Ora 3.45, noaptea. Io nu ştiam că atât e ceasu', fiind preocupat cu somnul. Apoi am simţit un BOOM mic şi atomic şi un zdrăngănit de oală şi am avut un feeling că o ia agale la plimbare blocu' vecinilor psihopaţi de sub pătuţul meu. Se crăpa de 5 octombrie 2010, ziua în care blocu' a sărit în aer.
Am ieşit toţi ca şobolanii pe la geamuri să vedem care jumătate din bloc lipseşte. A fost o surpriză pentru noi că erau toate etajele blocului la locul lor, exact în ordinea în care le-a aşezat constructoru', mai ales că eram pregătiţi toţi să facem Lego cu molozu'.
Cu o mână pipăiam întunericu căutând nădragii, cu una sunam la Pompieri şi cu altă mână descuiam uşa. Da, aveam trei mâini, ca-n filmele indiene, că aşa-i când îţi ajunge fumu' le la nări după ce îţi explodează blocu': mâinile fac minuni ca să-ţi scape hoitul să nu-i cadă bucăţi din bloc în cap. Am sperat să nu fie trepte lipsă, în timp ce domnişorul tâmpiţel de la Pompieri făcea cu mine recensămâtul în bloc: "Câţi morţi sunt, sunt multe dărâmături, care etaj arde?".
Pe hol, fum şi groază ca şi când face Didina de la doi mici, iar la pater, unde s-a ţinut explozia, alt vecin neprins de flamă făcea sex la telefon cu o doamnă de la Ambulanţă. "De unde p... mea să ştiu cum îl cheamă pe astă pârlit. Veniţi în p... mea mai repede că e flambat rău ăsta". Vecinul explodat a sifidat explozia şi deşi era pârlit ca porcu' de Crăciun, avea griji să-şi caute şlapii roz, de-am rămas toţi mască că vrea să fie trendy, a la Jean Paul Gaultier, pe când vin domnişoarele din Salvarea să-i pună tifon pe arsuri.
Primu meu gând: iară s-a jucat ăsta micu de la parter de-a generatoru' de particule din Elveţia, în cadrul proiectului "Sfârşitu' lumii", dar experimentu' n-a mers bine pentru că în loc de fotoni a băgat metan pe ţeavă şi s-a ionizat tot blocu. Geamu' de la buca' sărită-n aer era ţăndări, iar pe rafturile din bucătărie, toate oalele erau la loc. Numa' una, oala buclucaşă, care stătea ca proasta pe aragaz, a sărit pe geam cu suflu' lu explozie şi s-anfipt într-un Opel parcat în spatele bloculu', de-a crezut vecinu' restant la rate că explozia e o conspiraţie a recuperatorilor băncii, care i-au trimis mesaje subliminale cu oala.
Vecinu pârlit tre' să doneze nişte piele de pe pulpele de la picioare, că nu mai are suficientă pe faţă şi pe mânuţe şi cică se lasă cu un transplant. Iar noi facem bloking cu BCR şi ne-am tras nişte rate ca să-i plătim nota la explozie.
Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat. Psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului". Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor. (vecinipsihopati@yahoo.com)
Totalul afișărilor de pagină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce tareeee:)):))
RăspundețiȘtergerete rog sa treci credit pentru fotografie> smartphone-ul lui Ghery :D
RăspundețiȘtergeremult prea tare. am ras cu lacrimi
RăspundețiȘtergereDom'le imi place cum scrii :)).
RăspundețiȘtergere"bloking cu BCR" haha. Foarte tare! :)
RăspundețiȘtergereEsti cu adevarat bun.
RăspundețiȘtergereMan, esti genial!!
RăspundețiȘtergereErau de vis si ceva poze de la fata locului, in special cu oala in parbriz
RăspundețiȘtergere