Tăcerea păsăricilor: CSI în văgăuna lu' Hanibănelu Lectărelu

Întâi a fost puf pe hol, de parcă s-a pogorât raiu' pe casa scării, iar Sfântu Petrică ţinea de şase la interfon. Decât c-a fost iuzie. Canci hevăn în bloc, căci nu era puf din ăla sfânt, jumulit din nori cereşti pe care plutesc interpreţi la harpe.

Ipoteza 2: noi am crezut că-i un strat fin de pufy-pufy, smuls din puicuţele traseise ce se joacă de-a centura în bloc. Ele savurează direct în suflet opereta Etno sau Taraf TV în compania selectă a lu' spărgătorii de sămânţe din bloc care aplică pe ele formula matematică euclidiană cică: se ia nişte vodcă + nişte vin vin = "Ghiţă, hai să te frece fata puţin!".

Misterului pufului de curvă a fost clasificat din momentul T0 în care pe casa scării a început o minunată ploaie de pene, cum nu s-a văzut în nici un cuibar din lumea asta. S-a constituit urgent echipa de CSI a blocului (Comitetul de Surprindere a Înaripatei). După penaj ne-am dat seama că ne confruntăm cu o pasăre matură, posibil ştruţ. Însă toată lumea din bloc, de profesie român, a început să spere la mai mult.

Vecinii au început să caute păsărica Feon X, băieţii au avut fantezii cu păuni, fetele au visat că-i pasărea-spin, trei-patru vecini au zis că-i pasărea măiastră, iar cei mai mulţi au întors blocu pe dos în speranţă că e rara avis, adică o păsărică din specia "văzută rar". N-a fost exclusă nici ipoteza că s-a întors "cloşca cu puii de aur" de la ruşi. Dar toţi speram adânc în sufletul nostru că dacă nu găsim bestia cu pene, măcar să localizăm cuibul şi să se lase cu nişte ouă sparte la cină.

Deşarte ne-au fost speranţele şi orice vis de păsărică s-a spulberat. Am auzit toţi cum plânge o pasăre. Apoi am auzit cum croncăne a moarte. Era decât din specia găină. Iar sunetu' n-a fost localizat într-un apartament anume. Zile la rând auzeam toţi cum păsărică după păsărică pierea pe limba ei, cotcodăcind-şi ultimele gânduri într-un apartament X, neidentificat, în care clipocea sunetul unei lovituri de satâr peste care se aşternea brusc o tăcere sângeroasă suspectă. 

Eu, intuitivul, am fost mai deştept decât tot blocu' şi mi-am dat seama că Nelu, vecinului meu filosof-instalator-John Connor- cu 1.600 de lei datorii la întreţinere - avea de câteva zile privirea omului care a mâncat carne. Plus că din toţi porii lu' crăpăturile uşii vizuinei-apartament a Neluţului ieşea o penă, un puf şi un găinaţ. Case closed. 

Nelu' era kilăru': Vine cu înaripatele vii în plasă şi pe modelu' Hanibănelu Lectărelu, le face baie cu supă şi apoi măcelăreşte în văgăună lui înfăptuind tăcerea supremă a găinilor. Jos pălăria pentru el, mai ales că pleacă în fiecare zi la vânătoare, iar afară, după cum ştiţi e Siberia, deci nici lui nu îi e uşor având în vedere că la tăţi ni greu.

Ca o curioasă coincidenţă, de câteva zile, vecinii cu case din spartele blocului au început să numere găinile din două în două: una e, una nu e, una da, alta ba. Şi cocoşii par supăraţi, că nu mai au nimic de montă. Nelu e kilăr din umbră, iar dacă cocoşii nu fac trupă de comando şi nu o iau pe urma penelor, pufului şi a găinaţului lăsat de victime pe modelu' Hansel şi Gretel, trece iarna. Iar primăvara o să avem parte de un Nelu sătul de carne şi, ca bonus, de cel mai eveniment zoologic universal exact lângă bloc: cocoşii care în lipsă de altceva fut alţi cocoşi.