Pe urmele iubitorului de frumos care a vopsit casa scării în roz

N-am văzut în viaţa mea casă a scării ROZ. Asta până n-am intrat într-o zi chiar în blocul meu şi după ce am urcat câteva trepte mi-am dat seama că nu mai e maro pe casa scării. Totul ce-a fost maro în scara mea vreodată acum e roz. Ca la mall.

Nici nu cred că rozul putea să îşi găsească o casă a scării într-un bloc mai de căcat decât al meu. Dar rozul nu are nicio vină, ci doar mintea în care a încolţit ideea că noi, psihopaţii din bloc, trebuie să listăm rozul din nou la bursă.

Zugravul a crezut că vrem o capodoperă, a picatat vreo lună, de credeam toţi că pare aşa roz, culoare de căcat, dar la cât efort depune omu' poate iese Capela Sixtină. Şi când şi-a terminat lucrarea era roz totul, că zugravul nu s-a oprit în detalii: uşile, geamurile, cablurile întinse în bloc, chiar şi scările, de toţi câinii curioşi care au nimerit în bloc ca să vadă minunea au plecat cu "saboţi" roz pe lăbuţe.

Apoi a ieşit un scandal cromatic de toată frumuseţea. De ce e roz? Cine a ales culoarea? Cine a facut blocul "homosexual"? Evident, nimeni nu şi-a mai asumat culoarea. A rămas rozul stingher pe pereţi. Preşedintele de bloc a dat-o pe admnistrator, care a întors-o pe ţaţele din bloc, care au zis ca ele nu. Şi uite aşa a ajuns pe lista de Most Wanted din bloc "ăla care ne-a vopsit în roz".

Cin' să fie, cin' să fie?