Dragostea se naşte, decedează şi putrezeşte pe lângă Blocul vecinilor psihopaţi. Noapea trecută, şi-a mai frânt gâtul lângă pereţii găuriţi ai blocului nostru încă o poveste de amor, din cauza ochişorilor dracului. Ovidiu, de profesie patron, a luat o frumoasă pereche de papuci de la Nico, o femeie de perspectivă cu trei joburi: studentă la Facultatea de Drept, angajată la firma lu' Ovi şi curva lu' un domn Ciobanu' (posibil profesor la Drept, după cum reiese din interceptările Blogului vecinilor psihopaţi).
Ovi a pişat ochii ca un bărbat adevărat care iubeşte o femeie, beat mangă, sprijinit de colţul imobilului nostru: cu o mâna degerată pe telefonul mobil la care îşi pizduia iubita şi cu o mână îşi manevra puţa cu care desena inimioare prin zăpadă cu ajutorul jetului cald. Asta în timp ce o acoperea pe Nico cu divese titluri academice "curvă", "proastă", "paraşută", în timp ce bezna îşi făcea de cap în bloc.
Ovi suferea înfiorător pentru că şi-a irosit toată iubirea patronală pe o angajată care visa la bani când se făcea că face dragoste cu cel ce-i dădea un colţ de pâine pe criza asta mondială. "Băi, deci dacă tu-l aveai pe ăsta în mânecă, de o lună două, eşti o groaznică. Io mi-am bătut joc de mine că te-am iubit", a fost o cugetare post-luare de papuci a Ovidiului înşelat cu profesorul Ciobanu'.
Dar mai tare şi mai tare decât partea financiară l-a durut pe Ovidiu aspectul sexual. Dacă Nico nu l-a iubit cu adevărat, şi îl făcea doar pentru un bănuţ, oare ea a căzut şi în patima mimării orgasmului? Şi dacă da, oare amantul care i-a luat locu' lu Ovi în sufletul şi portofelu' lu' Nico este un atlet al dragostei? "Auzi, un lucru vreau să ştiu. Bă, te fute mai bine decât mine bă?. A, da. Tu din ianuarie nu mai eşti la lucru la mine, ceau!". (ASCULTĂ AUDIO)
Ovidiul a mai dat totuşi un telefon lu' Nico. Doarece ca orice îndrăgostit a pierdut o mare iubire, dar a câştigat o mare obsesie. "Ascultă, Nico, tu acuma faci greşeli, vrei să te răzbuni pe mine, dar io sunt cu ochii pe tine, sunt peste tot, te găsesc, te urmăresc...". Am mai auzit toţi aceeaşi poveste, dar la alt băiat, nu?
Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat. Psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului". Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor. (vecinipsihopati@yahoo.com)
Totalul afișărilor de pagină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce cacat
RăspundețiȘtergereOvidiu e Dumnezeu :)
RăspundețiȘtergereAsta mi-a placut la nebunie "Doarece ca orice îndrăgostit a pierdut o mare iubire, dar a câştigat o mare obsesie"...ha!, ha!, ha!...e supertare!
RăspundețiȘtergereDoarece ca orice îndrăgostit a pierdut o mare iubire, dar a câştigat o mare obsesie = tare!
RăspundețiȘtergereStiti poanta cu camila :))
asta e Saddam Hussein, drace.
RăspundețiȘtergerestie tot, vede tot, chiar daca sta in umbra =))