TOP 11 viaţa fără apă caldă: atacu mârşav al restanţierilor

Săvârşitu-s-a încleştarea supremă din bloc. Jegu' - apa caldă - scor final 1 - 0. Mai sunt exact 10 zile şi nu mai pupă dopu' de la vană apă caldă. Facem toţi duşuri în avans (10-15 pe zi) şi pentru momentu ezoteric când aeru' ia locu' H20-ului fiert din ţevi, când Moise de la centrală nu o să mai despartă apele la noi în bloc.

Evrika, se fac duşuri anticipate. Evriko, astăzi eu am ajuns cu spălatu în avans până în luna iulie, ziua 17. Da, Nobele, sari cu caşu, că am inventat formula matematică a spălatului preventiv. Azi am făcut două duşuri pentru azi şi încă 2 în avans pentru o zi când n-am apă caldă (17 iulie- zi în care am o treabă şi tre să fiu curat). Formula: 2 D (duş) ori X (unde X e ziua necunoscută în care n-ai apă, dar ţi-ai dori) = DAPVCACCNE (duş anticipat pentru viitor cu apa caldă care nu există).

Ha, ha, ha, n-au ei apă în centrală, câtă pot eu consuma cu duşurile preventive. Milioane de tone. Eu sunt Flipper. Trăiesc sub duş, de două zile am şi branhii, asimilez altfel oxigenu. Am început să văd lumea cu alţi ochi, că deja văd microbii prin apă. Ieri, a fost zi mare... mi-au dat şi trei solzi. N-o să am apă, dar ce frumos mutant mă fac. 


Tocmai de aceea, Flipper & vecinii psiho, pe cale să se muteze, au mare rugăminte la voi, acum în Postul Paştelui, când se crapă de-o minune. Dacă ne puteţi ajuta cu ceva apă, de oricare, numa apă să fie: în bidoane, peturi, cisterne, ceşti, găleţi, dopuri, după cum vă lasă sufletul. Acceptăm orice:

1. Apă vie - Bună şi asta. Folositoare la casa omului pentru resuscitări, aduceri înapoi din morţi, învieri la domiciliu, rezurecţii capitale şi transformarea celulelor moarte în celule mişcătoare. O să fie nevoie, că pe mulţi o să-i pierdem în jeg şi tre aduşi toţi înapoi. No man left behind. Războiu cu jegu' îi dur şi nu moare nimeni de capu' lui, când vrea el.

2. Apă nucleară de la Fukushima - Numa bună pentru mutanţi, desfundă ventuzele de pe tentacule. Spălaţi reactoru nucular cu ea şi n-o mai vărsaţi în ocean. Îmbuteliaţi în containere de plumb: "Fukusima minunilor-apa finală". O depozităm în subsol să le facem o surpriză şobolanilor, care după ce o gustă o să beculească pe-ntuneric. Numa bine, că-i atârnăm şi în bradu de Crăciun şi nu mai dăm bani pe beculeţe. 2 probleme, o singură soluţie.

3. Ou di toilăt (cunoscută sub denumirea folclorică - eau de toilette). Nu, nu apă din budă, ci parfumuri. Dacă aveţi Diior, niscava Şanel nefolosit, doi-trei stropi de Jivaşi, o gură de Paco Cabană, ce mai e p-acolo prin sticluţe. Poa să fie şi mostre, da cantităţi mari şi neapărat furate de dincolo (n-avem noi apă, da' chiar nu ne spălăm cu toate căcaturile contrafăcute). Mai camuflăm şi noi putoarea, când ieşim în societate.

4. Apă sfinţită -  ce vă mai rămâne nebăută de la Paşte, de la sfinţiri nereuşite, de la slujbe nefinalizate, ce-aţi mai furat de prin biserici. Face bine la exorcizări, dacă mai găsim sufletul posedat sub straturile de jeg. Dacă se poate, apa sfinţită să fie fără gust de busuioc.

5. Apa de gură. - Acum că vă miroasă gura a flori după gargări, ce rămâne pe fundu' sticlei puteţi să donaţi pentru nespălaţi. Trebuie să ne tratăm şi noi cumva gingivita, care acum o avem pe tot corpu. Nu râdeţi, că nu cunoaşteţi durerile gingivitei anale. Nici lu ză enămiz of ză duşmanii să nu doriţi, par example, gingivita la gambă.

6. Apă vaporizată -  N-ar strica nişte plăşi de rafie cu vapori de apă, aşa ca ăia făcuţi vara la terase, că noi deţinem tehnologia extraterestră de remoleculizare de vapori înapoi în stropi, stropii îi unim în picuri şi tot aşa mai departe, până la apa iniţială. Lăsaţi plăşile lângă bloc, urlaţi de două ori şi fugiţi printe blocuri, că maidanezii de la bloc nu cunosc mila pentru necunoscuţi.

7. Apă cu lămâie. Da, da, primim şi limonăzi, n-ar fi rău să ne aduceţi nişte lămâi, măcar cojile. Apa cu lămâie, pe lângă că spală bine maţele şi depietrifică rinichii, este esenţială la făcutul binelui la solzi. Că cum dracu vă aşteptaţi să flippăruim frumos prin apă rece, ca sirenele, dacă nu ungem solzu frumos cu lămâie. Credeţi că bucătarii, când vă face peşte cu lămâie, chiar vă face? Aiurea, fraerilor, plătiţi lămâiatu ampulea, că peştii se lămâiază singuri, că să fie aerodinamici sub ape.

8. Apă de mare - specifică mărilor şi oceanelor, apa cu sare e bună mai ales din zona focilor, balenelor şi finguinilor (pinguini cu f în loc de p), adică din locu din mare unde face ele duş, că e are chestii vindecătoare în Ouurili din H2Ouri . Adică apă+sare+smirnă de finguin+frecare de focă+triplu salt cu şurub încrucişat de balenă ucigaşă = apă cu gradu' 8 de mutaţie, bună la ficat, rinichi şi suflet, dacă se bea pe stomacu gol, dimineaţa, bine amestecată cu un kil de vodcă.

9. Gheaţă - Cuburi, sloiuri, pojghiţe, bucăţi din gheţari, felii din Antarctica, tot ce nu vă mai trebuie şi stă aiurea prin fundu curţii, aduceţi că topim noi. E foarte important să avem şi apă dulce, cristalizată, că avem şi nişte whiskey Balăntains, Joni Uacăr, Ticiărs, dar canci freon în frigidere. 

10. Apă de ploaie uitată la soare. Cea mai bună dintre toate, că-i tare călduţă. Nu contează că-i cu mormoloci. parameci, goange şi broaşte, că ne spălăm cu ea după ce o trecem prin filtre de apă.

11. Filtre de apă. Am căutat mai bine şi nu avem. Dacă vă lasă Dumnezeu şi Maica Domnului să ne-ajutaţi cu filtre de apă, ar fi chiar mişto. Doamne ajută. Şi să vă bucuraţi de apa de la duş, că nici nu ştiţi când se gată. Facă-se voia restanţierilor. 

CITEŞTE ŞI:

Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

E-on-aniştii ne-au puşcat bir pe blocul explodat

Ecce factura de la gaz, dezbrăcată de plic, aşa cum a lăsat-o Dumnezeul pe interes al E-on Distribuţie S.A. la mine în poştă. Este factura supremă, cum n-a fost alta, cu un tabel de o rară frumuseţe, care m-a anunţat că am de plătit 1 bucată de revizii perioada 0-2mc/h.

Traduceara din e-on-eşte în româneşte este: "Bă boule, aceasta este nota de plată pentru apartamentu' tău pârlit din blocu' ăla de căcat care nesimţitu', noaptea şi pe ascuns, a explodat în octombrie 2010 d.H.. Şi s-au trezit din somnul de frumuseţe "mascaţii" de la trupele noastre de intervenţie, ca să taie gazu în tot blocu', să nu ardeţi toţi la promoţie ca şobolanii, buei neoamenilor". Tarif E-on de detonare pe apartament: 36,47 de lei (TVA 7,06 lei), cam de trei şaorme. 

Bucuria că am scăpat nepârlit din explozie a fost umbrită de orgasmul că a venit factura la timp, ca-n Românica, la patru luni de la lansarea blocului în văzduh. Cine-ar fi crezut că E-on a găsit formula de calcul a fericirii tocmai la noi în imobil: 36,47 de lei X (ori) 71 de apartamente din bloc = 616 coco, bani de cico-lico la o paranghelie a erudiţilor cititori de contoare de la E-on Distrubuţie.

Îmi şi imaginez cum ne bârfesc interpretatorii cifrelor din contoare, în timp ce puşcă ca la plutoanele de execuţie dopurile de la butelile de Dom Perinionuri cumpărate din cei 36,47 de lei, ai mei X (ori) 71: "Hai noroc, Gogule. Auzi, bă, căcaţii ăia credeau că sare blocu-n aer, aşa, moca. Doza-le-aş explozia în fâsâieli mici".

Da' nicio factură nu vine fără o veste bună. Cică tre să şi stau la coadă să achit factura, venită fără cod de bare. "Aşa trebe, domle, că banii nu intră în contul E-on. Veniţi la caserie căci factura e pentru servicii prestate, nu pentru distrubuţie de gaz", mi-a zis o hoaşcă la telefon.

Tot sunt bucuros că plătesc doar 36,47 pentru explozia prestată şi că nu mi-au încasat şi câteva milioane de metri cubi de gaz, aflaţi sub Rusia, că vorba aia: "Nu există explozie serioasă fără o pungă de gaz sănătoasă". Ha, ha, aha, şi le-am dat ţeapă, că n-au tarifat şi flama, scânteia care a declanşat bubuiala din bloc, şi care, între noi fie vorba, a făcut toată treaba la explozie. Băeţi de salon, E-on-aiştii ăştia, nu alta.

Da' toţi cei 36,47 de lei sunt de fapt camuflaţi în "verificarea" pe care au făcut-o băeţii cu salopete, E-on-aiştii, care după explozia blocului au venit cu o brichetă aprinsă şi au plimbat flacăra pe toate ţevile mele, proprietatea E-on- Distribuţie, ca să găsim împreună pe unde fuge gazul din casa mea. Vă daţi seama ce explozie de bucurie dacă găseam "fugarul"...

Asta după ce E-on ne-a sigilat contoarele, post-explozie, ilegal "zice" specialiştii în avocatură, şi ne-a ţinut în frig, până nu ne-am făcut toţi găuri în pereţii de la bucă (-tărie). Mi-a şi zis superbii băeţi de la E-on, sculpaţi ca nişte Atlaşi, cu flacăra olimpică în mână. "Aveţi cea mai frumoasă gaură". Atunci eu, entitate biologică cu sentimente, am suferit o presimţire că mă tarifează nenorociţii, pentru că bărbaţii e porci şi nu face complimente gratuite la găuri, dacă nu le pică şi lor ceva.

Găurologia - ştiinţa privitului de bogătani din unghiu sărăciei

De când blocu' nostru a sărit în aer şi a trebuit să ne facem găuri în pereţi, toţi psihopaţii din imobil au un nou hobby: găurologia (sau găuristica)- ştiinţa matematică a privitului schizoid exact prin mijlocul  ciuruiuri din perete către viaţa curioasă a bogătanului de vilă de lux, specia cunoscută de noi sub porecla "avutus de cocous bogatus" din clasoarele cu oameni care ştiu să socotească în numere cu mai mult de un zero.

Stăm ca obsedaţii sexuali la capătul rupt în fund al găuricii: fiecare sărăntoc face poc din gură, ca să ne păcălim unii pe alţii că avem bani de popcorn, şi trecem graniţa în dimensiunea Viloenciclopedia ca să ne holbăm cu privirile noaste pleşuve direct ochii lu' bogătani, pe care ne face o plăcere de-a dreptu erotică să îi bucurăm cu sărăcia noastră.

Săracii bogătani, cum se scoală ei dimineaţa, îşi întind mădularele în păturile lor placate cu aur, căldură în casă, şi se uită prin termopane cărte blocu' nostru, ce remodelează zilinic definiţia sensului culorii gri, locaţie în care noi, creaturile hibernale din specia "bloculorus pârlitus amadeus alcoolicus", o ardem metafizic şi rupestru, modelând igrasia de pe pereţi.

Da pe cât se bucură ei că noi suntem săraci şi noi ne întristăm că ei sunt bogaţi. Ne întristăm că şi-au făcut case în lanurile de porumb, unde acu' vreo zece ani noi căcam, pişam şi vomam, săpam, sărbătoream, ne ţărăneam şi dracu' ştie ce mai făceam, pe vremea când nu s-a înălţat un Zid al Berlinului între sărăcia noastră şi bogăţia lor. Şi abia aşteptăm noi, creaturile blocoide, să vină iară comunismu', fascismu', sau orice alt curent de gândire care să promoveze proştii rupţi în fund, ca să le dăm foc la case şi apoi să ne mutăm în ele şi pe ei să-i învăţăm să experimente le sărăcie tujur.

Dintre toţi bogătanii, unii ne e mai simpatici cel: ăia a lu care casă se vede cel mai bine prin găurile noastre: noi îi zicem viluţa de vis din găuricile noastre de coşmar. Că în ea au fiinţat spre trăire oameni săraci, care au năzuit la vise mari, exact ca şi noi, şi au ridicat casa. Da' la finalizare visu' s-a prăbuşit şi n-au avut bănuţi pe bănuţ nici să dea un anunţ la gazetă şi au scos pe vilă un cearşaf cu floricere roz, prins cu cărămizi, pe care-au scris preţu' corect lu' casa de vis vântută înainte de vederea visului cu ochii: 150.000 de euro.

Şi-au venit doi tinerei şi-au făcut gata casa şi ne uităm acum toţi prin binoacele la ei, că bani de lunetă n-avem. Şi aşa frumos mişuneşte ei prin casa de vis, şi se iubeşte amândoi între ei la maxim, şi o vorbă mai avem să le zicem.

"Frumoşilor, nu mai irosiţi bani pe sistemu' de alarmă, că psihopaţii din bloc vă urmăresc pe rând şi stocuiala e asigurată 24 din 24 de ore din bloc. Ia nişte flori de banii ăia bă, că aseară a ta fată a fost tare supărată. A citit interpretu' Grigore, surdu' blocului, o expresie facială de tristopatie pe faţa ei. E păcat să o superi că ea te iubeşte pe tine şi noi pe ea, mai ales când dă frumos cu mopu'"

Porno-poliţista şi-a deschis larg dosarele XXX sub geamul meu

Era vară, miezu' nopţii, 40 de grade, geamuri deschise, mâţele miorlăiau urât de la futai, cu plânsu' ăla erotico-creepy ca de copii, beţivii de la birtu' de lângă râgăiau ultima bere şi Ghiţă Cluni împuşcase vreo 20 de oameni sub ochii mei chiar într-un film. Dădeam ture în balta propriei transpiraţii, creieru' mi se topea şi se zgâlţâia de la palmele pe care mi le aplicam singur peste ochi ca să omor ţânţarii ce mă sugeau şi-mi bâzâiau psihotic ca să mă adoarmă sub elicele ventilatorului ca curvele lor să tragă sevă în linişte din mine şi să folosească sângele meu la depusul ouălelor lor. 

Trage sub geamu' meu o maşină care avea s-o căruţe pe ea, crăiasa sexuală în uniformă miliţistă a poveştilor erotice şoptite-n tot blocu', se opreşte motoru' şi vocea muierească dixit: "Auzi, io n-o mai fac cu doi odată, cu supt şi cu tot meniu!". Ţânţarii au tăcut, somnu' mi s-antrerupt, mâţele s-au oprit din futut, beţivii au pus la râgîit caput. Numa Ghiţă Cluni omora în continuare relaxat şi neimpresionat, cu uitătura aia în ochi care zicea: "Relax, io nu numa' c-am auzit, da' am şi făcut din astea în trei".  

Şi-ncepe zâna porno să povestească în arşiţa nopţii ziceri, citate şi contexte erotico-fantastice în care a căzut prizonier casuselu' vieţii ei sexuale, istorisiri ce înjunghiau liniştea mormântală care s-a aşezat prima oară de când s-a turnat smoala peste bloc, acu 30 de ani. Stăteam ca un popândău molfăitor ascuns în lanu' de grâu, cu urechile ciulite şi setate pe ultrasunete, ascultând cum miliţista îi povesteşte colegului ei chipiot desfăşurătorul futaiurilor ei din preisoria adolescenţei ei, anul -214 (î.H.) (adică înaintea himenului) până-n era noastră.

Doar cântelecele greierilor au început bursc să mixeze sexi-poştirile miliţistei, dar am aflat ulterior că am confundat greierii cu şliţurile celorlaţi vecini care cricăiau a camuflaj ca să se facă una cu natura şi să nu fie depistaţi de naratoare. Dacă în timp ce-şi schimba poziţiile prin poveştile cu armăsari făcea cocoană o pauză ca să se uite înspre bloc, vedea la geamuri vreo 40 de perechi de ochi daţi peste cap, în care plăcerea se citea de la distanţă, chiar pe timp de noapte, de-am dezorientat toate bufniţele ce-şi doreau să aterizeze între crăcile pomilor de lângă bloc.

Între două poveşti porno unde doar deschiderea era cu cătuşe, biciuri, sadomie pe pâine şi maratoane pleziristice cu poliţişti, interlopi, avocaţi, afacerişti, adolescenţi, perechi, minore, mai câraia precoce staţia lu' colegu'-su, din care se auzea: "Vulturu', aici Pleşcăviţa. Vin să vă iau?". Şi simţeam că-n tot blocu' circula aceeaşi rugăciune în gând: "N-o lua, n-o lua, n-o lua!"

Şi-o oră am auzit nişte story-uri porno trăite de miliţistă încât şi actorii din filmele porno de pe canalul Private Spice stădeau tolăniţi fascinaţi cu capetele în mâini, pe marginea ecranelor televizoroarelor din bloc, ascultau înmărmuriţi, se uitau unii la alţii şi-şi ziceau ca şi cercetătorii lu' Einstein: "Io am auzit din astea în teorie, dar nu credeam că fizic îi posibil".

După o oră de Tele-miliţisto-porno-ciclopedia a venit o maşină cu girofar şi a luat-o pe miliţistă şi pe colegul ei şi nici nu vrem să ne imaginăm ce-au făcut toţi când au ajuns la secţie. Da-i sigur că-n noaptea aia a fost linişte şi ne-am sincronizat toţi în somn pentru prima dată în bloc. Chiar şi ţânţarii şedeau istoviţi dimineaţa la o ţigară şi povesteau: "Am supt pentru două luni. Au dormit lemn toţi bărbaţii în bloc după ce-a plecat maşina aia de poliţie. Puteai să tragi sânge prin ţava magistrală din ei şi nu ţi-ar fi dat şi ei o palmă, aşa, de fun".

United States of Ăla Micu: misterul celuilalt ciorap

În spatele mobilei din apartamentu' meu, săpată printre fier-betoane, între mine şi apartamentu' lu' vecinu' "Tu-ţi buricu' mă-tii" stă camuflată în vizuină o altă lume. Se ascunde o cameră exact ca a mea, da' în oglindă, adică se vede invers. Acolo şade cuminţel şi pitulat ditamai universu' paralel. În fiecare apartament din fiecare bloc din lumea asta există câte una bucată univers paralel.

Acolo este United States of Ăla Micu. Population: 1. Este ţara cu un singur mascul: Ăla Micu, un individ mic, ager, tăcut şi sprinten, fără simţu' lu' umor' şi iute la mânie, atotputernic, invizibil şi nemuritor, care este responsabil pentru toate lucrurile inexplicabile din fiecare apartament din lumea asta. Un fel de Omu Negru de apartament.

El este Responsabilu'. Cu tot ce e rău în apartamentu' tău. Ţi-ai lăsat robinetu' deschis şi ai inundat vecinu'? Ăla Micu did it. Nu-ţi găseşti cheile? Ăla Micu le-a ascuns. Ţi-au dispărut banii? Ăla Micu a fugit cu ei. Te-a lăsat concubina? Ăla Micu i-a băgat prostii din Cosmopolitan în cap. Ai plecat în concediu şi hoţii ţi-au golit apartamentu? Ăla Micu le-a dat pontu. Ţi-a luat foc apartamentu' de la un scurtcircuit. Ăla Micu s-a jucat cu cuiele în priză.

În fiecare univers paralel de apartament se ajunge printr-un portal, o uşă în perete, sub formă de gaură mică şi neagră, pe unde Ăla Micu pătrunde în apartamente. Numa' în România n-are portaluri în pereţi, ci găurici cu cifru, păzite de BGS. Că hoţii români sparg portalurile cu ranga sau şurubelniţa şi fură tot de găsesc în apartamentele din universurile paralele.

Şi când hoţii intră prin portal, înapoi în lumea reală, cu braţele pline de furăciuni "fantastice", obiectele din universurile paralele creează un vârtej de plasmă la întâlnirea cu lumea noastră materială şi sare în aer tot blocu'. Iată şi explicaţia cercetătorilor pentru care atâtea apartamente fac poc în Românica. Inclusiv al nostru a făcut boom.

Şi deşi are milioane de apartamente pe numele lui, United States of Ăla Micu e singura ţară care nu-i în recesiune, deşi FMI abia aşteaptă să-i dea un împrumut. Dimpotrivă, ţara  cică îşi schimbă numele în United Apartments of Ăla Micu şi se listează la bursă. Dar cum a ajuns Ăla Mic să aibă miliarde, o ţară, toate femeile bune din lumea noastră care trec ilegal portalu' ca să trăiască în lux, viaţă veşnică şi libertate deplină. Mai ales că s-a născut la ţară, şi a fost orfan şi trăia la început într-o garsonieră.

Iacătă c-a renăscut ca păsărica din cel mai puturos mister care străbate orice apartament din lumea asta. Unde dispare cel de-al doilea ciorap? Întodeauna găseşti o şosetă fără mamă, fără tată, cu perechea ei e dispărută în misiune, nu-i aşa? Nu există creatură de bloc care să nu se-ntrebe filosofic: "Unde, p... mea, îi celălaltă şosetă". Milioane de "cel de-al doilea ciorap" dispar în fiecare zi. Asta e afacerea no. 1 a lu' Ăla Micu, care i-a adus miliarde: şi-a deschis fabrică de ciorapi în China.

Şi uite-aşa Ăla Micu şade tolănit în lumea moale a milioanelor de şosete singuratice din United States of Ăla Micu, îşi aprinde trabucu' cu teancu' de 100 de euro, sorbind şampanie din papucii lu milioanele de Alea Mici,  în timp ce-ţi spune: "Boule, ciorapii tăi puturoşi m-au făcut miliardar" Şi când nu eşti acasă, Ăla Micu iese din Statele lui Unite şi îşi face de cap în apartamentu' tău, iar tu, când ajungi acasă, tre să faci curat după el şi să dai explicaţii pentru toate căcaturile lui.

CITEŞTE DESPRE ALŢI MUTANŢI DIN BLOC:

Creaturi din bloc: cine se uită la bestia goală prin gaura de aerisire?

Mafia ţânţarilor mutanţi suge viaţa din psihopaţii blocului

Cum se face dragoste/sex la bloc fără să ştie toţi vecinii: TOP 10

Stăpânul i(Nelului): Frodo cel Gay şi apele fermecate

Din ciclu' "Nu există viaţă fără apă", un pârâiaş a început să-mi susure, alaltăieri seară, pe sub mobilă. Io n-am sesizat prezenţa lichidului vital existenţei până nu mi-au clipocit ţurloaiele pe luciu de apă din care se adăpa colţu' covorului, absorbind din greu din H2Ou' îndoit cu rugină. Nici Lonărduţ di Capriuţ nu s-a atacat aşa de tare cu panica-n Titanic când l-a luat ştima oceanografică, cum mi-a stat mie inima-n mai multe locuri când o sinapsa dintre neuroni a urlat în creier: "Inundaţie, băăăăăăăăăăă!".  

Trebuia să localizez (şi dacă apa era bună, chiar să îmbuteliez pentru comercializare) izvoru' de sub mobilă. Dar fleru' meu de instatalator amator şi instinctu' de conservare mi-au spus în cor că apa de pe parchet/covor pare scursă, nu ţâşnită. Mi-am ridicat ochii către Dumnezeu, lângă care stăteau cuminţele mânca-le-ar tata, în colţu' superior al camerei, ţevile de încălzire, zugrăvite-ntr-un alb infinit, pe care se prelingea acum un preafrumos maro lichid.

"Bingo, găurică-n ţeava de căldurică!", mi-am zis îngrozit, fantezând deja cum tai căldura la tot blocu', ca să evit transformarea unicei mele camere într-un delfinariu cu apă caldă în care io eram şi Flipper şi Free Willy şi Fram Ursu Polar. Am pipăit ţevile finuţ, cum emoţia primei mâini aplicate întâia dată pe nişte craci extratereştri de femelă necunoscută. Venea apă călduţă la pipăială, din apusu' ţevilor, deasupra tavanului. Eh, s-a spart între pereţi., deci nu tre decât să ne uităm iar unii la alţii (io cu vecinii) prin găurile din pereţi.

Fug pe trepte într-un suflet la Frodo, hobbitul de deasupra mea, şi îi bat în poartă. "Fac aici în colţ ici şa. În colţ la mobilă. Mergi liniştit, că nu-i nimic", îmi zice dobitocu',  da io insist cu interogatoriu şi îl întreb dacă "ici şa"u' cu care se ocupă el prin colţ implică şi ceva apă, în speţă apa aia care-mi curge mie "colo şa" pe pereţi. A mărturisit totu', ca un triplu' asasinator, că îşi aerisea caloriferul. 

N-a vrut să mă lase în văgănua lui să asist la cum îşi dădea caloriferu' aere cu bulbuci, că iar avea un Frodo băiat în casă: nomal, îl suspectez că-i homosexual, ca şi Frodo cel original, care s-a plimbat prin toată trilogia ( aia lu' "Stăpânu+ inelului") c-o verighetă de gât şi trei băieţi la fel de mici după el, pe care i-a iubit în păduri, desişuri şi luminişuri.

Frodo mi-ntrerupt izvoru', da' ce folos, că vraja era ruptă. Varianta pesimistă: Frodo m-a indundat a treia oară de când sălăşluiete de-asupra mea. Varianta optimistă: Frodo m-a indundat pentru prima dată în 2011.
Când m-am întors la mine, Neluţu', instalatoru' filosof vecin de apartament cu mine, se certa cu vecinu' de sub el, pentru că Neluţu' dădea iar muzică la tot blocu. (Şi acum scriu şi mă uit la mine la TV pe VH1, dar ascult prin pereţi televizoru' lu Neluţu' blocat pe Etno TV şi experimentez o superbă melodie din repertoriul Irinei Loghin)

Şi mă gândesc de ce n-a făcut Dumnezeu şi zeul Poseidon ca Frodo să aibă apartament peste Neluţu'. Şi când Neluţu' făcea zgomot folcloric la maxim, Frodo să aerisească caloriferu' cu robinetu' până la capăt, direct în capu' Neluţului. Deci Frodo să ajungă stăpânul i(Nelului), pe care să-l stăpânească cu apele fermecate. Da, acesta este visul meu umed, fantezie trăită în taină cu ochii daţi peste cap şi priponiţi pe ţevile care-mi atârnă din tărâmul mitic al lui Freudo...ăăăăăă.... Frodo...

CITEŞTE ŞI:

Neluţu "Robin Hud" fură de la RDS ca să salveze specia umană

Frodo şi-a bătut vecina cu minunea peste bot

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

Moartea şi-a făcut Revelu' în bloc: 2011 + înmormântare = love

Cimitirele şi firmele de introdus oameni sub pământ există, dar nu au suflet şi sunt mai rele ca moartea. Zâna Coasei e sinceră: te invită verde-n faţă la o partidă de eternitate şi până apuci să o bagi în mă-sa şi să-i râzi în nas, infarctu' se cuibăreşte mişeleşte în inima ta, dacă n-ai noroc de-o comoţie cerebrală.

Azi părăseam blocu, iar deasupra mea fâlfâia ceva. Era drapelu' închis la culoare al morţii, atârnând pe-un băţ din uscătoria de la et. I, semn c-a mai fost o părăseală de incintă. Pe peretele de la intrarea în bloc stătea tolănită citaţia de la Ghiţă, care ne invită postum la ultimul său chef pămânean (VEZI FOTO 2), după ce-a pierdut încleştarea cu Moartea. Vecinul Ghiţă, de 70 şi ceva de ani, este cel care a fost scos îmbălsămat într-o pătură din bloc până la ambulanţă.

Ghiţă n-a avut probleme mari cu moartea, care l-a rezolvat rapid, dar  nu şi-a ales bine perioada în care să dea colţul. Şi-a rămas cu corpu' blocat pe lumea asta.

Ăia de la ambulanţă l-au plimbat pe Ghiţă până la spital, unde o echipă complexă de medici cercetători au constat că e mort definitiv şi iremediabil şi că n-au cum să-l repare.

Ambulanţa l-a returnat tot în pătură la domiciliu, deoarece Ghiţă greşise incredibil: a trecut în lumea spirituală pe 30 decembrie. Zi în care băeţii de la morgă începuseră festivităţile de trecere în Anul Nou, iar morţii nu erau pe lista lor de invitaţi.

Nici la cimitir Ghiţă n-a avut noroc. Canci loc de cazare, tot pe motiv de "La mulţi ani!". Groparii, îmbălsămătorii, pomparii funebrii chefuiau printre morminte, iar la capelă nu se primea marfă până în 2011, ziua doi, ora 15.00. Iar înmormântarea e programată abia în 3 ianuarie, la exact cinci zile după ce-ai luat colţu'.

Şi uite aşa, Ghiţă cel decedat pe 30 decembrie a prins în bloc, la promoţie, Revelu' + Sfântu Vasile,  tot în apartamentul lui de la etaju' 4, cu Moartea la căpătâi, care se simţea cumva vinovată, că i-a luat sufletu' şi i-a lăsat cadavru' pe drumuri, pradă fiarei birocraţiei şi delăsării umane de sărbători.

Ce-am învăţat noi astăzi? Să nu murim de sărbători! Nu te-ngroapă nici dracu', iar de luni, când se milostivesc groparii şi te-aruncă-n gaură, lumea se întoarce la lucru, şi invitaţiile la înmormântare îţi sunt refuzate. După cum zicea o vecină familiei îndoliate: "Nu pot să vin mâine la două, că lucrez. Altfel aş fi venit la cimitir cu toată plăcerea".

CLICK AICI CA SĂ CITEŞTI CELE 29 DE ARTICOLE DIN ANUL 2010

"La mulţi ani!" cititorilor de pe tot globul ai Blogului vecinilor psihopaţi

Blogul vecinilor psihopaţi, care a luat naştere în 8 decembrie, după ce colega mea, Lavinia Elena, mi-a zis să îmi aşez adevărurile dureroase şi psihopatice pe hârtie, vă doreşte "La mulţi ani!", vouă, celor care mi-aţi adus aproape 18.000 de vizualizări în cele 22 de zile de când ne cunoaştem.

Spre surprinderea mea există mii de români, fugiţi în lume largă, cărora le e dor de vecinii psihopaţi din blocurile româneşti de căcat, şi care, după cum se poate vedea în imaginea alăturată, citesc cu sufletul la gură aventurile halucinante care apar pe  Blogul vecinilor psihopaţi. Pe lângă grosul cititorilor, din ţările care se văd pe statisticile din imaginea alăturată, avem cititori din Qatar, Kuweit, Thailanda, Israel, Cipru, Australia, Rusia, China, chiar şi Bahrain (asta a trebuit să caut pe hartă), care nu pot să fie decât români verzi, altfel nu văd de ce-ar citi un blog despre români psihopaţi.

Şi românilor prizonieri în blocuri şi românilor care au evadat în ţările calde, Blogul vecinilor psihopaţi le doreşte un 2011 de poveste, cu multă sănătate, mulţi bani şi vă aşteptăm şi anul viitor, când sper să dezvoltăm împreună pagina noastră psihopatică.

LA MULŢI ANI,

Cu drag, Partea normală a blocului.

Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1

La câţi "tu-ţi Dumnezeii mă-tii" s-au urat la noi prin bloc anu' ăsta (pe puţin câteva milioane), era şi timpul ca trimisul oficial a lu' Alfa şi Omega pe Terra să împartă fluturaşi cu reclame la sedinţe de iertarea păcatelor în blocu' nostru.


Popa s-a dat ieşit de la reprezentanţă, unde depanează creştinii din cartier şi le ridică capota sufletescă ca să le pipăie motoru', şi şi-a tras poster la intrarea în bloc să promoveze terapia prin spălături apă sfinţintă. Perfect, mai ales că la noi blocu' colcăie de casperi, poltergeişti şi moroi, care fac gargară cu apă sfinţită, se uită la crucifix ca la televizor, o pun săptămânal de-o olimpiade de rugăciuni, de-au fugit mâncând pământul toţi exorciştii şi ghostbusterii din bloc.

Trimisul lui Dumnezeu în cartieru' meu are şi o latură high-tech, de-a dreptul cyborgică, cu care e intouch: a făcut programări prin telefonul mobil la binecuvântarea apartamentelor pe ritmuri de "În Iordan botezându-Te Tu Doamne". Evrika, de când aştept şi eu ca curentul de gândire ortodoxă să se conecteze la o reţea, fie ea şi Orange. Ce-i drept, între noi şi Dumnezeu sunt sateliţii, deci era o problemă de timp până când Biserica să înfăptuie miracolul telefoniei mobile care să ne asigure o transmisiune fără pureci cu Doamne Doamne.

Îmi şi imaginez o reţea de telefonie divină, "Biblica - o eternitate în legătură cu tine", unde poţi să vorbeşti până la sfârşitul vieţii, în care: "Pentru Dumnezeu, apăsaţi tasta 1, pentru contabilizarea păcatelor, apăsaţi tasta 2, pentru a da citire contorului cu numărul de zile rămase de trăit pe Pământ, apăsaţi tasta 3, pentru a afla opţiunile care vă aşteaptă în iad corespunzătoare numărului de păcate acumulate de dumneavoastră, apăsaţi tasta 4, pentru a consulta oferta noastă specială de spălare a păcatelor, apăsaţi tasta 5, pentru a afla câte blesteme-penalizare s-au pus pe capul dumneavoastră, apăsaţi tasta 6, pentru a beneficia de promoţia de sărbători pentru mântuire, apăsaţi tasta 7, pentru a afla adresele mănăstirilor de maici şi taici unde vă puteţi încorpora, apăsaţi tasta 8, pentru a face comenzi la butoaie cu apă sfinţită în care să vă înbăiaţi, apăsaţi tasta 9, pentru a fi transferaţi la unul dintre operatorii divini cu aripi apăsaţi tasta 0".

Cea mai profitabilă afacere ar fi totuşi un serviciu de roming cu abonaţii trecuţi deja în Lumea de Dincolo, plecaţi cu treburi dintre noi. O să facem un abonament special. O să-i spunem "Vorbiţi cu noi şi-n Lumea de Apoi". Ţi-a ascuns mortu' şlapii, nu găseşti moştenirea bunicului, nu şi-a făcut decedatu' testament, nu ţi-a lăsat răposatu codu' PIN de la carduri, a uitat să spună pe care iubeşte mai mult: soţia sau amanta?

Nimic mai simplu: pui mâna pe telefon şi suni pe lumea cealaltă. "Alo,Gicule, ce faci? Te distrezi cu smoală şi cuie? Tot la curve şi pe lumea aialaltă. Las' că-mi iau io glanda şi vin să-ţi ţin de urît, să n-ai parte nici de iad, nici de moarte, nici de fufe. Auzi, de ce te-am sunat? Unde dracu' ai pus decodoru' de HBO?"

Şi bombonica de pe colivă: un serviciu de spovedanie şi împărtăşanie prin SMS: "Viaţa îţi iese din picaj, cu preţul unui mesaj" Bagi un SMS cu păcatul comis, îl trimiţi la îngeraşul tău şi poţi să câştigi şi 10 excursii în Moarte Clinică (întoarcerea la viaţă e garantată de Serviciul Divin de Resuscitare şi Readucere la Viaţă).

Singura problemă e că Satan interceptează toate convorbirile telefonice şi are stenogramele pe care le foloseşte la dosarul penal de la Judecata de Apoi.

Patrulaterul sexual: Nelu, amanta, soţul amantei şi organele (Poliţia)

Parfumul discret al sexului cu dudui căsătorite trezeşte animalul feroce din vecinul meu Neluţu, instalatorul filosof, care în fiecare trimestru bifează în calendarul ordodox de pe perete o nouă vrăbiuţă pălită şi lungită la orizontală de şarmul său periferic de blochist. Şi femeile altora îl caută pe Neluţu ca pe piatra filosofală, râşchie pe la uşa lui ca apucatele şi îi satisfac cele mai mioritice mofturi sexuale, lui "Neluţă" (numele lui cod din timpul jocurilor de societate ale împerecherii). 

Nelu nu respectă "Top 10 reguli sacre ale futaiului secret din bloc" şi astfel aflu toate micile trucuri pentru accelerarea particulelor plăcerii orgasmice în trupuşoru' lui, în reprezentaţii sexuale live prin pereţi. Soţiile cununate religios cu alţi vecini comunică animalic cu Neluţu în limba lui, în instalatorică: "îmi place ţeava ta", "desfundă-mi instalaţia" şi "dă-mi-o cu cheia de 20", "ia şarpele şi învârte-l pe conductă, că există impurităţi", "vreau să-ţi simt puterea presiunii".

Nelu erogenu' e în silenzzio stampa când satisface femeile, nu freamătă deloc: are reţinerea discretă a unui spion sovietic încrucişată cu o femeie care nu vrea să-şi spună vârsta. O singură dată, când mâncam în bucătărie, (pătuţul din unica lui cameră e lipit de peretele meu), am auzit o voce care urla la mine: "Ia-o în gură, ia-o în gură, ia-o în gură". A fost o masă de neuitat. Nelu avea parte de iubire orală, eu de mâncare nasoală. Doi oameni, două destine, un singur perete între noi. Poezie, nu alta.

Amantele lui Nelu fac orice ca să evadeze din colivia căsniciei lor pentru o porţie de iubire pe FW în garsoniera amorului interzis de Dumnezeu, unde Nelu e Zeus. Distrusele îi aduc ofrande lui Neluţu: oţet, mălai, pâine, pămât de flori, macaroane,... orice Nelu want's, Nelu get's, numai să ofere felii din înţelepciunea lui tantrică în locul unde duduile poartă centura castităţii maritale.

Din când în când câte un soţ gelos află că Nelu depanează instalaţia nevestei sale şi bate la uşă în timp ce Nelu pompează. Un scandal epocal în bloc a avut loc când Nelu se iubea cu Adi, o femeie care venea la sex de trei ori pe zi din scara vecină şi folosea drept alibi cum că merge la cumpărături la butic. Sătul să-şi vadă nevastă mergând să cumpere beţe de chibrituri la bucată, "cerbul" s-a înfipt în uşa armăsarului cartierului, filosof care ajunge la sufletul femeii folosindu-se de trup, ză one and only Neluţ,  


Şi a început încornoratul în acea seară minunată să revendice teritoriul pierdut al nevestei, obsedant, zgârmând la uşa Neluţului, în timp ce alterna ameninţarea discuţiei civilizate cu promisiunea datului cu omoru': "Adi, Adi, ieşi, că ştiu că eşti acolo, ieşi, să vorbim, te rog io". Şi Adi stătea pitulată, în breaţele vânjoase a lu' Nelu, şi soţu' făcea spume la uşă: "Ieşi, în plm, Adi, că te omor şi pe tine şi pe el. Stau toată noaptea aici şi vă compostez cu cuţitu' dimineaţă, vă omor bă....". Nelu şi Adi fumau ţigara de după în bucătărie, iar ameninţările îi excitau. "Hai Neluţă, ne mai dăm o tură?". Şi soţu' urla şi ameninţa, nevasta gemea şi ofta şi Neluţu tăcea şi pompa.

Soţu' a adus şi Poliţia, noaptea pe la două. A venit doi Garcea, ce-au primit misiune clară de la soţu': "Nevastă-mea fute la altu' înăuntru. Rupeţi uşa, că vreau s-o iau de păr şi s-o duc acasă. Auzi bă, Adi, rup uşa cu mascaţii şi-ţi dau io numa p...", răcnea soţu'.

S-au rugat miliţiei toată noaptea pe hol, de-au sunat vecinii din nou la Poliţie ca să ne scape de poliţiştii din casa scării, care au ameninţat la Nelu cu amenda, cu dosaru' penal, cu bulău', da Nelu nu crăpa uşa şi pace, ca să dea înapoi nevasta folosită, ci insista între cracii lu' Adi, mistuită de orgasmele care se băteau ca să ajungă la creieru ei.. "Domnu', vă rugăm noi, ieşiţi şi restituiţi amanta lu' reclamantu' să fie linişte în bloc, să plecăm şi noi acas. Nu vă tăiem nici proces-verbal. Ne despărţim prieteni, iar domnu şi domna se împacă ca soţ şi soţie, dumneavoastră vă mai odihniţi niţel, că tre să ieşim şi noi din tură".

Soţu' cu coarne, care-şi auzea prin uşă nevasta executată de plutonu de execuţie a lu' Nelu, a încasat până la urmă amenda, că i-a făcut pe miliţieni incompetenţi. Dimineaţa, tot blocu era istovit de la sexgateu' lu' Nelu, care a făcut dragoste extremă, cu soţia victimei şi "organele" statului bătându-i la uşă. Un vecin curios pune şi o întrebare când Nelu era plecat în recunoaştere şi verifica dacă soţul-cerb nu stă cu cuţitul în dinţi, ca Rambo, camuflat pe casa scării. "Ce faci bă, Nelule, cu atâtea muieri în casă?". Răspunsul e epocal: "Ce pula mea să fac, maratonu' feminin de Sudoku"