Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot

Părea o seară în care Dumnezeu se juca de-a conturatul minunilor pe tavanul meu: forme divine prindeau viaţă sub ochii mei exact lângă becu’ din bucă. Mă simţeam ales de ruleta moaştelor: ceva numai al meu gata de ambalat şi vândut proştilor care „cred”.

Mă simţeam ca Biserica Ortodoxă Română. Mă şi vedeam îmbrăcat în ţoale trase în foiţă de aur, ca Patriarhu, cu sceptru de voievod, ca şi Ceauşescu, cu mâinile îmbălate de babele ce-şi turnau pensiile în contu-mi în timp ce le aruncam şi io în scârbă un „Doamne-ajută” printre dinţi.

Îmi ţineam pumnii; speram la un Isus, nişte pete de ulei în formă de vreun sfânt la modă din calendar sau cel puţin o cruce. Ceva bun pentru inventarea unui pelerinaj care să-mi scoată blocu’ din foame. Modelele divine s-au dus dracu’ şi se transformau rapid în picuri de apă vie distilată cu clăbuci de Ariel: era doar miracolul inundaţiei îmi călca pragu’ din nou.

Cum petele se se transforme în bălţi suspendate pe tavan, am început pelerinaju’ sus. Am bătut la uşa lu’ vecinu’ Frodo, de deasupra mea, care se dădea împuşcat. La vecina de lângă Frodo, care are baia şi cumva ea deasupra mea, era paranghelie cu manele şi mă gândeam că poate curge şampanie de la ea. Mă chinuia o întrebare: să bat la uşă acum sau să aştept să curgă prin tavan şi icrele negre de la chefu’ ei de lux.

Bat la poarta raiului şi iese-o babă ochelaristă: începe să ma-njure că o inculpez cu inundaţia, că ea spală dumnezeieşte, aproape fără apă. Urletele îl trezesc pe bărbat-su, unu’ roşcovan de la alcool, care-mpute cu parfum de Vodcă nr. 5 tot timpu’ blocu când levitează cu picioarele împleticite pe scări.

Presimţeam că urmează o încleştare din care o să mi-o fur de la beţivan, dar roşcovanu’ se întorce-nspre nevastă-sa care mă-njunghia cu ţipete. Şi-ntrerupe roşcovanu ancheta mea penală despre apele fermecate, aplicând-i la nevastă-sa în bot câteva bucăţi, de-şi înghiţea aia vorbele amestecate cu dinţi. „Taci, fă-n Paştele ... (bip-bip), că vorbeşte omu”.

Şi în timp ce-şi culegea vecina „borşu’ magic” de la gură, iese Frodo din apartament şi-mi întrerupe ancheta, nevinovat. „Scuze, vecine. De la mine vine apa. Mi-a dat afară pe la ghiuvetă, că azi am mai spălat io nişte vase”.Şi acum io cred că Frodo-i vinovat pentru sângele vărsat.