Moş Crăciun are un copil din flori şi acel bastard trăieşte la mine în bloc. Păi de ce dracu' ar duce moşu' jucării la toţi copiii din lume, dacă nu s-ar simţi vinovat că în tinereţe ( că nimeni nu ştie exact ce-a făcut nenorocitu' ăsta la juneţe) şi-a lăsat puradelu' mucos pe drumuri, fără un ban şi fără jucării.
El nu apare înfăşurat în beteală, printre cadouri de mii de coco, în reclame perfecte de la televizor, în care Moşu mogul inventat de multinaţionala Coco-Cola acu 100 de ani a luat locu Isusului rupt în fund inventat acu 2.000 de ani de Biblie, cartea de căpătâi a celei mai mari corporaţii din lume. Adevăratu' bastard din floricele al Moşului trăieşte ascuns în mizerie în Blocul vecinilor psihopaţi, unde a fost abandonat de Rudof, renu' care ştie secretu' murdar a lu' Crăciun, pe care chiar îl şantajează astfel, ca să rămână renu-şef la sanie.
Bastardu' urăşte şi Crăciunu', e rupt în fund, fumează ţigări de contrabandă, bea doar vodcă Săniuţa şi spirt Diana tras prin pâine şi sălăşluieşte undeva la etajul 3 sau 4, deasupra lu' etajul meu 2. Fie vară, fie iarnă, bastardu', îi face în ciudă lu' tac-su natural şi împodobeşte în fiecare zi, în ciuda umanităţii, pomul Anti-Crăciun, chiar în spatele Blocului vecinilor psihopaţi.
De doi ani îl vânez fără izbândă pe bastardu' Moşului, acest boschetinopat retardat şi impotent, violat de lene, care îşi aruncă pungile pline de gunoi, pe geam, de la etajuă 3 sau 4, direct în pomul din spartele blocului. Nu trece zi să nu fâlfâie pungile cu gunoi pe la fereastra mea şi să nu se propetască printre ramuri. Gunoiul cade, punga de plastic rămâne, ca globu, în pom şi dăinuie acolo vreo 400-500 de ani, până când, zic biologii, se biodegradează, drăguţa de ea.
Acum pomu e gata, plin de pungile bastardului şi am şi io o poezie penturu Moşu:
"Moş Crăciun, Moş Crăciun, te rogă acum băiatu,
Vino dracu' la mine-n bloc şi ia-ţi napoi bastardu
Şi fă-i şi lui primu' brad cu-n glob şi c-o saloană
Că complexatu' se defulează-n pomu meu cu pungile ce zboară"
Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat. Psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului". Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor. (vecinipsihopati@yahoo.com)
Totalul afișărilor de pagină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lame...
RăspundețiȘtergereSlabut.
RăspundețiȘtergereNu sunt de aceeasi parere. Bunicel post.
RăspundețiȘtergerefoarte tare...
RăspundețiȘtergere