Lăsaţi psihopaţii din lumea întreagă să vină la mine

Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat.

Astăzi, 8 decembrie 2010, eu,  psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului", mă lansez la apă cu acest blog. Acesta este jurnalul meu de bloc, unde ofer gratuit felii din înţelepciunea mea şi a vecinilor mei psihopaţi. TOT CE VOI POVESTI ESTE REAL!

Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor.

Pentru alcoolicul Nelu, vecinu' de la apartamentu din dreapta mea, care îşi sparge sigur uşa în fiecare seară (pentru că îşi pierde cheia) şi îmi pune noaptea manele la maxim.

Pentru vecinul cu mustaţă, din apartamentul din stânga mea, care s-a sinucis prin spânzurare de ţeava de la baie în urmă cu câţiva ani. Oare şi după moarte îşi înjură fiicele cu : ""Futu-ţi buricu lu măta"?

Pentru vecinul de la parter, care a uitat gazul deschis şi a aruncat blocul în aer în 15 octombrie, ora 03.45. Nu a murit, dar ce ne-am mai distrat cu toţii! Noi, pompierii, ăia de la salvare. 

Pentru vecinul de sus care învaţă în toiul nopţii să cânte la chitară, de vreo trei săptămâni. Eşti un afon băăăăăăăă! Şi pentru vecinul lui, cu mână ruptă, care îl încurajează să cânte.

Pentru ţânţarii mutanţi care trăiesc la subsol (din mila noastră, fără să plătească înteţinere) pentru că s-a spart o ţeavă de apă caldă şi în măruntaiele blocului sunt condiţii propice ca bâzâitoarele să supravieţuiască şi iarna.