Totalul afișărilor de pagină

vineri, 28 ianuarie 2011

Orgasmul altora în casa ta: sexu' lu mono prin pereţii lu' stereo (ÎNREGISTRARE)

Să ridice piatra ăla care n-a palpat cu timpanele câte-un futai venit din neantu' apartamentului vecin şi urletele plăcerii altora care păreau să o pun de-un 69 şi de-un "misionarului" exact în camera ta. Da, toţi am fost martori tăcuţi cu urechi ciulite la câte un armistiţiul sexual din războiul masculino-femeiesc ce se poartă defragmentat, în fieşte apartament, din orice bloc al Românicii mereu suprinzătoare sexual.

Că viaţa la bloc nu-i decât o mare orgie, un adevărat film porno, în care tu eşti paraşuta, care stă ca proasta în explectativă între două duble, vecinii tăi sunt actori cu organele înfierbântate, care trec rând pe rând prin pătuţul tău, exact în funcţie de cum li se scoală.

Marele talent a lu' orice actu' sexual din bloc este că transcede timpu şi spaţiu, da' mai ales pereţii. Da, toţi am experimentat cel puţin un menaje a trois (futai în trei, pentru intelectuali) în formaţia de 1-2=XXX . Ecuaţie în care 1 eşti tu, fraierică, de obieci singurel şi somnoros în camera ta, cu nimic de tras pe făcăleţ. 2 sunt ei, vecinii atomici, câte doi, furaţi de încolăceala împerecherii care-şi freacă în gura mare electonii din atomi şi care gâfâie, transpiră şi se orgăsmuie animăleşte de parcă sunt în patu tău. Iar XXX e tot ce li se întâmplă lor, tot ce auzi tu în urechi şi tot ce scârţâie.

Stimate cititorule, transmitem astăzi prima interceptare pornografică a unui meci de sex, o încleştare diavolească prin futai, din mijlocul unei relaţii la fundaţia căreia stă decât dragostea, iubirea şi răcnetele animalice ale lu' posesorii orgasmelor.

Vecinii porno interceptaţi au cuib într-un bloc din Calea Lugojului din Timişoara şi se sexează unu' pe altu' de trezesc tot blocu, dar mai ales vecinu' care i-a înregistraz zilele trecute, fan al Blogului vecinilor psihopati.

Furtaiu' începe cu patu care se ciocăneşte sacadat de perete, trasmiţând cel mai erotic semnal a lu' Morse. Restul e plăcere. Actori: el, un cocalar de vreo 30 de ani, care umblă tot timpu' beat şi are maşina răzuită de tăţi stâlpii din cartier. Ea, o puţă de 20 de ani, din specia urlătoare, care a înlocuit-o recent pe fosta pretenă a cocalarului, din specia "amortizor", care nu băga efecte speciale la futai.

CLICK LA CASETA NEAGRĂ CA SĂ "AUDIŢIE PLĂCUTĂ": ORGASM GARANTAT LA MINUTU 2,45 -2,55
video

Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10



miercuri, 26 ianuarie 2011

Tăcerea păsăricilor: CSI în văgăuna lu' Hanibănelu Lectărelu

Întâi a fost puf pe hol, de parcă s-a pogorât raiu' pe casa scării, iar Sfântu Petrică ţinea de şase la interfon. Decât c-a fost iuzie. Canci hevăn în bloc, căci nu era puf din ăla sfânt, jumulit din nori cereşti pe care plutesc interpreţi la harpe.

Ipoteza 2: noi am crezut că-i un strat fin de pufy-pufy, smuls din puicuţele traseise ce se joacă de-a centura în bloc. Ele savurează direct în suflet opereta Etno sau Taraf TV în compania selectă a lu' spărgătorii de sămânţe din bloc care aplică pe ele formula matematică euclidiană cică: se ia nişte vodcă + nişte vin vin = "Ghiţă, hai să te frece fata puţin!".

Misterului pufului de curvă a fost clasificat din momentul T0 în care pe casa scării a început o minunată ploaie de pene, cum nu s-a văzut în nici un cuibar din lumea asta. S-a constituit urgent echipa de CSI a blocului (Comitetul de Surprindere a Înaripatei). După penaj ne-am dat seama că ne confruntăm cu o pasăre matură, posibil ştruţ. Însă toată lumea din bloc, de profesie român, a început să spere la mai mult.

Vecinii au început să caute păsărica Feon X, băieţii au avut fantezii cu păuni, fetele au visat că-i pasărea-spin, trei-patru vecini au zis că-i pasărea măiastră, iar cei mai mulţi au întors blocu pe dos în speranţă că e rara avis, adică o păsărică din specia "văzută rar". N-a fost exclusă nici ipoteza că s-a întors "cloşca cu puii de aur" de la ruşi. Dar toţi speram adânc în sufletul nostru că dacă nu găsim bestia cu pene, măcar să localizăm cuibul şi să se lase cu nişte ouă sparte la cină.

Deşarte ne-au fost speranţele şi orice vis de păsărică s-a spulberat. Am auzit toţi cum plânge o pasăre. Apoi am auzit cum croncăne a moarte. Era decât din specia găină. Iar sunetu' n-a fost localizat într-un apartament anume. Zile la rând auzeam toţi cum păsărică după păsărică pierea pe limba ei, cotcodăcind-şi ultimele gânduri într-un apartament X, neidentificat, în care clipocea sunetul unei lovituri de satâr peste care se aşternea brusc o tăcere sângeroasă suspectă. 

Eu, intuitivul, am fost mai deştept decât tot blocu' şi mi-am dat seama că Nelu, vecinului meu filosof-instalator-John Connor- cu 1.600 de lei datorii la întreţinere - avea de câteva zile privirea omului care a mâncat carne. Plus că din toţi porii lu' crăpăturile uşii vizuinei-apartament a Neluţului ieşea o penă, un puf şi un găinaţ. Case closed. 

Nelu' era kilăru': Vine cu înaripatele vii în plasă şi pe modelu' Hanibănelu Lectărelu, le face baie cu supă şi apoi măcelăreşte în văgăună lui înfăptuind tăcerea supremă a găinilor. Jos pălăria pentru el, mai ales că pleacă în fiecare zi la vânătoare, iar afară, după cum ştiţi e Siberia, deci nici lui nu îi e uşor având în vedere că la tăţi ni greu.

Ca o curioasă coincidenţă, de câteva zile, vecinii cu case din spartele blocului au început să numere găinile din două în două: una e, una nu e, una da, alta ba. Şi cocoşii par supăraţi, că nu mai au nimic de montă. Nelu e kilăr din umbră, iar dacă cocoşii nu fac trupă de comando şi nu o iau pe urma penelor, pufului şi a găinaţului lăsat de victime pe modelu' Hansel şi Gretel, trece iarna. Iar primăvara o să avem parte de un Nelu sătul de carne şi, ca bonus, de cel mai eveniment zoologic universal exact lângă bloc: cocoşii care în lipsă de altceva fut alţi cocoşi.

duminică, 23 ianuarie 2011

E-on-aniştii ne-au puşcat bir pe blocul explodat

Ecce factura de la gaz, dezbrăcată de plic, aşa cum a lăsat-o Dumnezeul pe interes al E-on Distribuţie S.A. la mine în poştă. Este factura supremă, cum n-a fost alta, cu un tabel de o rară frumuseţe, care m-a anunţat că am de plătit 1 bucată de revizii perioada 0-2mc/h.

Traduceara din e-on-eşte în româneşte este: "Bă boule, aceasta este nota de plată pentru apartamentu' tău pârlit din blocu' ăla de căcat care nesimţitu', noaptea şi pe ascuns, a explodat în octombrie 2010 d.H.. Şi s-au trezit din somnul de frumuseţe "mascaţii" de la trupele noastre de intervenţie, ca să taie gazu în tot blocu', să nu ardeţi toţi la promoţie ca şobolanii, buei neoamenilor". Tarif E-on de detonare pe apartament: 36,47 de lei (TVA 7,06 lei), cam de trei şaorme. 

Bucuria că am scăpat nepârlit din explozie a fost umbrită de orgasmul că a venit factura la timp, ca-n Românica, la patru luni de la lansarea blocului în văzduh. Cine-ar fi crezut că E-on a găsit formula de calcul a fericirii tocmai la noi în imobil: 36,47 de lei X (ori) 71 de apartamente din bloc = 616 coco, bani de cico-lico la o paranghelie a erudiţilor cititori de contoare de la E-on Distrubuţie.

Îmi şi imaginez cum ne bârfesc interpretatorii cifrelor din contoare, în timp ce puşcă ca la plutoanele de execuţie dopurile de la butelile de Dom Perinionuri cumpărate din cei 36,47 de lei, ai mei X (ori) 71: "Hai noroc, Gogule. Auzi, bă, căcaţii ăia credeau că sare blocu-n aer, aşa, moca. Doza-le-aş explozia în fâsâieli mici".

Da' nicio factură nu vine fără o veste bună. Cică tre să şi stau la coadă să achit factura, venită fără cod de bare. "Aşa trebe, domle, că banii nu intră în contul E-on. Veniţi la caserie căci factura e pentru servicii prestate, nu pentru distrubuţie de gaz", mi-a zis o hoaşcă la telefon.

Tot sunt bucuros că plătesc doar 36,47 pentru explozia prestată şi că nu mi-au încasat şi câteva milioane de metri cubi de gaz, aflaţi sub Rusia, că vorba aia: "Nu există explozie serioasă fără o pungă de gaz sănătoasă". Ha, ha, aha, şi le-am dat ţeapă, că n-au tarifat şi flama, scânteia care a declanşat bubuiala din bloc, şi care, între noi fie vorba, a făcut toată treaba la explozie. Băeţi de salon, E-on-aiştii ăştia, nu alta.

Da' toţi cei 36,47 de lei sunt de fapt camuflaţi în "verificarea" pe care au făcut-o băeţii cu salopete, E-on-aiştii, care după explozia blocului au venit cu o brichetă aprinsă şi au plimbat flacăra pe toate ţevile mele, proprietatea E-on- Distribuţie, ca să găsim împreună pe unde fuge gazul din casa mea. Vă daţi seama ce explozie de bucurie dacă găseam "fugarul"...

Asta după ce E-on ne-a sigilat contoarele, post-explozie, ilegal "zice" specialiştii în avocatură, şi ne-a ţinut în frig, până nu ne-am făcut toţi găuri în pereţii de la bucă (-tărie). Mi-a şi zis superbii băeţi de la E-on, sculpaţi ca nişte Atlaşi, cu flacăra olimpică în mână. "Aveţi cea mai frumoasă gaură". Atunci eu, entitate biologică cu sentimente, am suferit o presimţire că mă tarifează nenorociţii, pentru că bărbaţii e porci şi nu face complimente gratuite la găuri, dacă nu le pică şi lor ceva.

joi, 20 ianuarie 2011

"Gâturi rupte fără capace": promoţia destupărilor de canale

Tre să te caracterizeze inconştienţa ca din blocu' nostru să ieşi cu aroganţe, cu capu' sus şi cu nasu' în vânt şi fumuri în cap. Cât eşti tu de filfizon, faci trei paşi şi ţi se taie pelicula, apoi simţi miracolu' basculatului din salvare şi farmecul discret al plimbatului pe targă "a la domnu' Lăzărescu" pe la urgenţe, pe motiv de cap frânt ori mâini, picioare, coaste, faţă franjurate de la întâlnirea de gradul no. trei cu cursele din asfalt.

Că dacă Eminescu cutreiera păduri pe lângă plopişorii fără soţ, pe la noi prin jurul blocului plimbărica e sport sângeros că trotuaru' bate asflatu' la canale fără capace.

În zona canalizărilor e plin de muşcături în asfalt, de la cei pe la care "Zâna Măseluţă" a trecut după ce nefericiţii au nimerit un picior în gaură şi au dat cu dinţii de plombele din smoală turnate în jurul gurilor de canal.

Îndrăgostiţii cu iubire neîmplinită care veneau noaptea la futut la noi la bloc pot să cânte, tot pe model eminescinan, "pe lângă blocul tău nefinalizat, adesea am căzut, m-au cunoscut toate găurile neacoperite din canal, tu nu m-ai cunoscut".

Chirurgii plasticieni începători, care vor să-şi facă mâna pe pacienţi mutilaţi fără bani, pot să împrăştie cărţi de vizită pe lângă canalizările noastre. Că după ce dă câte unu cu faţa de asfalt, primul lucru pe care îl vede amărâtul când se trezeşte din inconştienţă e cartea de vizită - marketing suprem.

Pentru că hoţii joacă cu noi jocul de societate "te uiţi sub capac şi câştigi" şi din trei în trei zile lasă găurile de canal în fundu' gol. Iubitorii de capace ne testează vigilenţa zi şi noapte, vin ca ninja şi pleacă cu capacu' sub braţ şi rămânem cu vedere directă spre rahatul din canal.

Şi noi, locatarii, jucăm "nu bleleşti ochii, beleşti coatele" şi de trei ani vânăm destupătorii de canale. Toţi ţigani, toţi cu căruţe, toate căruţele cu cai, toţi caii slabi. Caii au învăţat să umble tip-til, în vârful potcoavelor, roţile levitează deasupra asfaltului, iar puradeii sunt pe mute când carele alegorice ţigăneşti trec în viteză pe lângă bloc şi curenţii din spatele căruţei trag în remorcă ca magneţii capacele de pe canale. (curenţii - ţiganii mici, iuţi şi cu leviere, care destupă canalele cu viteza cu care echipa lui Şumi e maestră la schimbatu' roţilor din Formula 1).

E ca la promoţiile Coca-Cola. Ţiganii vor să vadă ce-i sub capac. Sub capac îi rahat şi cum la veceurile de lângă corurile lor shitul e liber. Iar cubanezii mioritici bănuiesc că capacu-i necâştigător şi că nici noi n-avem nevoie de căpcele, că adorăm să ne mirosim rahatul proaspăt descăpăcit. Zilele trecute însă câţiva vecini cu acces la informaţii clasificate au intrat în posesia unui secret vital: ţiganii vând capacu' cu 60-70 de lei/bucata.

Clubul celor "câţiva vecini" lihniţi de foame din bloc, care şi-au rupt fălcile în asfalt, au alcătuit deja o trupă comando, înramată cu leviere, care îi aşteaptă seara la corturi pe ţigani, ca să le fure banii încasaţi pe acoperişurile gurilor de canal. C-avem noi o vorbă-n bloc: "Capac pentru capac, dinte pentru dinte".

marți, 18 ianuarie 2011

Căcatul contraatacă: subsolul nu ne mai dă Like la excremente

Eveniment diplomatic fără precedent şi de aproximativ tot rahatu' exact în măruntaiele blocului. Iţ ofişiăl: subsolu' cel full of shit a prins rutină de aceeaşi şi aceeaşi fleivăr (aromă) a excrementelor noastre şi în cel mai che guevarian mod cu putinţă a făcut izbucneală de revoluţie. Ne scuipă rahatu' înapoi, iar tot ce-i mai rău din noi şi ne-a părăsit la un moment dat alunecând pe toboganul canalizării se întoarce acum împotriva noastră cu furie şi resentimente. O ripostă bumerangiană exact ca-n viaţă.

După ani în şir în care subsolul a tăcut şi a înghiţit tot în tăcere, un eveniment neprevăzut a pus în mişcare plăcile tectonice de crustă uscată. Ele s-au cutremurat frecându-se una de alta, făcând loc lu' vulcanu' de caca trezit din adormire, care a răbufnit cu dedicaţie împotriva noastră şi a început contraatacul cu "magmă" reîncălzită, mulţumită ţevii spate de apă caldă de la subsol care a păstrat căcatul ani în şir la temperatura optimă.

Şobolanii şi ţânţarii mutanţi şi-au retras ambasadele din subsolul blocului înaintea dezastrului în baza principiului filosofico-kantiano-supravieţuitoro-darwinist "scapă cine poate, dar mai ales cine ştie" (pentru că ei deţineau informaţii clasificate direct de la sursă).

Numa' animalele şi gâzele mici şi inconştiente aflate cu treabă în apropierea blocului au pierit răpuse de primul atac bacteriologic, cu gaze şi rocă dură aruncată în aer de la fâsâiala atomică ce a precedat explozia. Psihopaţii s-au baricadat în apartamente, pregătitndu-se de un război mondial murdar total, cu mirosuri extreme ce ne atacă pe sub uşă şi prin crăpături, cu putori pentru toată gama de trepte ale cunoaşterii olfactive.

BREAKING NIUZ: Rahatu' a atacat preventiv blocu', ca America pe Irak, şi ameninţă să se reverse în toată scara, să facem Titanic în bloc, da cu căcat în loc de apă. Asta deoarece duhu' subsolului a simţit că vecinu' de la doi a încercat să coboare în străfundurile maţelor blocului şi să întrerupă căldura şi apa caldă. Astfel i-ar fi tăiat apa caldă care ţine rahatu' cald, deci lovitură la siguranţa naţională a subsolului, deci încetarea raţiunii sale de a exista de sine stătător în complexitatea universului.

Asta deoarece ăla de la doi şi-a tăiat caloriferu' cu bomfaieru şi l-a dat afară din casă, pentru că nu mai putea să ţină trecut la întreţinere. Iar ca să nu taie caloriferu' cu tot cu apa din el, şi-a lăsat cizmuliţele la intrare şi s-a scufundat la subsol ca să atace strategic ţevile de jos.

Acum vecinu' e tot acolo, îngropat în oceanul rahat din subsol, nu s-a întors. Noi credem că acolo, în rahatul subsolului,  zace ascuns Excalibur, săbiuţa magică a lu Regele Arthur, şi că vecinu' o tot caută, sperând să se întoarcă din rahat direct şef de regat.

Operaţiunile de căutare a vecinului au încetat, că ştim că deja i-au crescut branhii şi a învăţat să asimileze rahatu' şi să-l transforme în oxigen ca să supravieţuiască în tărâmul extrementelor. Am pus capacu' anti-putoare din carton pe intrarea la subsol, dar din când în când, câte un vecin mai bagă capu' în gaură de la subsol şi urlă: "Vioreleeeeeeeee, Excalibureeeeeeeeee, sunteţi bine bă?"...

Mă mir că nu i-a furat nimeni cizmele lu' Viorel abandonate avangardist la gura subsolului. Da' se întoarce el din spaul subsolian şi la câţi bulbuci a făcut printre excremente o să aibă bani de cizme de aur, că bilele câştigătoare de la Loto 6 din 49 o să simtă că Viorel este românul care a înotat cel mai mult în rahat.

joi, 13 ianuarie 2011

Babi Minune ft. Isus Hristos - Naşterea manelei creştine

Isus din Nazaret (ză oan) şi Babi Minune (ză oan end onli) au avut show de slujbă, aseară, în Casa Domnului Administrator (adică casa scării) şi au încins ţurca pe timpanele mele. A fost o întâlnire emoţionantă, ceva "Dansez pentru tine" meets "Calea cea dreaptă: prima la dreapta". Dar pe undeva cafteala dintre Mântuitor şi Manelitor a plină de miez logic: Isus are minunile în fişa postului, iar Babi guristu' este o minune prin el însuşi. 

Întâi am auzit ecoul vocii Domnului Isus pe scară, care se distra ca-n Disneyland: dădea trezirea Lazărului, cel mort de trei zile, încrucişa peşti prin înmulţire şi transforma H2O în vin de casă. N-am ştiut că e Fiul, căci în primu rând avem şi un Lazăr indestructibil, mangă permanent, încorporat în bloc, care oricât de mort de beat ar fi, revine miraculos la viaţă, fără să-l trecem prin electrozii cu curent. 2. În bloc peştii se înmulţesc mai rapid decât curvele. 3. Neluţu alcoolicu' este el, în imensitatea complexităţii sale, un aparat de transformat vodca în urină, al cărui mecanism de funcţionare n-a fost decriptat de echipe complexe de cercetători, iar fabricile ilegale de alcool de contrabandă încearcă să-i facă faţă producând 24/7.

Era El, Isus din Nazaret piratat (filmul), care rula bubuitor dintr-un apartament la care uşile se zdrăngăneau ca Poarta Raiului într-o zi cu trafic infernal la gateul "Arrivals" provocat de puţină mâncare în Africa. Decibelii isuscieni explodau pe scară unde îşi dădeau cu capul de Zidul Pângerii croşetat din cele mai adurind de proaspete manele ale lu rapsodu Babi Minune, a cărui laringită s-a impregnat pe CD prin miracolul laserului care arde ca Sadoma şi Gomora. Vecinii psihopa'i de la et. 3 aveau paranghelie, iar zicerile Isusului se împletau pe trepte cu guralivirile lu' Babi, într-un mix bun.

Mai scăpa un Isus un "Lăsaţi copiii să vină la mine", mai dădea Babi Minune maneaua-dumă : "Ţucu, Ţucu", care mişcă din temelii blocu', de la tropăiala copitelor lu animalele care venerază la Babi, ca evreii lu' Moş Moise pe viţelu' de aur (a nu se confunda cu cerbu' de aur braşovean). Cum intra Domnu' călare pe măgar în Ierusalim, cum răcnea Babi Minune hitu internaţionalo-manelaro-universalo-automobilistic "Am o maşină de fiţe 2011 -ORIGINAL".

Pe la pasaju cu cina cea de taină, Babi Minune a băgat un pic de "Live din Italia" şi un strop de "Sus pe mese", la dusul crucii şi la răstignire s-a dat din greu "Eu sunt unul şi numai unul" şi "Cât e şmecherul de mare". La revederea cu apostolii a fost hitul "Semeni cu cineva", iar la faza cu înălţarea Domnului, s-au reluat hiturile "Tu vii şi pleci" şi "Ştii că eu am să te aştept"

S-a crăpat astfel de un fiuciuring (featuring) cum n-a mai văzut pământul - Babi Minune ft. Isus Hristos - au creat împreună la noi în bloc ceea ce se numeşte prima manea creştină din lume, care poate să urce direct pe locul 1 în topul Biblebord, după ce Apocalipsa mătură toţi păcătoşii din Univers.

Deci Babi Minune s-a scos cu rezervarea pe Lumea de Apoi. Are deja un nor moale şi alb, unde-l aşteaptă o harpă şi-un ţambal. Poate să apară şi musicalul pe Broadway (Broad Holly Way după Apocalipsă), unde şoul manelist "Jesus Christ Superstar şi Babi Minune Manelar" şi "Jesus, it's Babi Minune" o să se joaca cu casa-nchisă. O să fie mare paranghelie postapocalitică în blocul meu, ca şi acum...

marți, 11 ianuarie 2011

Găurologia - ştiinţa privitului de bogătani din unghiu sărăciei

De când blocu' nostru a sărit în aer şi a trebuit să ne facem găuri în pereţi, toţi psihopaţii din imobil au un nou hobby: găurologia (sau găuristica)- ştiinţa matematică a privitului schizoid exact prin mijlocul  ciuruiuri din perete către viaţa curioasă a bogătanului de vilă de lux, specia cunoscută de noi sub porecla "avutus de cocous bogatus" din clasoarele cu oameni care ştiu să socotească în numere cu mai mult de un zero.

Stăm ca obsedaţii sexuali la capătul rupt în fund al găuricii: fiecare sărăntoc face poc din gură, ca să ne păcălim unii pe alţii că avem bani de popcorn, şi trecem graniţa în dimensiunea Viloenciclopedia ca să ne holbăm cu privirile noaste pleşuve direct ochii lu' bogătani, pe care ne face o plăcere de-a dreptu erotică să îi bucurăm cu sărăcia noastră.

Săracii bogătani, cum se scoală ei dimineaţa, îşi întind mădularele în păturile lor placate cu aur, căldură în casă, şi se uită prin termopane cărte blocu' nostru, ce remodelează zilinic definiţia sensului culorii gri, locaţie în care noi, creaturile hibernale din specia "bloculorus pârlitus amadeus alcoolicus", o ardem metafizic şi rupestru, modelând igrasia de pe pereţi.

Da pe cât se bucură ei că noi suntem săraci şi noi ne întristăm că ei sunt bogaţi. Ne întristăm că şi-au făcut case în lanurile de porumb, unde acu' vreo zece ani noi căcam, pişam şi vomam, săpam, sărbătoream, ne ţărăneam şi dracu' ştie ce mai făceam, pe vremea când nu s-a înălţat un Zid al Berlinului între sărăcia noastră şi bogăţia lor. Şi abia aşteptăm noi, creaturile blocoide, să vină iară comunismu', fascismu', sau orice alt curent de gândire care să promoveze proştii rupţi în fund, ca să le dăm foc la case şi apoi să ne mutăm în ele şi pe ei să-i învăţăm să experimente le sărăcie tujur.


Dintre toţi bogătanii, unii ne e mai simpatici cel: ăia a lu care casă se vede cel mai bine prin găurile noastre: noi îi zicem viluţa de vis din găuricile noastre de coşmar. Că în ea au fiinţat spre trăire oameni săraci, care au năzuit la vise mari, exact ca şi noi, şi au ridicat casa. Da' la finalizare visu' s-a prăbuşit şi n-au avut bănuţi pe bănuţ nici să dea un anunţ la gazetă şi au scos pe vilă un cearşaf cu floricere roz, prins cu cărămizi, pe care-au scris preţu' corect lu' casa de vis vântută înainte de vederea visului cu ochii: 150.000 de euro.

Şi-au venit doi tinerei şi-au făcut gata casa şi ne uităm acum toţi prin binoacele la ei, că bani de lunetă n-avem. Şi aşa frumos mişuneşte ei prin casa de vis, şi se iubeşte amândoi între ei la maxim, şi o vorbă mai avem să le zicem.

"Frumoşilor, nu mai irosiţi bani pe sistemu' de alarmă, că psihopaţii din bloc vă urmăresc pe rând şi stocuiala e asigurată 24 din 24 de ore din bloc. Ia nişte flori de banii ăia bă, că aseară a ta fată a fost tare supărată. A citit interpretu' Grigore, surdu' blocului, o expresie facială de tristopatie pe faţa ei. E păcat să o superi că ea te iubeşte pe tine şi noi pe ea, mai ales când dă frumos cu mopu'"



duminică, 9 ianuarie 2011

Porno-poliţista şi-a deschis larg dosarele XXX sub geamul meu

Era vară, miezu' nopţii, 40 de grade, geamuri deschise, mâţele miorlăiau urât de la futai, cu plânsu' ăla erotico-creepy ca de copii, beţivii de la birtu' de lângă râgăiau ultima bere şi Ghiţă Cluni împuşcase vreo 20 de oameni sub ochii mei chiar într-un film. Dădeam ture în balta propriei transpiraţii, creieru' mi se topea şi se zgâlţâia de la palmele pe care mi le aplicam singur peste ochi ca să omor ţânţarii ce mă sugeau şi-mi bâzâiau psihotic ca să mă adoarmă sub elicele ventilatorului ca curvele lor să tragă sevă în linişte din mine şi să folosească sângele meu la depusul ouălelor lor. 

Trage sub geamu' meu o maşină care avea s-o căruţe pe ea, crăiasa sexuală în uniformă miliţistă a poveştilor erotice şoptite-n tot blocu', se opreşte motoru' şi vocea muierească dixit: "Auzi, io n-o mai fac cu doi odată, cu supt şi cu tot meniu!". Ţânţarii au tăcut, somnu' mi s-antrerupt, mâţele s-au oprit din futut, beţivii au pus la râgîit caput. Numa Ghiţă Cluni omora în continuare relaxat şi neimpresionat, cu uitătura aia în ochi care zicea: "Relax, io nu numa' c-am auzit, da' am şi făcut din astea în trei".  

Şi-ncepe zâna porno să povestească în arşiţa nopţii ziceri, citate şi contexte erotico-fantastice în care a căzut prizonier casuselu' vieţii ei sexuale, istorisiri ce înjunghiau liniştea mormântală care s-a aşezat prima oară de când s-a turnat smoala peste bloc, acu 30 de ani. Stăteam ca un popândău molfăitor ascuns în lanu' de grâu, cu urechile ciulite şi setate pe ultrasunete, ascultând cum miliţista îi povesteşte colegului ei chipiot desfăşurătorul futaiurilor ei din preisoria adolescenţei ei, anul -214 (î.H.) (adică înaintea himenului) până-n era noastră.

Doar cântelecele greierilor au început bursc să mixeze sexi-poştirile miliţistei, dar am aflat ulterior că am confundat greierii cu şliţurile celorlaţi vecini care cricăiau a camuflaj ca să se facă una cu natura şi să nu fie depistaţi de naratoare. Dacă în timp ce-şi schimba poziţiile prin poveştile cu armăsari făcea cocoană o pauză ca să se uite înspre bloc, vedea la geamuri vreo 40 de perechi de ochi daţi peste cap, în care plăcerea se citea de la distanţă, chiar pe timp de noapte, de-am dezorientat toate bufniţele ce-şi doreau să aterizeze între crăcile pomilor de lângă bloc.

Între două poveşti porno unde doar deschiderea era cu cătuşe, biciuri, sadomie pe pâine şi maratoane pleziristice cu poliţişti, interlopi, avocaţi, afacerişti, adolescenţi, perechi, minore, mai câraia precoce staţia lu' colegu'-su, din care se auzea: "Vulturu', aici Pleşcăviţa. Vin să vă iau?". Şi simţeam că-n tot blocu' circula aceeaşi rugăciune în gând: "N-o lua, n-o lua, n-o lua!"

Şi-o oră am auzit nişte story-uri porno trăite de miliţistă încât şi actorii din filmele porno de pe canalul Private Spice stădeau tolăniţi fascinaţi cu capetele în mâini, pe marginea ecranelor televizoroarelor din bloc, ascultau înmărmuriţi, se uitau unii la alţii şi-şi ziceau ca şi cercetătorii lu' Einstein: "Io am auzit din astea în teorie, dar nu credeam că fizic îi posibil".

După o oră de Tele-miliţisto-porno-ciclopedia a venit o maşină cu girofar şi a luat-o pe miliţistă şi pe colegul ei şi nici nu vrem să ne imaginăm ce-au făcut toţi când au ajuns la secţie. Da-i sigur că-n noaptea aia a fost linişte şi ne-am sincronizat toţi în somn pentru prima dată în bloc. Chiar şi ţânţarii şedeau istoviţi dimineaţa la o ţigară şi povesteau: "Am supt pentru două luni. Au dormit lemn toţi bărbaţii în bloc după ce-a plecat maşina aia de poliţie. Puteai să tragi sânge prin ţava magistrală din ei şi nu ţi-ar fi dat şi ei o palmă, aşa, de fun".



video

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

United States of Ăla Micu: misterul celuilalt ciorap

În spatele mobilei din apartamentu' meu, săpată printre fier-betoane, între mine şi apartamentu' lu' vecinu' "Tu-ţi buricu' mă-tii" stă camuflată în vizuină o altă lume. Se ascunde o cameră exact ca a mea, da' în oglindă, adică se vede invers. Acolo şade cuminţel şi pitulat ditamai universu' paralel. În fiecare apartament din fiecare bloc din lumea asta există câte una bucată univers paralel.

Acolo este United States of Ăla Micu. Population: 1. Este ţara cu un singur mascul: Ăla Micu, un individ mic, ager, tăcut şi sprinten, fără simţu' lu' umor' şi iute la mânie, atotputernic, invizibil şi nemuritor, care este responsabil pentru toate lucrurile inexplicabile din fiecare apartament din lumea asta. Un fel de Omu Negru de apartament.

El este Responsabilu'. Cu tot ce e rău în apartamentu' tău. Ţi-ai lăsat robinetu' deschis şi ai inundat vecinu'? Ăla Micu did it. Nu-ţi găseşti cheile? Ăla Micu le-a ascuns. Ţi-au dispărut banii? Ăla Micu a fugit cu ei. Te-a lăsat concubina? Ăla Micu i-a băgat prostii din Cosmopolitan în cap. Ai plecat în concediu şi hoţii ţi-au golit apartamentu? Ăla Micu le-a dat pontu. Ţi-a luat foc apartamentu' de la un scurtcircuit. Ăla Micu s-a jucat cu cuiele în priză.

În fiecare univers paralel de apartament se ajunge printr-un portal, o uşă în perete, sub formă de gaură mică şi neagră, pe unde Ăla Micu pătrunde în apartamente. Numa' în România n-are portaluri în pereţi, ci găurici cu cifru, păzite de BGS. Că hoţii români sparg portalurile cu ranga sau şurubelniţa şi fură tot de găsesc în apartamentele din universurile paralele.

Şi când hoţii intră prin portal, înapoi în lumea reală, cu braţele pline de furăciuni "fantastice", obiectele din universurile paralele creează un vârtej de plasmă la întâlnirea cu lumea noastră materială şi sare în aer tot blocu'. Iată şi explicaţia cercetătorilor pentru care atâtea apartamente fac poc în Românica. Inclusiv al nostru a făcut boom.

Şi deşi are milioane de apartamente pe numele lui, United States of Ăla Micu e singura ţară care nu-i în recesiune, deşi FMI abia aşteaptă să-i dea un împrumut. Dimpotrivă, ţara  cică îşi schimbă numele în United Apartments of Ăla Micu şi se listează la bursă. Dar cum a ajuns Ăla Mic să aibă miliarde, o ţară, toate femeile bune din lumea noastră care trec ilegal portalu' ca să trăiască în lux, viaţă veşnică şi libertate deplină. Mai ales că s-a născut la ţară, şi a fost orfan şi trăia la început într-o garsonieră.

Iacătă c-a renăscut ca păsărica din cel mai puturos mister care străbate orice apartament din lumea asta. Unde dispare cel de-al doilea ciorap? Întodeauna găseşti o şosetă fără mamă, fără tată, cu perechea ei e dispărută în misiune, nu-i aşa? Nu există creatură de bloc care să nu se-ntrebe filosofic: "Unde, p... mea, îi celălaltă şosetă". Milioane de "cel de-al doilea ciorap" dispar în fiecare zi. Asta e afacerea no. 1 a lu' Ăla Micu, care i-a adus miliarde: şi-a deschis fabrică de ciorapi în China.

Şi uite-aşa Ăla Micu şade tolănit în lumea moale a milioanelor de şosete singuratice din United States of Ăla Micu, îşi aprinde trabucu' cu teancu' de 100 de euro, sorbind şampanie din papucii lu milioanele de Alea Mici,  în timp ce-ţi spune: "Boule, ciorapii tăi puturoşi m-au făcut miliardar" Şi când nu eşti acasă, Ăla Micu iese din Statele lui Unite şi îşi face de cap în apartamentu' tău, iar tu, când ajungi acasă, tre să faci curat după el şi să dai explicaţii pentru toate căcaturile lui.

CITEŞTE DESPRE ALŢI MUTANŢI DIN BLOC:

Creaturi din bloc: cine se uită la bestia goală prin gaura de aerisire?

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului


Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

joi, 6 ianuarie 2011

Stăpânul i(Nelului): Frodo cel Gay şi apele fermecate

Din ciclu' "Nu există viaţă fără apă", un pârâiaş a început să-mi susure, alaltăieri seară, pe sub mobilă. Io n-am sesizat prezenţa lichidului vital existenţei până nu mi-au clipocit ţurloaiele pe luciu de apă din care se adăpa colţu' covorului, absorbind din greu din H2Ou' îndoit cu rugină. Nici Lonărduţ di Capriuţ nu s-a atacat aşa de tare cu panica-n Titanic când l-a luat ştima oceanografică, cum mi-a stat mie inima-n mai multe locuri când o sinapsa dintre neuroni a urlat în creier: "Inundaţie, băăăăăăăăăăă!".  

Trebuia să localizez (şi dacă apa era bună, chiar să îmbuteliez pentru comercializare) izvoru' de sub mobilă. Dar fleru' meu de instatalator amator şi instinctu' de conservare mi-au spus în cor că apa de pe parchet/covor pare scursă, nu ţâşnită. Mi-am ridicat ochii către Dumnezeu, lângă care stăteau cuminţele mânca-le-ar tata, în colţu' superior al camerei, ţevile de încălzire, zugrăvite-ntr-un alb infinit, pe care se prelingea acum un preafrumos maro lichid.

"Bingo, găurică-n ţeava de căldurică!", mi-am zis îngrozit, fantezând deja cum tai căldura la tot blocu', ca să evit transformarea unicei mele camere într-un delfinariu cu apă caldă în care io eram şi Flipper şi Free Willy şi Fram Ursu Polar. Am pipăit ţevile finuţ, cum emoţia primei mâini aplicate întâia dată pe nişte craci extratereştri de femelă necunoscută. Venea apă călduţă la pipăială, din apusu' ţevilor, deasupra tavanului. Eh, s-a spart între pereţi., deci nu tre decât să ne uităm iar unii la alţii (io cu vecinii) prin găurile din pereţi.

Fug pe trepte într-un suflet la Frodo, hobbitul de deasupra mea, şi îi bat în poartă. "Fac aici în colţ ici şa. În colţ la mobilă. Mergi liniştit, că nu-i nimic", îmi zice dobitocu',  da io insist cu interogatoriu şi îl întreb dacă "ici şa"u' cu care se ocupă el prin colţ implică şi ceva apă, în speţă apa aia care-mi curge mie "colo şa" pe pereţi. A mărturisit totu', ca un triplu' asasinator, că îşi aerisea caloriferul. 

N-a vrut să mă lase în văgănua lui să asist la cum îşi dădea caloriferu' aere cu bulbuci, că iar avea un Frodo băiat în casă: nomal, îl suspectez că-i homosexual, ca şi Frodo cel original, care s-a plimbat prin toată trilogia ( aia lu' "Stăpânu+ inelului") c-o verighetă de gât şi trei băieţi la fel de mici după el, pe care i-a iubit în păduri, desişuri şi luminişuri.

Frodo mi-ntrerupt izvoru', da' ce folos, că vraja era ruptă. Varianta pesimistă: Frodo m-a indundat a treia oară de când sălăşluiete de-asupra mea. Varianta optimistă: Frodo m-a indundat pentru prima dată în 2011.
Când m-am întors la mine, Neluţu', instalatoru' filosof vecin de apartament cu mine, se certa cu vecinu' de sub el, pentru că Neluţu' dădea iar muzică la tot blocu. (Şi acum scriu şi mă uit la mine la TV pe VH1, dar ascult prin pereţi televizoru' lu Neluţu' blocat pe Etno TV şi experimentez o superbă melodie din repertoriul Irinei Loghin)

Şi mă gândesc de ce n-a făcut Dumnezeu şi zeul Poseidon ca Frodo să aibă apartament peste Neluţu'. Şi când Neluţu' făcea zgomot folcloric la maxim, Frodo să aerisească caloriferu' cu robinetu' până la capăt, direct în capu' Neluţului. Deci Frodo să ajungă stăpânul i(Nelului), pe care să-l stăpânească cu apele fermecate. Da, acesta este visul meu umed, fantezie trăită în taină cu ochii daţi peste cap şi priponiţi pe ţevile care-mi atârnă din tărâmul mitic al lui Freudo...ăăăăăă.... Frodo...

CITEŞTE ŞI:

Neluţu "Robin Hud" fură de la RDS ca să salveze specia umană

Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

marți, 4 ianuarie 2011

Ghioceii asasini sug viaţa prin tentaculele electrice

Groaznicele drame, odioase şi tragice, lovesc din plin chiar şi pe lângă bloc şi dezosează de suflet orice vieţuitoare inconştientă dotată cu un strop de tupeu, care are nenorocita neşansă să defileze ştrengăreşte pe podiumu' din zăpadă bătucită de cururi învineţite şi picioare rupte care a luat locu' trotuarului din faţa clădirii noaste.

Un maidanez neidentificat şi-a petrecut cina cea de taină la duzina de tomberoane luxuriante din faţa blocului, unde boschetarii se desfată şi trăiesc momente de reverie culinară, mai ales că acu' sunt pline de bucate alese mucegăite, din colecţia " prea munltă mâncare de sărbători". Dar pojghiţa de gheaţă care învăluie mucegaiu' dă iluzia că toate merindele putrezite se crapă între dinţi, deci sunt crocante, deci proaspete.

În inocenţa necunoaşterii lui, pălit între nări de mirosuri incerte, maidanezul neidenficat s-a aventurat în vâltoarea tomberoanelor fără să ştie că nimereşte într-o cursă întinsă trupa "lu' şapte dulăi răi", regii neîncoronaţi ai domeniului de vânătoare din jurul blocului,. Ei îl aşteptau cu pilindu-şi colţii şi l-au compostat ca pe-un bilet de tramvai refolosit. Maidanezu arăta ca după o întâlnire romanică cu plutonu de execuţie, dar acesta e preţul scump pe care îl plăteşte orice nebun care intră ca teroristu' islamic la tomberoane nostre pline de bunătăţi.  

Deşi a luptat glorios pentru os, căţălu n-a mai apucat să foreze prin sugere binemeritata măduva de la mijloc, căci maxilarul îi dădea greş la închidere şi nu mai putea să cuprindă osu-ntre dinţi, gura închizându-i-se în patru locuri şi cinci direcţii, da' toate pe lângă oscior.

Fără punct de sprijin între diniţi, osul a alunecat din bot exact în mijlocul buchetului ghioceilor asasini, o grupare de animale-plantă din sârmă cauciucată, fără suflet dar cu cabluri, care au topit geaţa numai ca să-şi scoată tentaculele la agăţat animale mici.

Nici n-a apucat potaia să-şi facă retrospectiva la viaţă, să-şi vadă ca orice creatură muribundă filmu' artistic existenţei prin faţa ochilor: cu flashbackuri de la ţâţa lu' căţaua de mă-sa, de la prima împerechere în mijlocul intersecţiei, de la diviziile de căţăii pe care i-a plăsmuit şi aruncat între blocuri, că şi-a furat maidanezu' suficient curent cât să alimenteze iluminatu' stradal o săptămână. Şi domnii Waţi l-au trecut pragul într-o lume doar cu energie statică, neelectrică, unde nu pute a carne arsă la înălţarea la cele sfinte prin electrocutare.

Patrupedul a rămas arsus captivus cu botu' conectat la cabluri, deşi el nu încerca decât să-şi recupereze osu obţinut cu  sudoarea caftelii. A rămas suficientă cenuşă pe schelet, ca să-şi de-a seama vecinii că câinele a fost domnişoară, deşi tot blocu' s-a speriat şi a crezut iniţia, de la mirosu' de carne arsă  fie că cineva se arde fără să respecte TOP 10 reguli sexuale din bloc, fie că nenorocita pârlită e căţeaua nemuritoare cu puii de aur. Dar nu, ea este o artistă pe tabla de şah a vieţii şi e mult prea şireată ca să pună botu' toate cablurile colorate din jurul blocului...

Dar ce-i aia buchetul ghioceilor sasini? De unde vine creatura? Cică creatura e de fapt maţe. Da, intestinele din singurul stâlp care lumina strada, care a fost desfiinţat când primăria a montat alţii noi. Au dat jos stâlpu, dar maţele au rămas să zburde electrice şi nesupuse şi să ia vieţi în numele Zeului Curent şi a Zeiţei Contor.

Chiar şi un copil-adolescent din bloc cică ar fi furat curent de la ghiocenii-caracatiţieni subpământeni. E plin e capcane pericoloase întinse de destin în jurul blocului, capabile de suprimare, în care poate să moară un om mare, chiar şi un urs ( da' mai mic). Acu, după ce Grivei şi-a executat ultima ronţăială pe Terra, nişte neni au venit şi au tuns cablurile la capeţi şi unde pnă ieri, alaltăieri erau sîrme cu curent, acum există sîrme cu curent cu nişte dopuri de plastic în coadă. Probably, cele mai frumoase dopuri de plastic din lume.

P.S. Acest articol este scris în memoria maidanezului necunoscut. R.I.P. maidaneze, sper că ai ajuns într-o lume unde există mai multă carne pe oase!

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

luni, 3 ianuarie 2011

Femelele execută bărbaţii proşti: demonstraţie VIDEO irefutabilă

video

Bărbaţii din bloc e nişte brute, e proşti şi munceşte chiar şi de mici. Femelele blochiste e deştepte, perverse, leneşe, tot de mici, şi nu munceşte, că e pe interes. Şi de ce să munceşte ele, părţile femeşti, dacă e plin de proşti sub ochii la ele, care trage în jug ca boii, în timp ce ele o freacă la figurat şi apoi ia bani la propriu, pentru munca lu' hominizii brute care îşi rupe cârca cu muncile în timp ce ele stă şi se uită, curvele. 

Dovezile ştiinţiifice de la spusele de mai sus există cuprinse în înţelepciunea populară şi în proba video de şi mai sus (EXBIT A). În speţă, un grup compact de masculi homo auto-eroticus adolescentus, în formă de haită (pe care îi vom denumi Proştii), freacangeau sub călcâie gheaţa din spatele blocului, sub privirile mângâietoare ale bestiei muiereşti, femela dominantă din grup, pe e care o vom numi simplu Femelă Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor.

Un cretinicus cretinicus şoferus, care se retrage noaptea la vizuină şi parchează duba plină de marfă în spatele blocului (nume de cod: Căprioru' Înzepezit), a ieşit de pe şosea şi a rămas cu o roată din obectu' şofatului înfiptă în omăt şi patina ca un animal rănit picat într-o capcană. 

Şoferu' cere ajutoru' lui Proşti ca să scoată din sloiuri Căprioru' Înzăpezi. Proştii, creaturi mânate în viaţă de instincte primare, se întrerup din dat pe gheaţă şi sar năvală la grămadă şi să-l scoată pe amărât din căcat. Observaţi că Femela Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor e circumspectă la cretinicus cretinicus şoferus şi se poziţionează la fereală, lăsând Proştii să muncească în timp ce ea râde la marginea drumului, locu' preferat al femelelor care se vând ca să producă. 

Proştii îşi rupe spatele şi scoate Căprioru Înzepezit din căcăt, iar cretinicus cretinicus şoferus simte că haita a adulmecat parfum de coco şi le dă 20 de lei. "Care ia banii?", întreabă cretinicus cretinicus şoferus. Şi aici intervine perversiunea Femela Perversă Care Nu Face Nimic Şi Ia Bani De Pe Urma Proştilor, care i-a spălat cu succes pe toţi masculii pe creier. Cel mai mopuit pe bilă dixit: "Daţi banii la fata aia", iar ea, şireata creatură tăcută şi nemuncitoare, un veritabil animal de pradă, încasează banii fără să taie factură pe munca proştilor.

Q.E.D: E dificil să vânezi în jungla din spatele blocului nostru, dar e uşor pentru femelele pline de potenţial care au noroc de-o haită de proşti să lucreze pentru ele.

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

duminică, 2 ianuarie 2011

Moartea şi-a făcut Revelu' în bloc: 2011 + înmormântare = love


Cimitirele şi firmele de introdus oameni sub pământ există, dar nu au suflet şi sunt mai rele ca moartea. Zâna Coasei e sinceră: te invită verde-n faţă la o partidă de eternitate şi până apuci să o bagi în mă-sa şi să-i râzi în nas, infarctu' se cuibăreşte mişeleşte în inima ta, dacă n-ai noroc de-o comoţie cerebrală.

Azi părăseam blocu, iar deasupra mea fâlfâia ceva. Era drapelu' închis la culoare al morţii, atârnând pe-un băţ din uscătoria de la et. I, semn c-a mai fost o părăseală de incintă. Pe peretele de la intrarea în bloc stătea tolănită citaţia de la Ghiţă, care ne invită postum la ultimul său chef pămânean (VEZI FOTO 2), după ce-a pierdut încleştarea cu Moartea. Vecinul Ghiţă, de 70 şi ceva de ani, este cel care a fost scos îmbălsămat într-o pătură din bloc până la ambulanţă.

Ghiţă n-a avut probleme mari cu moartea, care l-a rezolvat rapid, dar  nu şi-a ales bine perioada în care să dea colţul. Şi-a rămas cu corpu' blocat pe lumea asta.

Ăia de la ambulanţă l-au plimbat pe Ghiţă până la spital, unde o echipă complexă de medici cercetători au constat că e mort definitiv şi iremediabil şi că n-au cum să-l repare.

Ambulanţa l-a returnat tot în pătură la domiciliu, deoarece Ghiţă greşise incredibil: a trecut în lumea spirituală pe 30 decembrie. Zi în care băeţii de la morgă începuseră festivităţile de trecere în Anul Nou, iar morţii nu erau pe lista lor de invitaţi.

Nici la cimitir Ghiţă n-a avut noroc. Canci loc de cazare, tot pe motiv de "La mulţi ani!". Groparii, îmbălsămătorii, pomparii funebrii chefuiau printre morminte, iar la capelă nu se primea marfă până în 2011, ziua doi, ora 15.00. Iar înmormântarea e programată abia în 3 ianuarie, la exact cinci zile după ce-ai luat colţu'.

Şi uite aşa, Ghiţă cel decedat pe 30 decembrie a prins în bloc, la promoţie, Revelu' + Sfântu Vasile,  tot în apartamentul lui de la etaju' 4, cu Moartea la căpătâi, care se simţea cumva vinovată, că i-a luat sufletu' şi i-a lăsat cadavru' pe drumuri, pradă fiarei birocraţiei şi delăsării umane de sărbători.

Ce-am învăţat noi astăzi? Să nu murim de sărbători! Nu te-ngroapă nici dracu', iar de luni, când se milostivesc groparii şi te-aruncă-n gaură, lumea se întoarce la lucru, şi invitaţiile la înmormântare îţi sunt refuzate. După cum zicea o vecină familiei îndoliate: "Nu pot să vin mâine la două, că lucrez. Altfel aş fi venit la cimitir cu toată plăcerea".

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010