Ca orice bloc care se respectă şi al meu are o haită de câini care nu a avut întâniri de gradul trei cu hinghierii. Câinii se mănâncă între ei noaptea târziu sau dimineaţa devreme. De obicei se bat pentru teritoriu, putere, mâncarea din tomberoane, lăbuţele căţelelor neprihănite şi un loc mai în faţă pe capacul cald de la canalizare. Astăzi schelălăiturile m-au trezit înaintea alarmei de la telefon.
De fiecare dată mă tem, alături de copiii din bloc, ca după o bătălie din asta între maidanezi să nu o găsim cu maţele pe afară pe căţeaua scării, care doarme de vreo doi-trei ani tot în mijlocul drumului şi nu o loveşte nicio maşină. Dar despre ea, într-o altă postare, când fac rost şi de poză.
Fiecare bloc din România are un psihopat. Psihopaţii de pe strada Recoltei din Timişoara au un bloc. Ăla în care stau eu. Prin asociere cu vecinii mei psihopaţi, după 11 ani, nu am putut decât să devin şi eu tot psihopat. Psihopatul cu nume de cod "Partea normală a blocului". Dedic acest frumos jurnal restului psihopaţilor din blocul meu, dar şi oamenilor din toate scările din lumea asta, care asistă în tăcere la evenimente halucinante în blocurile lor. (vecinipsihopati@yahoo.com)
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta catea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta catea. Afișați toate postările
joi, 9 decembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)