce-i sub capac. Sub capac îi rahat şi cum la veceurile de lângă corurile lor shitul e liber. Iar cubanezii mioritici bănuiesc că capacu-i necâştigător şi că nici noi n-avem nevoie de căpcele, că adorăm să ne mirosim rahatul proaspăt descăpăcit. Zilele trecute însă câţiva vecini cu acces la informaţii clasificate au intrat în posesia unui secret vital: ţiganii vând capacu' cu 60-70 de lei/bucata.

Clubul celor "câţiva vecini" lihniţi de foame din bloc, care şi-au rupt fălcile în asfalt, au alcătuit deja o trupă comando, înramată cu leviere, care îi aşteaptă seara la corturi pe ţigani, ca să le fure banii încasaţi pe acoperişurile gurilor de canal. C-avem noi o vorbă-n bloc: "Capac pentru capac, dinte pentru dinte".

marți, 18 ianuarie 2011

Căcatul contraatacă: subsolul nu ne mai dă Like la excremente

Eveniment diplomatic fără precedent şi de aproximativ tot rahatu' exact în măruntaiele blocului. Iţ ofişiăl: subsolu' cel full of shit a prins rutină de aceeaşi şi aceeaşi fleivăr (aromă) a excrementelor noastre şi în cel mai che guevarian mod cu putinţă a făcut izbucneală de revoluţie. Ne scuipă rahatu' înapoi, iar tot ce-i mai rău din noi şi ne-a părăsit la un moment dat alunecând pe toboganul canalizării se întoarce acum împotriva noastră cu furie şi resentimente. O ripostă bumerangiană exact ca-n viaţă.

După ani în şir în care subsolul a tăcut şi a înghiţit tot în tăcere, un eveniment neprevăzut a pus în mişcare plăcile tectonice de crustă uscată. Ele s-au cutremurat frecându-se una de alta, făcând loc lu' vulcanu' de caca trezit din adormire, care a răbufnit cu dedicaţie împotriva noastră şi a început contraatacul cu "magmă" reîncălzită, mulţumită ţevii spate de apă caldă de la subsol care a păstrat căcatul ani în şir la temperatura optimă.

Şobolanii şi ţânţarii mutanţi şi-au retras ambasadele din subsolul blocului înaintea dezastrului în baza principiului filosofico-kantiano-supravieţuitoro-darwinist "scapă cine poate, dar mai ales cine ştie" (pentru că ei deţineau informaţii clasificate direct de la sursă).

Numa' animalele şi gâzele mici şi inconştiente aflate cu treabă în apropierea blocului au pierit răpuse de primul atac bacteriologic, cu gaze şi rocă dură aruncată în aer de la fâsâiala atomică ce a precedat explozia. Psihopaţii s-au baricadat în apartamente, pregătitndu-se de un război mondial murdar total, cu mirosuri extreme ce ne atacă pe sub uşă şi prin crăpături, cu putori pentru toată gama de trepte ale cunoaşterii olfactive.

BREAKING NIUZ: Rahatu' a atacat preventiv blocu', ca America pe Irak, şi ameninţă să se reverse în toată scara, să facem Titanic în bloc, da cu căcat în loc de apă. Asta deoarece duhu' subsolului a simţit că vecinu' de la doi a încercat să coboare în străfundurile maţelor blocului şi să întrerupă căldura şi apa caldă. Astfel i-ar fi tăiat apa caldă care ţine rahatu' cald, deci lovitură la siguranţa naţională a subsolului, deci încetarea raţiunii sale de a exista de sine stătător în complexitatea universului.

Asta deoarece ăla de la doi şi-a tăiat caloriferu' cu bomfaieru şi l-a dat afară din casă, pentru că nu mai putea să ţină trecut la întreţinere. Iar ca să nu taie caloriferu' cu tot cu apa din el, şi-a lăsat cizmuliţele la intrare şi s-a scufundat la subsol ca să atace strategic ţevile de jos.

Acum vecinu' e tot acolo, îngropat în oceanul rahat din subsol, nu s-a întors. Noi credem că acolo, în rahatul subsolului,  zace ascuns Excalibur, săbiuţa magică a lu Regele Arthur, şi că vecinu' o tot caută, sperând să se întoarcă din rahat direct şef de regat.

Operaţiunile de căutare a vecinului au încetat, că ştim că deja i-au crescut branhii şi a învăţat să asimileze rahatu' şi să-l transforme în oxigen ca să supravieţuiască în tărâmul extrementelor. Am pus capacu' anti-putoare din carton pe intrarea la subsol, dar din când în când, câte un vecin mai bagă capu' în gaură de la subsol şi urlă: "Vioreleeeeeeeee, Excalibureeeeeeeeee, sunteţi bine bă?"...

Mă mir că nu i-a furat nimeni cizmele lu' Viorel abandonate avangardist la gura subsolului. Da' se întoarce el din spaul subsolian şi la câţi bulbuci a făcut printre excremente o să aibă bani de cizme de aur, că bilele câştigătoare de la Loto 6 din 49 o să simtă că Viorel este românul care a înotat cel mai mult în rahat.

joi, 13 ianuarie 2011

Babi Minune ft. Isus Hristos - Naşterea manelei creştine

Isus din Nazaret (ză oan) şi Babi Minune (ză oan end onli) au avut show de slujbă, aseară, în Casa Domnului Administrator (adică casa scării) şi au încins ţurca pe timpanele mele. A fost o întâlnire emoţionantă, ceva "Dansez pentru tine" meets "Calea cea dreaptă: prima la dreapta". Dar pe undeva cafteala dintre Mântuitor şi Manelitor a plină de miez logic: Isus are minunile în fişa postului, iar Babi guristu' este o minune prin el însuşi. 

Întâi am auzit ecoul vocii Domnului Isus pe scară, care se distra ca-n Disneyland: dădea trezirea Lazărului, cel mort de trei zile, încrucişa peşti prin înmulţire şi transforma H2O în vin de casă. N-am ştiut că e Fiul, căci în primu rând avem şi un Lazăr indestructibil, mangă permanent, încorporat în bloc, care oricât de mort de beat ar fi, revine miraculos la viaţă, fără să-l trecem prin electrozii cu curent. 2. În bloc peştii se înmulţesc mai rapid decât curvele. 3. Neluţu alcoolicu' este el, în imensitatea complexităţii sale, un aparat de transformat vodca în urină, al cărui mecanism de funcţionare n-a fost decriptat de echipe complexe de cercetători, iar fabricile ilegale de alcool de contrabandă încearcă să-i facă faţă producând 24/7.

Era El, Isus din Nazaret piratat (filmul), care rula bubuitor dintr-un apartament la care uşile se zdrăngăneau ca Poarta Raiului într-o zi cu trafic infernal la gateul "Arrivals" provocat de puţină mâncare în Africa. Decibelii isuscieni explodau pe scară unde îşi dădeau cu capul de Zidul Pângerii croşetat din cele mai adurind de proaspete manele ale lu rapsodu Babi Minune, a cărui laringită s-a impregnat pe CD prin miracolul laserului care arde ca Sadoma şi Gomora. Vecinii psihopa'i de la et. 3 aveau paranghelie, iar zicerile Isusului se împletau pe trepte cu guralivirile lu' Babi, într-un mix bun.

Mai scăpa un Isus un "Lăsaţi copiii să vină la mine", mai dădea Babi Minune maneaua-dumă : "Ţucu, Ţucu", care mişcă din temelii blocu', de la tropăiala copitelor lu animalele care venerază la Babi, ca evreii lu' Moş Moise pe viţelu' de aur (a nu se confunda cu cerbu' de aur braşovean). Cum intra Domnu' călare pe măgar în Ierusalim, cum răcnea Babi Minune hitu internaţionalo-manelaro-universalo-automobilistic "Am o maşină de fiţe 2011 -ORIGINAL".

Pe la pasaju cu cina cea de taină, Babi Minune a băgat un pic de "Live din Italia" şi un strop de "Sus pe mese", la dusul crucii şi la răstignire s-a dat din greu "Eu sunt unul şi numai unul" şi "Cât e şmecherul de mare". La revederea cu apostolii a fost hitul "Semeni cu cineva", iar la faza cu înălţarea Domnului, s-au reluat hiturile "Tu vii şi pleci" şi "Ştii că eu am să te aştept"

S-a crăpat astfel de un fiuciuring (featuring) cum n-a mai văzut pământul - Babi Minune ft. Isus Hristos - au creat împreună la noi în bloc ceea ce se numeşte prima manea creştină din lume, care poate să urce direct pe locul 1 în topul Biblebord, după ce Apocalipsa mătură toţi păcătoşii din Univers.

Deci Babi Minune s-a scos cu rezervarea pe Lumea de Apoi. Are deja un nor moale şi alb, unde-l aşteaptă o harpă şi-un ţambal. Poate să apară şi musicalul pe Broadway (Broad Holly Way după Apocalipsă), unde şoul manelist "Jesus Christ Superstar şi Babi Minune Manelar" şi "Jesus, it's Babi Minune" o să se joaca cu casa-nchisă. O să fie mare paranghelie postapocalitică în blocul meu, ca şi acum...

marți, 11 ianuarie 2011

Găurologia - ştiinţa privitului de bogătani din unghiu sărăciei

De când blocu' nostru a sărit în aer şi a trebuit să ne facem găuri în pereţi, toţi psihopaţii din imobil au un nou hobby: găurologia (sau găuristica)- ştiinţa matematică a privitului schizoid exact prin mijlocul  ciuruiuri din perete către viaţa curioasă a bogătanului de vilă de lux, specia cunoscută de noi sub porecla "avutus de cocous bogatus" din clasoarele cu oameni care ştiu să socotească în numere cu mai mult de un zero.

Stăm ca obsedaţii sexuali la capătul rupt în fund al găuricii: fiecare sărăntoc face poc din gură, ca să ne păcălim unii pe alţii că avem bani de popcorn, şi trecem graniţa în dimensiunea Viloenciclopedia ca să ne holbăm cu privirile noaste pleşuve direct ochii lu' bogătani, pe care ne face o plăcere de-a dreptu erotică să îi bucurăm cu sărăcia noastră.

Săracii bogătani, cum se scoală ei dimineaţa, îşi întind mădularele în păturile lor placate cu aur, căldură în casă, şi se uită prin termopane cărte blocu' nostru, ce remodelează zilinic definiţia sensului culorii gri, locaţie în care noi, creaturile hibernale din specia "bloculorus pârlitus amadeus alcoolicus", o ardem metafizic şi rupestru, modelând igrasia de pe pereţi.

Da pe cât se bucură ei că noi suntem săraci şi noi ne întristăm că ei sunt bogaţi. Ne întristăm că şi-au făcut case în lanurile de porumb, unde acu' vreo zece ani noi căcam, pişam şi vomam, săpam, sărbătoream, ne ţărăneam şi dracu' ştie ce mai făceam, pe vremea când nu s-a înălţat un Zid al Berlinului între sărăcia noastră şi bogăţia lor. Şi abia aşteptăm noi, creaturile blocoide, să vină iară comunismu', fascismu', sau orice alt curent de gândire care să promoveze proştii rupţi în fund, ca să le dăm foc la case şi apoi să ne mutăm în ele şi pe ei să-i învăţăm să experimente le sărăcie tujur.


Dintre toţi bogătanii, unii ne e mai simpatici cel: ăia a lu care casă se vede cel mai bine prin găurile noastre: noi îi zicem viluţa de vis din găuricile noastre de coşmar. Că în ea au fiinţat spre trăire oameni săraci, care au năzuit la vise mari, exact ca şi noi, şi au ridicat casa. Da' la finalizare visu' s-a prăbuşit şi n-au avut bănuţi pe bănuţ nici să dea un anunţ la gazetă şi au scos pe vilă un cearşaf cu floricere roz, prins cu cărămizi, pe care-au scris preţu' corect lu' casa de vis vântută înainte de vederea visului cu ochii: 150.000 de euro.

Şi-au venit doi tinerei şi-au făcut gata casa şi ne uităm acum toţi prin binoacele la ei, că bani de lunetă n-avem. Şi aşa frumos mişuneşte ei prin casa de vis, şi se iubeşte amândoi între ei la maxim, şi o vorbă mai avem să le zicem.

"Frumoşilor, nu mai irosiţi bani pe sistemu' de alarmă, că psihopaţii din bloc vă urmăresc pe rând şi stocuiala e asigurată 24 din 24 de ore din bloc. Ia nişte flori de banii ăia bă, că aseară a ta fată a fost tare supărată. A citit interpretu' Grigore, surdu' blocului, o expresie facială de tristopatie pe faţa ei. E păcat să o superi că ea te iubeşte pe tine şi noi pe ea, mai ales când dă frumos cu mopu'"



duminică, 9 ianuarie 2011

Porno-poliţista şi-a deschis larg dosarele XXX sub geamul meu

Era vară, miezu' nopţii, 40 de grade, geamuri deschise, mâţele miorlăiau urât de la futai, cu plânsu' ăla erotico-creepy ca de copii, beţivii de la birtu' de lângă râgăiau ultima bere şi Ghiţă Cluni împuşcase vreo 20 de oameni sub ochii mei chiar într-un film. Dădeam ture în balta propriei transpiraţii, creieru' mi se topea şi se zgâlţâia de la palmele pe care mi le aplicam singur peste ochi ca să omor ţânţarii ce mă sugeau şi-mi bâzâiau psihotic ca să mă adoarmă sub elicele ventilatorului ca curvele lor să tragă sevă în linişte din mine şi să folosească sângele meu la depusul ouălelor lor. 

Trage sub geamu' meu o maşină care avea s-o căruţe pe ea, crăiasa sexuală în uniformă miliţistă a poveştilor erotice şoptite-n tot blocu', se opreşte motoru' şi vocea muierească dixit: "Auzi, io n-o mai fac cu doi odată, cu supt şi cu tot meniu!". Ţânţarii au tăcut, somnu' mi s-antrerupt, mâţele s-au oprit din futut, beţivii au pus la râgîit caput. Numa Ghiţă Cluni omora în continuare relaxat şi neimpresionat, cu uitătura aia în ochi care zicea: "Relax, io nu numa' c-am auzit, da' am şi făcut din astea în trei".  

Şi-ncepe zâna porno să povestească în arşiţa nopţii ziceri, citate şi contexte erotico-fantastice în care a căzut prizonier casuselu' vieţii ei sexuale, istorisiri ce înjunghiau liniştea mormântală care s-a aşezat prima oară de când s-a turnat smoala peste bloc, acu 30 de ani. Stăteam ca un popândău molfăitor ascuns în lanu' de grâu, cu urechile ciulite şi setate pe ultrasunete, ascultând cum miliţista îi povesteşte colegului ei chipiot desfăşurătorul futaiurilor ei din preisoria adolescenţei ei, anul -214 (î.H.) (adică înaintea himenului) până-n era noastră.

Doar cântelecele greierilor au început bursc să mixeze sexi-poştirile miliţistei, dar am aflat ulterior că am confundat greierii cu şliţurile celorlaţi vecini care cricăiau a camuflaj ca să se facă una cu natura şi să nu fie depistaţi de naratoare. Dacă în timp ce-şi schimba poziţiile prin poveştile cu armăsari făcea cocoană o pauză ca să se uite înspre bloc, vedea la geamuri vreo 40 de perechi de ochi daţi peste cap, în care plăcerea se citea de la distanţă, chiar pe timp de noapte, de-am dezorientat toate bufniţele ce-şi doreau să aterizeze între crăcile pomilor de lângă bloc.

Între două poveşti porno unde doar deschiderea era cu cătuşe, biciuri, sadomie pe pâine şi maratoane pleziristice cu poliţişti, interlopi, avocaţi, afacerişti, adolescenţi, perechi, minore, mai câraia precoce staţia lu' colegu'-su, din care se auzea: "Vulturu', aici Pleşcăviţa. Vin să vă iau?". Şi simţeam că-n tot blocu' circula aceeaşi rugăciune în gând: "N-o lua, n-o lua, n-o lua!"

Şi-o oră am auzit nişte story-uri porno trăite de miliţistă încât şi actorii din filmele porno de pe canalul Private Spice stădeau tolăniţi fascinaţi cu capetele în mâini, pe marginea ecranelor televizoroarelor din bloc, ascultau înmărmuriţi, se uitau unii la alţii şi-şi ziceau ca şi cercetătorii lu' Einstein: "Io am auzit din astea în teorie, dar nu credeam că fizic îi posibil".

După o oră de Tele-miliţisto-porno-ciclopedia a venit o maşină cu girofar şi a luat-o pe miliţistă şi pe colegul ei şi nici nu vrem să ne imaginăm ce-au făcut toţi când au ajuns la secţie. Da-i sigur că-n noaptea aia a fost linişte şi ne-am sincronizat toţi în somn pentru prima dată în bloc. Chiar şi ţânţarii şedeau istoviţi dimineaţa la o ţigară şi povesteau: "Am supt pentru două luni. Au dormit lemn toţi bărbaţii în bloc după ce-a plecat maşina aia de poliţie. Puteai să tragi sânge prin ţava magistrală din ei şi nu ţi-ar fi dat şi ei o palmă, aşa, de fun".



sâmbătă, 8 ianuarie 2011

United States of Ăla Micu: misterul celuilalt ciorap

În spatele mobilei din apartamentu' meu, săpată printre fier-betoane, între mine şi apartamentu' lu' vecinu' "Tu-ţi buricu' mă-tii" stă camuflată în vizuină o altă lume. Se ascunde o cameră exact ca a mea, da' în oglindă, adică se vede invers. Acolo şade cuminţel şi pitulat ditamai universu' paralel. În fiecare apartament din fiecare bloc din lumea asta există câte una bucată univers paralel.

Acolo este United States of Ăla Micu. Population: 1. Este ţara cu un singur mascul: Ăla Micu, un individ mic, ager, tăcut şi sprinten, fără simţu' lu' umor' şi iute la mânie, atotputernic, invizibil şi nemuritor, care este responsabil pentru toate lucrurile inexplicabile din fiecare apartament din lumea asta. Un fel de Omu Negru de apartament.

El este Responsabilu'. Cu tot ce e rău în apartamentu' tău. Ţi-ai lăsat robinetu' deschis şi ai inundat vecinu'? Ăla Micu did it. Nu-ţi găseşti cheile? Ăla Micu le-a ascuns. Ţi-au dispărut banii? Ăla Micu a fugit cu ei. Te-a lăsat concubina? Ăla Micu i-a băgat prostii din Cosmopolitan în cap. Ai plecat în concediu şi hoţii ţi-au golit apartamentu? Ăla Micu le-a dat pontu. Ţi-a luat foc apartamentu' de la un scurtcircuit. Ăla Micu s-a jucat cu cuiele în priză.

În fiecare univers paralel de apartament se ajunge printr-un portal, o uşă în perete, sub formă de gaură mică şi neagră, pe unde Ăla Micu pătrunde în apartamente. Numa' în România n-are portaluri în pereţi, ci găurici cu cifru, păzite de BGS. Că hoţii români sparg portalurile cu ranga sau şurubelniţa şi fură tot de găsesc în apartamentele din universurile paralele.

Şi când hoţii intră prin portal, înapoi în lumea reală, cu braţele pline de furăciuni "fantastice", obiectele din universurile paralele creează un vârtej de plasmă la întâlnirea cu lumea noastră materială şi sare în aer tot blocu'. Iată şi explicaţia cercetătorilor pentru care atâtea apartamente fac poc în Românica. Inclusiv al nostru a făcut boom.

Şi deşi are milioane de apartamente pe numele lui, United States of Ăla Micu e singura ţară care nu-i în recesiune, deşi FMI abia aşteaptă să-i dea un împrumut. Dimpotrivă, ţara  cică îşi schimbă numele în United Apartments of Ăla Micu şi se listează la bursă. Dar cum a ajuns Ăla Mic să aibă miliarde, o ţară, toate femeile bune din lumea noastră care trec ilegal portalu' ca să trăiască în lux, viaţă veşnică şi libertate deplină. Mai ales că s-a născut la ţară, şi a fost orfan şi trăia la început într-o garsonieră.

Iacătă c-a renăscut ca păsărica din cel mai puturos mister care străbate orice apartament din lumea asta. Unde dispare cel de-al doilea ciorap? Întodeauna găseşti o şosetă fără mamă, fără tată, cu perechea ei e dispărută în misiune, nu-i aşa? Nu există creatură de bloc care să nu se-ntrebe filosofic: "Unde, p... mea, îi celălaltă şosetă". Milioane de "cel de-al doilea ciorap" dispar în fiecare zi. Asta e afacerea no. 1 a lu' Ăla Micu, care i-a adus miliarde: şi-a deschis fabrică de ciorapi în China.

Şi uite-aşa Ăla Micu şade tolănit în lumea moale a milioanelor de şosete singuratice din United States of Ăla Micu, îşi aprinde trabucu' cu teancu' de 100 de euro, sorbind şampanie din papucii lu milioanele de Alea Mici,  în timp ce-ţi spune: "Boule, ciorapii tăi puturoşi m-au făcut miliardar" Şi când nu eşti acasă, Ăla Micu iese din Statele lui Unite şi îşi face de cap în apartamentu' tău, iar tu, când ajungi acasă, tre să faci curat după el şi să dai explicaţii pentru toate căcaturile lui.

CITEŞTE DESPRE ALŢI MUTANŢI DIN BLOC:

Creaturi din bloc: cine se uită la bestia goală prin gaura de aerisire?

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului


Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

joi, 6 ianuarie 2011

Stăpânul i(Nelului): Frodo cel Gay şi apele fermecate

Din ciclu' "Nu există viaţă fără apă", un pârâiaş a început să-mi susure, alaltăieri seară, pe sub mobilă. Io n-am sesizat prezenţa lichidului vital existenţei până nu mi-au clipocit ţurloaiele pe luciu de apă din care se adăpa colţu' covorului, absorbind din greu din H2Ou' îndoit cu rugină. Nici Lonărduţ di Capriuţ nu s-a atacat aşa de tare cu panica-n Titanic când l-a luat ştima oceanografică, cum mi-a stat mie inima-n mai multe locuri când o sinapsa dintre neuroni a urlat în creier: "Inundaţie, băăăăăăăăăăă!".  

Trebuia să localizez (şi dacă apa era bună, chiar să îmbuteliez pentru comercializare) izvoru' de sub mobilă. Dar fleru' meu de instatalator amator şi instinctu' de conservare mi-au spus în cor că apa de pe parchet/covor pare scursă, nu ţâşnită. Mi-am ridicat ochii către Dumnezeu, lângă care stăteau cuminţele mânca-le-ar tata, în colţu' superior al camerei, ţevile de încălzire, zugrăvite-ntr-un alb infinit, pe care se prelingea acum un preafrumos maro lichid.

"Bingo, găurică-n ţeava de căldurică!", mi-am zis îngrozit, fantezând deja cum tai căldura la tot blocu', ca să evit transformarea unicei mele camere într-un delfinariu cu apă caldă în care io eram şi Flipper şi Free Willy şi Fram Ursu Polar. Am pipăit ţevile finuţ, cum emoţia primei mâini aplicate întâia dată pe nişte craci extratereştri de femelă necunoscută. Venea apă călduţă la pipăială, din apusu' ţevilor, deasupra tavanului. Eh, s-a spart între pereţi., deci nu tre decât să ne uităm iar unii la alţii (io cu vecinii) prin găurile din pereţi.

Fug pe trepte într-un suflet la Frodo, hobbitul de deasupra mea, şi îi bat în poartă. "Fac aici în colţ ici şa. În colţ la mobilă. Mergi liniştit, că nu-i nimic", îmi zice dobitocu',  da io insist cu interogatoriu şi îl întreb dacă "ici şa"u' cu care se ocupă el prin colţ implică şi ceva apă, în speţă apa aia care-mi curge mie "colo şa" pe pereţi. A mărturisit totu', ca un triplu' asasinator, că îşi aerisea caloriferul. 

N-a vrut să mă lase în văgănua lui să asist la cum îşi dădea caloriferu' aere cu bulbuci, că iar avea un Frodo băiat în casă: nomal, îl suspectez că-i homosexual, ca şi Frodo cel original, care s-a plimbat prin toată trilogia ( aia lu' "Stăpânu+ inelului") c-o verighetă de gât şi trei băieţi la fel de mici după el, pe care i-a iubit în păduri, desişuri şi luminişuri.

Frodo mi-ntrerupt izvoru', da' ce folos, că vraja era ruptă. Varianta pesimistă: Frodo m-a indundat a treia oară de când sălăşluiete de-asupra mea. Varianta optimistă: Frodo m-a indundat pentru prima dată în 2011.
Când m-am întors la mine, Neluţu', instalatoru' filosof vecin de apartament cu mine, se certa cu vecinu' de sub el, pentru că Neluţu' dădea iar muzică la tot blocu. (Şi acum scriu şi mă uit la mine la TV pe VH1, dar ascult prin pereţi televizoru' lu Neluţu' blocat pe Etno TV şi experimentez o superbă melodie din repertoriul Irinei Loghin)

Şi mă gândesc de ce n-a făcut Dumnezeu şi zeul Poseidon ca Frodo să aibă apartament peste Neluţu'. Şi când Neluţu' făcea zgomot folcloric la maxim, Frodo să aerisească caloriferu' cu robinetu' până la capăt, direct în capu' Neluţului. Deci Frodo să ajungă stăpânul i(Nelului), pe care să-l stăpânească cu apele fermecate. Da, acesta este visul meu umed, fantezie trăită în taină cu ochii daţi peste cap şi priponiţi pe ţevile care-mi atârnă din tărâmul mitic al lui Freudo...ăăăăăă.... Frodo...

CITEŞTE ŞI:

Neluţu "Robin Hud" fură de la RDS ca să salveze specia umană

Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

marți, 4 ianuarie 2011

Ghioceii asasini sug viaţa prin tentaculele electrice

Groaznicele drame, odioase şi tragice, lovesc din plin chiar şi pe lângă bloc şi dezosează de suflet orice vieţuitoare inconştientă dotată cu un strop de tupeu, care are nenorocita neşansă să defileze ştrengăreşte pe podiumu' din zăpadă bătucită de cururi învineţite şi picioare rupte care a luat locu' trotuarului din faţa clădirii noaste.

Un maidanez neidentificat şi-a petrecut cina cea de taină la duzina de tomberoane luxuriante din faţa blocului, unde boschetarii se desfată şi trăiesc momente de reverie culinară, mai ales că acu' sunt pline de bucate alese mucegăite, din colecţia " prea munltă mâncare de sărbători". Dar pojghiţa de gheaţă care învăluie mucegaiu' dă iluzia că toate merindele putrezite se crapă între dinţi, deci sunt crocante, deci proaspete.

În inocenţa necunoaşterii lui, pălit între nări de mirosuri incerte, maidanezul neidenficat s-a aventurat în vâltoarea tomberoanelor fără să ştie că nimereşte într-o cursă întinsă trupa "lu' şapte dulăi răi", regii neîncoronaţi ai domeniului de vânătoare din jurul blocului,. Ei îl aşteptau cu pilindu-şi colţii şi l-au compostat ca pe-un bilet de tramvai refolosit. Maidanezu arăta ca după o întâlnire romanică cu plutonu de execuţie, dar acesta e preţul scump pe care îl plăteşte orice nebun care intră ca teroristu' islamic la tomberoane nostre pline de bunătăţi.  

Deşi a luptat glorios pentru os, căţălu n-a mai apucat să foreze prin sugere binemeritata măduva de la mijloc, căci maxilarul îi dădea greş la închidere şi nu mai putea să cuprindă osu-ntre dinţi, gura închizându-i-se în patru locuri şi cinci direcţii, da' toate pe lângă oscior.

Fără punct de sprijin între diniţi, osul a alunecat din bot exact în mijlocul buchetului ghioceilor asasini, o grupare de animale-plantă din sârmă cauciucată, fără suflet dar cu cabluri, care au topit geaţa numai ca să-şi scoată tentaculele la agăţat animale mici.

Nici n-a apucat potaia să-şi facă retrospectiva la viaţă, să-şi vadă ca orice creatură muribundă filmu' artistic existenţei prin faţa ochilor: cu flashbackuri de la ţâţa lu' căţaua de mă-sa, de la prima împerechere în mijlocul intersecţiei, de la diviziile de căţăii pe care i-a plăsmuit şi aruncat între blocuri, că şi-a furat maidanezu' suficient curent cât să alimenteze iluminatu' stradal o săptămână. Şi domnii Waţi l-au trecut pragul într-o lume doar cu energie statică, neelectrică, unde nu pute a carne arsă la înălţarea la cele sfinte prin electrocutare.

Patrupedul a rămas arsus captivus cu botu' conectat la cabluri, deşi el nu încerca decât să-şi recupereze osu obţinut cu  sudoarea caftelii. A rămas suficientă cenuşă pe schelet, ca să-şi de-a seama vecinii că câinele a fost domnişoară, deşi tot blocu' s-a speriat şi a crezut iniţia, de la mirosu' de carne arsă  fie că cineva se arde fără să respecte TOP 10 reguli sexuale din bloc, fie că nenorocita pârlită e căţeaua nemuritoare cu puii de aur. Dar nu, ea este o artistă pe tabla de şah a vieţii şi e mult prea şireată ca să pună botu' toate cablurile colorate din jurul blocului...

Dar ce-i aia buchetul ghioceilor sasini? De unde vine creatura? Cică creatura e de fapt maţe. Da, intestinele din singurul stâlp care lumina strada, care a fost desfiinţat când primăria a montat alţii noi. Au dat jos stâlpu, dar maţele au rămas să zburde electrice şi nesupuse şi să ia vieţi în numele Zeului Curent şi a Zeiţei Contor.

Chiar şi un copil-adolescent din bloc cică ar fi furat curent de la ghiocenii-caracatiţieni subpământeni. E plin e capcane pericoloase întinse de destin în jurul blocului, capabile de suprimare, în care poate să moară un om mare, chiar şi un urs ( da' mai mic). Acu, după ce Grivei şi-a executat ultima ronţăială pe Terra, nişte neni au venit şi au tuns cablurile la capeţi şi unde pnă ieri, alaltăieri erau sîrme cu curent, acum există sîrme cu curent cu nişte dopuri de plastic în coadă. Probably, cele mai frumoase dopuri de plastic din lume.

P.S. Acest articol este scris în memoria maidanezului necunoscut. R.I.P. maidaneze, sper că ai ajuns într-o lume unde există mai multă carne pe oase!

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

luni, 3 ianuarie 2011

Femelele execută bărbaţii proşti: demonstraţie VIDEO irefutabilă


Bărbaţii din bloc e nişte brute, e proşti şi munceşte chiar şi de mici. Femelele blochiste e deştepte, perverse, leneşe, tot de mici, şi nu munceşte, că e pe interes. Şi de ce să munceşte ele, părţile femeşti, dacă e plin de proşti sub ochii la ele, care trage în jug ca boii, în timp ce ele o freacă la figurat şi apoi ia bani la propriu, pentru munca lu' hominizii brute care îşi rupe cârca cu muncile în timp ce ele stă şi se uită, curvele. 

Dovezile ştiinţiifice de la spusele de mai sus există cuprinse în înţelepciunea populară şi în proba video de şi mai sus (EXBIT A). În speţă, un grup compact de masculi homo auto-eroticus adolescentus, în formă de haită (pe care îi vom denumi Proştii), freacangeau sub călcâie gheaţa din spatele blocului, sub privirile mângâietoare ale bestiei muiereşti, femela dominantă din grup, pe e care o vom numi simplu Femelă Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor.

Un cretinicus cretinicus şoferus, care se retrage noaptea la vizuină şi parchează duba plină de marfă în spatele blocului (nume de cod: Căprioru' Înzepezit), a ieşit de pe şosea şi a rămas cu o roată din obectu' şofatului înfiptă în omăt şi patina ca un animal rănit picat într-o capcană. 

Şoferu' cere ajutoru' lui Proşti ca să scoată din sloiuri Căprioru' Înzăpezi. Proştii, creaturi mânate în viaţă de instincte primare, se întrerup din dat pe gheaţă şi sar năvală la grămadă şi să-l scoată pe amărât din căcat. Observaţi că Femela Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor e circumspectă la cretinicus cretinicus şoferus şi se poziţionează la fereală, lăsând Proştii să muncească în timp ce ea râde la marginea drumului, locu' preferat al femelelor care se vând ca să producă. 

Proştii îşi rupe spatele şi scoate Căprioru Înzepezit din căcăt, iar cretinicus cretinicus şoferus simte că haita a adulmecat parfum de coco şi le dă 20 de lei. "Care ia banii?", întreabă cretinicus cretinicus şoferus. Şi aici intervine perversiunea Femela Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor, care i-a spălat cu succes pe toţi masculii pe creier. Cel mai mopuit pe bilă dixit: "Daţi banii la fata aia", iar ea, şireata creatură tăcută şi nemuncitoare, un veritabil animal de pradă, încasează banii fără să taie factură pe munca proştilor.

Q.E.D: E dificil să vânezi în jungla din spatele blocului nostru, dar e uşor pentru femelele pline de potenţial care au noroc de-o haită de proşti să lucreze pentru ele.

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

duminică, 2 ianuarie 2011

Moartea şi-a făcut Revelu' în bloc: 2011 + înmormântare = love


Cimitirele şi firmele de introdus oameni sub pământ există, dar nu au suflet şi sunt mai rele ca moartea. Zâna Coasei e sinceră: te invită verde-n faţă la o partidă de eternitate şi până apuci să o bagi în mă-sa şi să-i râzi în nas, infarctu' se cuibăreşte mişeleşte în inima ta, dacă n-ai noroc de-o comoţie cerebrală.

Azi părăseam blocu, iar deasupra mea fâlfâia ceva. Era drapelu' închis la culoare al morţii, atârnând pe-un băţ din uscătoria de la et. I, semn c-a mai fost o părăseală de incintă. Pe peretele de la intrarea în bloc stătea tolănită citaţia de la Ghiţă, care ne invită postum la ultimul său chef pămânean (VEZI FOTO 2), după ce-a pierdut încleştarea cu Moartea. Vecinul Ghiţă, de 70 şi ceva de ani, este cel care a fost scos îmbălsămat într-o pătură din bloc până la ambulanţă.

Ghiţă n-a avut probleme mari cu moartea, care l-a rezolvat rapid, dar  nu şi-a ales bine perioada în care să dea colţul. Şi-a rămas cu corpu' blocat pe lumea asta.

Ăia de la ambulanţă l-au plimbat pe Ghiţă până la spital, unde o echipă complexă de medici cercetători au constat că e mort definitiv şi iremediabil şi că n-au cum să-l repare.

Ambulanţa l-a returnat tot în pătură la domiciliu, deoarece Ghiţă greşise incredibil: a trecut în lumea spirituală pe 30 decembrie. Zi în care băeţii de la morgă începuseră festivităţile de trecere în Anul Nou, iar morţii nu erau pe lista lor de invitaţi.

Nici la cimitir Ghiţă n-a avut noroc. Canci loc de cazare, tot pe motiv de "La mulţi ani!". Groparii, îmbălsămătorii, pomparii funebrii chefuiau printre morminte, iar la capelă nu se primea marfă până în 2011, ziua doi, ora 15.00. Iar înmormântarea e programată abia în 3 ianuarie, la exact cinci zile după ce-ai luat colţu'.

Şi uite aşa, Ghiţă cel decedat pe 30 decembrie a prins în bloc, la promoţie, Revelu' + Sfântu Vasile,  tot în apartamentul lui de la etaju' 4, cu Moartea la căpătâi, care se simţea cumva vinovată, că i-a luat sufletu' şi i-a lăsat cadavru' pe drumuri, pradă fiarei birocraţiei şi delăsării umane de sărbători.

Ce-am învăţat noi astăzi? Să nu murim de sărbători! Nu te-ngroapă nici dracu', iar de luni, când se milostivesc groparii şi te-aruncă-n gaură, lumea se întoarce la lucru, şi invitaţiile la înmormântare îţi sunt refuzate. După cum zicea o vecină familiei îndoliate: "Nu pot să vin mâine la două, că lucrez. Altfel aş fi venit la cimitir cu toată plăcerea".

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010